470 matches
-
că Îi trimitem la Sfântul Petru cu primul tren!”... În acest moment, tata Toader a Întrebat: ― Îți amintești, Petrică, cum tremurau de frică? Eu și amu’ parcă-i văd. ― Prizonierii, văzându-se „rugați” atât de insistent și simțind pumnalul la beregată, au răspuns că vor spune tot ce știu și ne interesează. Soarele și-a arătat fața În scurtă vreme. Toader a scos o hârtie și un creion. Le-a Înmânat rusului care s-a dat drept șef. Să deseneze tot
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nevoie de informații imediate. Rusul, grijuliu auzindu-mi tusea, m-a Întrebat: „A șto? TÎ balnoi?”... ― Om grijuliu, ce mai Încolo și-ncoace - a apreciat momentul Elena. ― Nici nu mi-am dat seama când Păpădie i-a pus pumnalul la beregată și automatul În coaste. „Vaniaaa...” a mai reușit să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
crucea! Primarul, ca să-și redobândească autoritatea, răcni mînios: ― Ho!... Ho!... Destul! și, potolindu-se puțin zgomotul, urmă iarăși mai blînd: Sărăcie este, c-o vedem, și foame berechet, n-am ce zice. Dar așa mâine ai să-mi pui mîna-n beregată, că ți-e foame. Se poate? ― Apoi, da, făcu glasul ascuțit de adineaori cu un ton care putea fi și afirmativ, și negativ. Era Melente Heruvimu, înalt, supt, cu fața galbenă, parc-ar fi fost bolnav de lingoare, și cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ochii negri, încruntați, cu laibărul negru peste cămașa lungă, cu niște bocanci grei în picioare. Trântind ușa, Petre Petre se proțăpi înaintea Nadinei: ― Cucoană, de ce...? Glasul i se curmă brusc ca și când o mână furioasă i s-ar fi înfipt în beregată. Nadina, în primul moment de spaimă, a început gestul de a se scula în picioare. Genunchii însă n-au rezistat, încît la mijlocul mișcării a căzut înapoi pe marginea divanului. Aripile neglijeului atunci s-au desfăcut, dezvelindu-i sânii, pântecele, picioarele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
orbite. ― Nu-ți plac, cucoană, ai? rânji Toader. Lasă, că tu îmi placi mie! O trânti jos, îi ridică fustele-n cap. Cu o supremă sforțare Nadina mai răcni: ― Ajutor!... Ajutor! ― Nu zbiera, putoarea dracului! mormăi țăranul, înfigîndu-i mâinile în beregată. Glasul Nadinei se stinse, parcă I-ar fi smuls din rădăcină... Peste câteva minute Toader Strîmbu reapăru în cerdac, cu poșeta Nadinei ascunsă în buzunarul sumanului, cu un rânjet de mulțumire pe față. Își luă toporul de la Ilie, zicând cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strigă lui Trifon că nu face bine împungîndu-se cu boierul cel bătrân. Din toate părțile se ridicau în schimb aprobări gălăgioase: ― Bine făcuși, Trifonică!... Nu te lăsa!... De ce să-l asuprească și să-l batjocorească?... Trebuia să-i pui mîna-n beregată și... Un glas subțire strigă, mai departe, stârnind veselie împrejur: ― S-a încins moșul, fraților, nu-i fie de deochi! Ignat Cercel bâlbâi îngrijorat: ― Ia vezi, Trifoane, să nu te pomenești cu boierul că te... Când reapăru Miron Iuga cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Gât-Mort ! exclamă, cu oarece duioșie. — De ce tocmai Gât-Mort ? întrebă Maestrul. Păpușa asta ori nu e moartă deloc, ori e moartă cu totul... — Exact asta crede și ea despre tine, i-o reteză Tili. Maestrul păpușilor își duse instinctiv mâna la beregată, căutând urmele vreunei tăieturi, ori mai spre ceafă, după vreo fisură între vertebrele atlas și axis. — Mă sperii uneori, spuse. — Nu eu te sperii. Spaimele vin din tine. Ar trebui să știi unde să cauți. — Bine, dar unui copil nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acolo unde se sumețeau urechile măgărești și împăroșate ale bătrânului. — Asta cu grijania e veche, tataie. De la așa un domn am alte pretenții... — Mă, acuma vin la tine, mă, i se îngroșară bătrânului vinele de la gât, antrenând, spasmodic, omușorul din beregată. Dacă-ți trag un șut în cur, o să te plictisești în aer ! Asta-i mai bună ! se bucură Maca, ridicând degetul mijlociu, în semn de mulțumire. Mai zi una... Bătrânul icni, dar, pentru că trebuia să reacționeze rapid, apucă lucrurile de unde
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dacă cineva nu mă înjură înseamnă că mi-e dușman ? Nu așa. Există oameni sănătoși și oameni bolnavi. ăia sănătoși, bravo lor, slavă lui Dumnezeu. Eu mă refer la ăia bolnavi, în sufletele cărora clocotește răul. Până când bulbucii ajung la beregată și atunci omul ori lovește, ori se sufocă. În toată duhoarea asta de ciudățenii, înjurătura e ca și cum ai deschide fereastra, să intre aer proaspăt. Ea îți desfundă gâlgâiala din beregată și poți din nou să respiri. Răul e luat pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bolnavi, în sufletele cărora clocotește răul. Până când bulbucii ajung la beregată și atunci omul ori lovește, ori se sufocă. În toată duhoarea asta de ciudățenii, înjurătura e ca și cum ai deschide fereastra, să intre aer proaspăt. Ea îți desfundă gâlgâiala din beregată și poți din nou să respiri. Răul e luat pe nepregătite. Cum s-ar zice, înjurătura e terapie. O luptă pentru pace. Și cum e lupta asta ? Cum îi dezarmezi pe ceilalți ? — Provocându-i. La fiecare om încep să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umorală sau strategică, estetică. Așa, de pildă, cu moartea lui Syagrius, ultimul rex Romanorum. Acesta, ras În cap cu sabia de Clovis, este ținut prizonier cîtăva vreme, apoi ucis. În secundele care preced contactul fatal dintre sabia lui Clovis și beregata sa, Syagrius, disperat, invocă zeii Întrebînd „Unde sînt umbrele?”: „Ubi sunt umbrae?” Unde sînt, altfel spus, zeii? Extincția vieții - sugerată iarăși limpede de Pascal Quignard Într-un pasaj precis unde sînt inventariate speciile de viețuitoare preconizate a dispărea În următoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spre cunoaștere, așa se explică inerența în cuprinsul ei a sentimentului bucuriei: Din când în când din margini de Pustie/ Pornește un fel de imn de bucurie/ E un fel de sărbătoare sugrumată/ Ce vrea să-și rupă lațul de pe beregată." Încă prunc fiind, poetul s-a-ncins cu brâul Pustiei, drumul fără întoarcere, un drum cu pete de lumină și întuneric, cu sublim și suferință: "Pustia, ah, Pustia mormântul meu curat/ Sărutul de pe urmă în care-am înghețat." Poetul se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și jos, între dorință și realitate. Astfel, gâtul este revelator pentru buna sau proasta comunicare între lumea exterioară și lumea interioară. Gâtuirea și sufocarea exprimă angoasele (vezi Agresiune), tensiunile și amenințările extreme («a fi luat de gât», «cu cuțitul la beregată»), dar și tentativele de împiedicare subiectul să se exprime. Dinte În abordarea simbolică, dinții, la fel ca părul, conțin energie și asigură forța individului. De aici ideea larg răspândită că un vis în care subiectul își pierde unul sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
felul în care sunt prezentați negrii de către Griffith în The Birth of a Nation să-l poată concura ca virulență. Însă finalul filmului nazist este identic cu argumen‑ tum ad misericordiam al proletkultei Greve - măcelari evrei exsanguinează vaci tăindu-le beregata pentru a obține carne cușer, fără sânge. Hippler montează o polemică „documentară” pe tema cruzimii metodei evreiești de sacrificare, prin comparație cu metoda „umană” nazistă, care prevedea anestezierea prealabilă a animalului, uitând să precizeze că nu-i anesteziau și pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și asta e trist, catastrofal chiar, nu atât pentru noi, care nu-l mai citim decât accidental (cum a fost cazul acum), ci pentru destinul său public. Domnul Ungureanu se simte "dulăul de pază" al președintelui și sare, ucigaș, la beregata oricui îndrăznește să-i supere stăpânul. Bunăoară, în cazul nevinovat al domnului Păduraru, găsim următorul text pe blogul celui care se iluzionează că mai poate fi crezut că este "un jurnalist dependent de propriile opinii": http://traian ungu reanu-tru.blogspot
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Twain și-și plimbă eroii români pe întreg teritoriul imperiului britanic. În realitate avem de a face cu o variantă mai înrudită a "miticismului" minulescian. Un român, de exemplu, iritat de a nu prinde rândul la bărbier de Crăciun, taie beregata meșterului, intrând astfel la ocnă, unde toți "sunt rași complet". Capitolul XXIV MODERNIȘTII EUGEN LOVINESCU Eugen Lovinescu (1881-1943) a început prin a da câteva monografii de scriitori vechi (Gr. Alecsandrescu, C. Negruzzi, G. Asachi), serioase fără a fi amănunțite, mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gura! Ă Nu sînt deloc viteaz, n-am zis niciodată așa ceva. Sînt un fricos și cînt ca să-mi dau curaj. Uite ce e, domnule Starbuck, singurul mijloc de-a mă împiedica să cînt pe lumea asta este să-mi tai beregata. Dar chiar și atunci, pun rămășag zece contra unu că tot aș mai trage un cîntec de slavă... Ă Nebunule! Dacă n-ai ochi ca să vezi, privește cu-ai mei! Ă Păi, cum ai putea să vezi pe-o noapte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bagatelă. Dacă plecăm de la constatarea că aria persuasiunii nu cunoaște limite, atunci îi putem atașa, enciclopedic, și scena de umor... alecsandrin dintre Guliță și Luluța. Zgîtia de fată, vrînd să-l terorizeze pe nătîngul ei pretendent, îi pune acestuia în beregată bățul cu care se hîrjoniseră pînă atunci și, mirîndu-se perfid că progenitura Chiriței n-o iubește, o somează: Cum, nu mă iubești? Strîngîndu-i tot mai tare juvățul. La care Guliță, cu ochii cît cepele, recunoaște: Te iubesc, te iubesc, te
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mine!...”. Actul final din Avarul îl surprinde pe Harpagon în cea mai adâncă disperare, încercând să-și recupereze caseta eu cei zece mii de galbeni : “ Hoții ! Hoții ! Asasinii ! Ucigașii ! Dreptate sfântă, Cerule drept ! sunt pierdut, m-au omorât, mi-au tăiat beregata, mi-au furat banii ! Cine poate să fie ? Unde s-a dus ? Unde e ? Unde se ascunde ? Cum să fac să-l găsesc ?... Dă-mi banii înapoi, talharule ! ... Se apucă singur de braț) Ah ! tot eu sunt. Mi se turbură
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
edificiu de așteptări al lecturii. Autorul pretinde că opera respiră direct viață, că nu e operă / ficțiune ci real, și trebuie să avem răbdare cu textul, fiindcă războiul textului cu convențiile vechi e îndelungat și istovitor. Lectorul Desperado, scufundat până la beregată în intertextualitate și alte șiretlicuri la fel de rafinate, se apucă de noul volum cu o oarecare descurajare, veșnic repezit de autor, până când, brusc, se întâmplă o minune și lectura se preschimbă. Lectorul învață de la autor să sfideze, iar lectura Desperado devine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]