723 matches
-
Puțin după aceea am crezut că reușisem să mă fac luat în seamă, căci am auzit zgomot de pași. Într-adevăr, ușa s-a deschis, și doi soldați mi-au țintuit pieptul cu sulițele. În spatele lor, un centurion mă privea batjocoritor. A venit lângă mine și m-a amețit cu o rafală puturoasă de usturoi și vin. - Te-aș putea ucide dintr-o singură lovitură, a spus, dar am alte porunci. Du-te la fereastră, deschide bine ochii și taci mâlc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că i-am suflat ceva despre cei câțiva copii din flori pe care i-ai dăruit Paviei? Dacă ne-ar fi privit cineva, ar fi crezut că asista la o luptă între gali. - Așa, uite cine vorbește! a exclamat el batjocoritor și răutăcios. Sunt mai multe la număr prostituatele care ți-au trecut pragul casei decât hoții pragul închisorilor. Nu știu de ce, dar mi-a venit să râd. - A tunat și ne-a adunat, nu-i așa, Rotari? Mânia i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
viața, iar somnul greu și indiferent al Majei i se păru jignitor, de parcă i-ar fi spus că nu-l iubește. Am avut un vis Îngrozitor, iar ție nu-ți pasă. Ar fi vrut să-i surprindă expresia feței - poate batjocoritoare -, dar era prea Întuneric În cameră; cu greu reușea să distingă linia cefei pe albul pernei. Respira lent, regulat. Se lipi de trupul ei. Își plimbă ușor degetele de-a lungul șirei spinării. Se excită când Îi atinse fesele. Lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În bucătărie. Își lega la spate un șorț cauciucat pe care era desenată o farfurie cu spaghete. — Termin-o, mamă, spuse ea nervoasă. Nu vreau să-l bârfești pe Antonio. — A, eu bârfesc? spuse Olimpia adresându-i fiicei un zâmbet batjocoritor. Da’ ce faci cu șorțul ăla? Ce mai faceți aici cu o babă limbută? Sunteți tineri. Mergeți și faceți dragoste În altă parte. — Mamă, te implor, oftă Emma Îmbujorată. Apoi, cu tot calmul de care era În stare, Olimpia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
frumoși copii cu suflet de bătrâni... Cu cât mă apropiam, respirația-mi căpăta tente stranii, culori de un albastru roial începeau să îmi ademenească privirile, râsetele mi se stingeau imprevizibil, chinuindu-mă până la cote maxime și provocându-mi intermitentul râs batjocoritor, însă, dintre toate acestea, frica se dovedea a fi sadica realitate în care mă zbăteam neputincios. L-am privit pentru ultima oară, radiind de împlinire, în vreme ce el continua să își rotească ochii albaștri, parcă rupți dintr-un tablou cu valuri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
colegii tăi. Un nor a trecut peste fața lui Re-mose și mi-am amintit băiețelul care plângea când găsea câte un pui de rață mort în grădină. Dar fiul meu nu mi-a povestit despre răutățile colegilor, nici despre țipetele batjocoritoare care îl însoțeau peste tot în primul an de școală: „Unde e tatăl tău? Tu n-ai tată”. Re-mose nu vorbea despre singurătatea lui, care crescuse când devenise cel mai bun din clasă, iar profesorul îl remarcase și-l făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
putut reprezenta sursa unei proiecții. Nimic. Nu se putu Împiedica să nu zîmbească. - Și... ce zicea inscripția? Marie Îi povesti de scrisoarea găsită asupra corpului lui Gildas și care fusese brusc reprodusă pe perete, la lumina unui fulger. În fața aerului batjocoritor al interlocutorului ei, renunță să mai continue. - De fapt, nu mai știu, nu era nimic... Lumina furtunii, desigur... Îmi pare rău, sînt obosită... Fata asta știa cu siguranță mai multe decît spunea, gîndi Lucas. Cine știe dacă nu cumva Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apă și părea extenuat, nemaidîndu-și nici măcar osteneala să adopte o atitudine cît de cît demnă. TÎnăra femeie nu se putu Împiedica să nu zîmbească, cercetîndu-i ostentativ din priviri veșmintele ude, pantofii plini de noroi, valiza mînjită de clisă. Evitîndu-i privirea batjocoritoare, polițistul Înaintă cu greu pînă la recepție ca să ceară o cameră. - Hotelul e În Întregime ocupat, i-o trînti Loïc. Privirea posacă a lui Lucas se opri asupra tabloului unde se țineau cheile, care arăta că aproape toate camerele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără a da Înapoi, foarte hotărîtă să nu scape ocazia de a-l face să simtă handicapul de a lucra Într-un mediu care avea să-i fie definitiv ostil. Polițistul, În aparență indiferent la prezența și la zîmbetul ei batjocoritor, o dădu la o parte așa cum alungă cineva o muscă și se pregăti să urce În mașina de teren. Rămase Însă blocat zărind cauciucurile sparte. Fără umbră de expresie pe chip, se Întoarse spre Marie. - Ai făcut bine că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
uită la el cu mirare și așteptă să rămînă singuri ca să Întrebe ce-l apucase să solicite vizita celulei. - Crezi cumva În pereții care vorbesc? - Aș fi spus absolut orice ca să te scap de tipul ăsta. Marie avu un zîmbet batjocoritor pe care Lucas preferă să nu-l bage-n seamă. - Și, vorbind acum serios, e Întotdeauna extrem de instructiv să vezi locul unde un om și-a petrecut o parte atît de mare din viață, afirmă el cu aplomb. Precedîndu-i În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ecranul televizorului. Ia... stai așa. Nu știu de ce, dar toate astea Îmi sună ciudat de familiar. — E exact ce faci tu, Emma, spune Artemis. Ți-am găsit revista OK ascunsă În Marketing Week. Se Întoarce spre mine cu un rînjet batjocoritor și Îi cade privirea pe batonul de Flake din mîna mea. — Îi plac hainele, dar nu e o victimă a modei, spune Jack pe ecran. Cel mai adesea, o vezi În blugi... Artemis se uită siderată la jeanșii mei Levis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ale sânilor. Clickă cu ochii holbați, ca în transă, pe Back to, să refacă faza. Surâzându-i șăgalnic, strângând și mai tare mâța la pieptu-și înzeit, Scheihainimé își țuguie buzele și, de undeva din pântecele mașinărie, horcăit, năvăli un hohot batjocoritor: Niet. Eșcio raz! Femeia privi nedumerită spre ușa de la intrare. Parcă venise dinspre acolo vocea aceea guturală. Cam așa vorbea și generalul Afanasii Mihailovici Ștrunțkovici care se instalase în august ’44 în apartamentul lor, rechiziționat pentru trupele sovietice care treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în ziua în care Erika se aplecă peste catedră prezentându-i o ciornă de proiect, el fu smuls parcă dintr-un somn greu și clipi des. Erika afișa un zâmbet parșiv, care îi însoțea privirile pe jumătate ironice, pe jumătate batjocoritoare. Creionul i se plimba încet peste o schemă complicată, înconjurând unele componente și subliniind câțiva termeni tehnici. Ioana o făcu atentă pe Elena: ceva interesant era pe cale să se întâmple. Profesorul se uită la Erika, gura îi tremură, iar răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o aprinse furioasă. Din celălalt capăt al camerei îl privi stăruitor: — Ăsta e motivul. Nu-i așa? Singurul care există. Nu e selva, nici libertatea sau zgomotul și poluarea... Nu-ți place să muncești. O privi câteva clipe și zâmbi batjocoritor. Dădu la o parte cearșafurile, își găsi pantofii sub pat și începu să se încalțe. Unde pleci? — La hotel, firește. Nu vreau să-mi petrec noaptea certându-mă. — Nu înseamnă că nu vrei să te cerți... Adevărul e că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
devenit importanți... — Chiar așa... Și dacă Ramón Cáceres ajunge la putere, compania „Southern“ va trebui să-și facă bagajele și să plece din țară. El a promis că va naționaliza minele, transporturile, petrolul și telefoanele. Făcu o pauză și zâmbi batjocoritor: Nu o va face, pentru că la el totul e demagogie, dar „Southern“ va fi victima lui, cea care va plăti pentru toți. — Nu-i porți multă simpatie... — Nu, bineînțeles... Este ipocrit și ambițios, iar eu urăsc deopotrivă și ipocrizia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vindeți pe nimic. Stevens și Gubern veniseră. Americanul îi zâmbi lui Cáceres. — Bună ziua, Cáceres! Mă bucur să vă văd. — Bună ziua, Stevens! Regret că nu pot spune același lucru. V-a mers bine la vânătoare? Se mărgini să-l privească pieziș, batjocoritor și se întoarse spre ceilalți. — Am vorbit la Santa Cruz. În principiu, sunt de acord să studieze acea soluție a problemei. Îl privi acum stăruitor pe Cáceres și adăugă, insistând asupra cuvintelor: Garimpeiro care a plătit atacul acela a mărturisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Amandei care arăta oripilată. Hugo știa că Amandei nu-i plăcea să i se reamintească și aspectele mai puțin strălucitoare ale sarcinii. Jake se uita acum la Hugo. Sau, mai exact, la numele de pe ecuson. În ochi avea o sclipire batjocoritoare. —Yogi, deci? Ca în ursulețul Yogi sau ca în Maharishi Mahesh? Nici una, nici alta, a replicat glacial Hugo, începând dintr-odată să-l urască pe Jake. Numele meu e, de fapt, Hugo. Cred că nu s-a înțeles bine. Lotti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și țipetele din ce în ce mai zgomotoase care veneau dinspre petrecăreți. O vreme, și ea, și Jake au tăcut. —Și copiii? a întrebat-o Jake fără vreun accent deosebit. Ei cum intervin în schemă? A, să nu-mi spui! Vocea i-a devenit batjocoritoare. —Dă-mi voie să ghicesc. Copiii nu au loc în viața ta ocupată, competitivă și obsedată de muncă. Ești una dintre carieristele alea - tipice... Nu, nu sunt, a sărit Alice, ridicându-se în capul oaselor furioasă. Și știi ceva? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de râs. — Sigur că n-o să se ajungă la asta. Una dintre moașe a zis că e o idee bună ca după patru săptămâni să introduci biberonul. Dacă mai așteptăm, riscăm ca Rosa să-l respingă. —Moașele! a exclamat Jake batjocoritor. Toate sunt plătite de companiile care produc lapte praf pentru copii. —Of, Jake. Sunt sigură că nu-i adevărat. Și sunt la fel de sigură că un biberon, din când în când, nu i-ar face nici un rău, nu? Măcar așa aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să se lamenteze. Nu asta, a repetat Hugo cu mai multă forță. Ce voiam eu să spun este - cine o să aibă grijă de Theo? Amanda a căscat ochii uluită. — Sper că nu-ți imaginezi, a spus ea cu un chicot batjocoritor, că eu o să stau la țară și-o să schimb scutece? O femeie de calibrul meu? Cu talentele pe care le am de oferit lumii? — Dar ești mama lui Theo! a exclamat Hugo. Cum rămâne...? Cum rămânea, voia să spună, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și să le împingă, dar fetele, ceva mai iuți în mișcări și mai hotărâte, îl traseră de mâini și îl împinseră pe fotoliu sub o ploaie de înjurături. O ridicară pe Iuliana și o scoaseră din încăpere urmărite de uralele batjocoritoare ale grupului. I-au dat bluza și au ajutat-o să se îmbrace și să-și aranjeze cât de cât ținuta. Au condus-o până la ușa de la intrare, așa goale cum erau. Iuliana nu știa încotro să meargă și i
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
relativ stăpânit, adică nu era fioros, ci trăgea doar niște lungi înjurături, nerepezindu-se încă la adversarii săi să le bea sângele. - Miliarde de planuri cincinale neîndeplinite! Catralioane de obiective proiectate în derâdere și fără clanțe la uși!! îl îngînă batjocoritor un bagaj suplu, tigrat cu dungulițe negre și argintii, ce purta numele de Relu Înmiresmatul. Arăta destul de înmiresmat. Pe piept îi clănțăneau un soi de odăjdii, iar în dreapta strângea o trestie sugerând o cârjă de prelat. Pentru cine îl implora
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI treptat, într-un contur ferm, și dezvăluind, cu claritate de ilustrată, imaginea unei mâini îngrijite, culegând, cu grație de spadasin, petece de hârtie dintre clăbucii unei arături din dreptul comunei suburbane Otopeni. Simțindu-se urmărită, mâna cea batjocoritoare schiță o reverență, acompaniată de îndată din sală de un cor de aplauze și ghiorțăituri. Articolașele capturate de palma cea isteață erau scuturate în alveolele unei valize. Dar, înainte de a dispărea în interiorul valizei, ochii versați ai marii mulțimii, umplând dincolo de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
numărul 245... 54 DANIEL BĂNULESCU pe tranșee! Asta, de groaza noastră, vede ea totul în roșu și sparge pavajele!... Sparge-i-s-ar fața de către miliție!... - ...Și încasa-o-ar în bot și de la toți ăi cu roșu pe la caschetă! îi ținu hangul batjocoritor și negriciosul. - Ce te rînjești?... Și de grija noastră, te pomenești că pitește ea sticloanțele, printre blesteme!... Juca-o-ar în călcâie toți plutonierii! Plimba-mi-aș peleul peste coliva ei. Și... - ...Scurge-i-s-ar dintr-un ochi rom, iar dintr-ălălalt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi enervîndu-se că se mânjise și cu rahat pe sacou, de la cuibul unei rândunici, apărut, de aseară, din senin, pe muchia bordului, ăla îl salută batjocoritor, găinățîndu-l și el cu un rânjet. - Ce-ai puturosule? Spume pe tine? - Pe mă-ta și pe tac-tu, de poponaut, scămoșatule! 157 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Mi-am dat seama atunci că, dacă eu sânt într-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]