1,423 matches
-
istorice 2010, cu următoarele obiective: În 1494 Șura Mare a primit din partea celor Șapte Scaune și a Scaunului Sibiului ajutoare pentru reconstrucția bisericii. Vechea biserică catolică, distrusă de către armatele turcești în 1493, făcea parte din grupul unui vechi tip de bazilici construite în secolul al XIII-lea, stil foarte răspândit în zona Sibiului. Avest fapt este confirmat de prezența absidiolelor estice ale navelor laterale, oarecum asemănătoare cu cele din Cisnădioara, Cisnădie și mai ales a celei de la Gușterița. Bazilica romanică avea
Biserica fortificată din Șura Mare () [Corola-website/Science/327354_a_328683]
-
tip de bazilici construite în secolul al XIII-lea, stil foarte răspândit în zona Sibiului. Avest fapt este confirmat de prezența absidiolelor estice ale navelor laterale, oarecum asemănătoare cu cele din Cisnădioara, Cisnădie și mai ales a celei de la Gușterița. Bazilica romanică avea hramul Fecioarei Maria. Construcția este deosebit de lungă, ea având în capătul vestic al navei centrale o clopotniță cu trei etaje. Clopotnița este deschisă la parter similar unui portic boltit în cruce. Corul este acoperit cu o boltă în
Biserica fortificată din Șura Mare () [Corola-website/Science/327354_a_328683]
-
importanță comunitară Munții Măcinului. Ea se situează și între Parcul Național Munții Măcinului și Lunca Dunării. Comuna Luncavița se află la distanțe accesibile de o serie de obiective de interes turistic cum ar fi: mănăstirea Saon, mănăstirea Celic-Dere, mănăstirea Cocoș, bazilica din Niculițel, cetatea Noviodunum (Isaccea), cetatea Dinogeția. Trasee turistice: "Traseul Religios-Turistic:" "Mănăstirea Saon, Mănăstirea Celic Dere, Mănăstirea Cocoș - Sfinții martiri de la Niculițel". "Șantierul Arheologic „Cetățuia”", "obiectivele arheologice „Cetatea Milan”, „La Monument” etc., muzeul arheologic amenajat în localitatea Luncăvița, Cetățile romane
Comuna Luncavița, Tulcea () [Corola-website/Science/310831_a_312160]
-
jumătate revenind Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași. Orașul Bălți apare în documente ca târg de cai: de altfel prima sa stemă era un cap de cal. Devine un oraș meșteșugăresc important (fierari, rotari, pielari, șelari, căruțari), voievozii moldoveni ridicând o bazilică în 1785. În același an ținutul dimprejur este despărțit din Ținutul Sorocăi, trecând în componența Ținutului Iași. În 1795 Gheorghe Panaite, în scopul de a accelera dezvoltarea târgului, a încercat să aducă din Galiția un număr de 300 de negustori
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
în anul 818 a fost înlocuit cu o biserică. Aceasta a fost reconstruită și mărită în 1014, după raidurile vikingilor, apoi Hervé de Buzanceau face același lucru în 1203, în urma marelui incendiu care a pârjolit orașul Tours. Așa a apărut Bazilica Sf. Martin de Tours, în care slujeau 200 de canonici. Ea a devenit un important centru de pelerinaje, cu atât mai mult, cu cât dispunea de un dublu deambulatoriu, iar moaștele sfântului, așezate într-o raclă de aur în 1424
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
Charles VII, erau puse la dispoziția credincioșilor spre închinare. Treptat, însă, starea de abandonare și vechimea clădirilor, la care se adaugă distrugerile suferite în timpul războaielor religioase, cauzate de hughenoți mai ales în 1562, au dus la decizia de a demola bazilica; bolta acesteia se și prăbușise în 1797, cu ocazia unor lucrări de reorganizare urbanistică, în urma cărora doar turnul cu ceas și turnul lui Carol cel Mare au mai rămas în picioare, acesta din urmă prăbușindu-se, la rândul lui, în
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
în 1797, cu ocazia unor lucrări de reorganizare urbanistică, în urma cărora doar turnul cu ceas și turnul lui Carol cel Mare au mai rămas în picioare, acesta din urmă prăbușindu-se, la rândul lui, în anul 1928. Dar o altă bazilică, în cripta căreia se află actualmente mormântul sfântului Martin, ceva mai mică și orientatată perpendicular față de precedenta, a fost reconstruită între 1886 și 1924. Importanța istorică a lui Martin de Tours ține mai ales de faptul că el a creat
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
a format clerici prin calea monahală. Mai întâi admirat de prietenii care l-au luat ca model (Sulpiciu Sever, Paulin de Nola), cultul său a fost instaurat de succesorii la tronul episcopal din Tours, care au știut să facă din bazilica lor un sanctuar. Locul pe care îl ocupă cultul Sf. Martin în liturghie și literatura sacră este datorat mai ales acțiunii lui Perpetuus (†către 490), cu un ˝Indiculus˝ (lista) al minunilor săvârșite de el, care (la inițiativa lui) a fost
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
reconfirmat pe Sf. Martin. Actualmente, catedrala din Buenos Aires adăpostește, unul lângă altul, trei "San Martin": În anii 1920, la inițiativa canonicului Rutard, preot al diecezei de Tours, a fost creat un cămin-seminar, instalat într-o clădire lipită spre est de Bazilica Sf. Martin, pe strada Baleschoux, nr. 3. Tinerii formați de canonicul Rutard și echipa sa, "Micii clerici ai Sf. Martin", proveneau din dieceze franceze "bogate" vocațional (în principal din centrul și vestul țării), atât din mediul sătesc, cât și din
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
în principal din centrul și vestul țării), atât din mediul sătesc, cât și din cel urban. Elevii, inițial instruiți la fața locului, își urmau apoi studiile în colegiile și liceele din împrejurimi. Asigurând un serviciu religios zilnic și duminical la Bazilica Sf. Martin, practicând cântul gregorian cultivat la Bazilică, Micii Clerici, după ce absolveau Marele Seminar Diecezan, erau primiți în rândul clericilor din dieceza Tours. Susținută de generozitatea locuitorilor din Tours, această instituție era administrată ca o mare familie primitoare. O pedagogie
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
din mediul sătesc, cât și din cel urban. Elevii, inițial instruiți la fața locului, își urmau apoi studiile în colegiile și liceele din împrejurimi. Asigurând un serviciu religios zilnic și duminical la Bazilica Sf. Martin, practicând cântul gregorian cultivat la Bazilică, Micii Clerici, după ce absolveau Marele Seminar Diecezan, erau primiți în rândul clericilor din dieceza Tours. Susținută de generozitatea locuitorilor din Tours, această instituție era administrată ca o mare familie primitoare. O pedagogie dee familie îi educa acolo pe tineri, dezvoltându
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
sacrilegium», o profanare, și numai «pontifex maximus» avea dreptul să decidă soarta cimitirelor. Constantin cel Mare, folosind calitatea de «pontifex maximus», a hotărât desființarea și acoperirea cu pământ a unui cimitir de pe colina Vaticană, pentru a se ridica o mare bazilică pe locul unde fusese înmormântat Sfântul Petru. Colaborării strânse între împărat și Papa Silvestru se datorează și construirea altor două mari Bazilici romane, una în cinstea Sfântului Pavel și alta în cinstea Sfântului Apostol Ioan. Pentru a-și putea arăta
Papa Silvestru I () [Corola-website/Science/299839_a_301168]
-
hotărât desființarea și acoperirea cu pământ a unui cimitir de pe colina Vaticană, pentru a se ridica o mare bazilică pe locul unde fusese înmormântat Sfântul Petru. Colaborării strânse între împărat și Papa Silvestru se datorează și construirea altor două mari Bazilici romane, una în cinstea Sfântului Pavel și alta în cinstea Sfântului Apostol Ioan. Pentru a-și putea arăta simpatia față de Papa Silvestru, Constantin i-a dăruit Palatul Lateran, care de atunci a fost timp de multe secole locuința Papilor. Sfântul
Papa Silvestru I () [Corola-website/Science/299839_a_301168]
-
ar fi anterioară izbucnirii persecuției lui Dioclețian (303); în 311, Eusebiu ar fi adăugat pentru a doua ediție, cartea (liber) a VIII-a; după 318, tot el, ar fi redactat actuala carte (liber) a X-a, conținând omelia pentru dedicarea bazilicii din Tir (în 315) și ar fi împărțit cartea a VIII-a în două părți, creând în felul acesta cartea a IX-a. Opera este foarte des citată în latină cu numele de (abreviat: Hist. eccl.), nu lipsesc însă trimiterile
Historia ecclesiastica () [Corola-website/Science/304009_a_305338]
-
fiecare etaj turnul este prevăzut cu metereze, deschideri înguste cu rol defesiv. Corul a fost înglobat în zidăria masivă pe cinci nivele, ultimele trei având metereze dreptunghiulare înguste. Privind monumentul din partea dinspre sud, aspectul exterior se prezintă sub forma unei bazilici, în partea de nord având aspectul schimbat din cauza modificărilor la care a fost supusă construcția. Acest lucru poate fi înțeles datorită faptului că nava centrală cât și cea colaterală are același acoperiș. La interior, în turnul de vest, se află
Biserica fortificată din Merghindeal () [Corola-website/Science/326413_a_327742]
-
cumnatul său, Henric de Navara, cu condiția convertirii sale la religia catolică. Au urmat lupte îndelungate cu trupele catolice franceze, sprijinite de habsburgii spanioli, însă, în cele din urmă, Henric de Navara trece la religia catolică (25 iulie 1593), în bazilica Saint Denis, fiind încoronat la 27 februarie 1594. În anul încoronării, respinge armata spaniolă care încearcă să invadeze Franța. Urmează o perioadă de tratative și împăcarea lui cu conducătorii Ligii Catolice, mai târziu și cu Filip al II-lea al
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
sistematizare în formă rectangulară, în jurul a două drumuri largi care formau axele nord-sud și est-vest. Forumul, predecesorul pieței publice, era construit pe agora grecească și se afla la intersecția dintre aceste două drumuri, fiind înconjurat de clădiri publice, de exemplu, bazilici (săli de judecată și activități comerciale), temple și arce de triumf. Statul deținea monopol asupra materialelor de construcții. Fabricarea cărămizilor se desfășura în cărămidăriile statului, iar armata suporta cheltuielile pentru construirea clădirilor civile. Drumurile și podurile care străbăteau imperiul au
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
-lea, apar primele "case-biserici". Alte locuri unde se desfășurau ritualurile au fost catacombele și avem ca exemplu pe cele amenajate la marginea orașelor Roma, Neapole, Sicilia. Primele biserici creștine au apărut în secolul al IV-lea, având ca model vechile bazilici romane. Bazilica creștină preia formele bazilicii profane pe care le adaptează funcțiunii religioase, dobândind cu timpul o structură arhitecturală complexă transmisă în întreaga lume creștină. Arhitectura paleocreștină cunoaște două tipuri constructive principale: Stilurile de construcție erau diferite în diverse parți
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
primele "case-biserici". Alte locuri unde se desfășurau ritualurile au fost catacombele și avem ca exemplu pe cele amenajate la marginea orașelor Roma, Neapole, Sicilia. Primele biserici creștine au apărut în secolul al IV-lea, având ca model vechile bazilici romane. Bazilica creștină preia formele bazilicii profane pe care le adaptează funcțiunii religioase, dobândind cu timpul o structură arhitecturală complexă transmisă în întreaga lume creștină. Arhitectura paleocreștină cunoaște două tipuri constructive principale: Stilurile de construcție erau diferite în diverse parți ale lumii
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
unde se desfășurau ritualurile au fost catacombele și avem ca exemplu pe cele amenajate la marginea orașelor Roma, Neapole, Sicilia. Primele biserici creștine au apărut în secolul al IV-lea, având ca model vechile bazilici romane. Bazilica creștină preia formele bazilicii profane pe care le adaptează funcțiunii religioase, dobândind cu timpul o structură arhitecturală complexă transmisă în întreaga lume creștină. Arhitectura paleocreștină cunoaște două tipuri constructive principale: Stilurile de construcție erau diferite în diverse parți ale lumii. În zonele cu clima
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
preluate cu precădere construcțiile religioase: mănăstiri, biserici, baptisterii și biserici-necropolă. În perioada bizantină timpurie (în special sub conducerea lui Iustinian), arta cunoaște o perioadă de înflorire, reprezentată în arhitectură prin construcțiile monumentale din Constantinopol (biserica "Sf. Sofia") și din Ravenna (Bazilica San Vitale). Bisericile, mai ales cele mari, impresionau prin dimensiuni, măreția cupolei, bogăția ornamentelor. Astfel, arta mozaicului atinge la bizantini o splendoare fără precedent, fiind utilizate materiale ca: marmură, sidef, aur, argint, pietre prețioase. Specifice perioadei bizantine mijlocii sunt: bazilica
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Bazilica San Vitale). Bisericile, mai ales cele mari, impresionau prin dimensiuni, măreția cupolei, bogăția ornamentelor. Astfel, arta mozaicului atinge la bizantini o splendoare fără precedent, fiind utilizate materiale ca: marmură, sidef, aur, argint, pietre prețioase. Specifice perioadei bizantine mijlocii sunt: bazilica San Marco din Veneția, biserica Sf. Sofia din Kiev, Sf. Sofia din Novgorod, biserica mănăstirii Hosios Lukas din Focida. În perioada bizantină târzie, sub dinastia Paleolog, s-au construit: palatul Paleologilor din Constantinopol, mănăstirile din Salonic, Muntele Athos, Trapezunt, biserica
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Lukas din Focida. În perioada bizantină târzie, sub dinastia Paleolog, s-au construit: palatul Paleologilor din Constantinopol, mănăstirile din Salonic, Muntele Athos, Trapezunt, biserica mănăstirii Chora din Constantinopol, biserica Pantanassa din Mistra. În Italia, stilul bizantin poate fi exemplificat prin bazilicile Bazilica San Marco din Veneția, "San Paolo fuori le muri", "Santa Maria Maggiore". În țara noastră, influențe bizantine putem găsi la Mănăstirea Curtea de Argeș. Arhitectura bizantină ortodoxă va fi răspândită și în Rusia Țaristă, căreia îi vor fi adăugate elemente stilului
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
din Focida. În perioada bizantină târzie, sub dinastia Paleolog, s-au construit: palatul Paleologilor din Constantinopol, mănăstirile din Salonic, Muntele Athos, Trapezunt, biserica mănăstirii Chora din Constantinopol, biserica Pantanassa din Mistra. În Italia, stilul bizantin poate fi exemplificat prin bazilicile Bazilica San Marco din Veneția, "San Paolo fuori le muri", "Santa Maria Maggiore". În țara noastră, influențe bizantine putem găsi la Mănăstirea Curtea de Argeș. Arhitectura bizantină ortodoxă va fi răspândită și în Rusia Țaristă, căreia îi vor fi adăugate elemente stilului rusesc
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
stilului rusesc. (vezi Catedrala Sfântului Vasile din Piața Rosie, Moscova). Arhitectura romanică, primul stil arhitectural uniformizat din vestul Europei, care a precedat prăbușirea Romei, a fost una predominant ecleziastică, reflectând dominația bisericii medievale. Bisericile timpurii din vest pornesc de la modelul bazilicii romane, a cărei schiță a fost modificată pentru a corespunde noii sale utilități. Pronaosul a fost mutat în partea de vest a clădirii, iar sectorul estic a fost înlocuit cu altarul și absida, locul în care preoții săvârșeau liturghia. În
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]