494 matches
-
Culturii (SRSC), Consiliul de conducere al Fundației „M. Elias” a Academiei. Principalele obiective de cercetare au fost în domeniul chimiei anorganice, chimiei analitice, tehnologiilor chimice anorganice și pentru valorificarea resurselor minerale autohtone, în special minerale rare și disperse (bismut, galiu, beriliu, uraniu), sau a unor perechi de metale asemănătoare, a căror chimie este complicată (zirconiu-hafniu, niobiu-tantal, galiu-indiu). În cercetare a folosit metode moderne ca radiometria, spectrofotometria, roentgenografia termică, metode electrometrice. Rezultatele cercetărilor le-a comunicat la Congresele internaționale ale Uniunii Internaționale
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
efectuată în 1919 de către fizicianul englez Ernest Rutherford (1871 - 1937) care a efectuat bombardarea nucleelor atomice de azot cu helioni, obținând protoni și nuclee de izotopi ai oxigenului. Compatriotul său, James Chadwick (1891 - 1974), în 1932, prin bombardarea nucleelor de beriliu cu helioni, obține nuclee de carbon și neutroni. În 1938, chimistul german Otto Hahn (1879 - 1968) reușește fisiunea nucleară a uraniului și a toriului.
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
206 unități atomice de masă (Ac) la 236 u.a.m. Izotopii actiniului sunt prezentați în tabelul de mai jos: Este de aproximativ 150 de ori mai radioactiv ca radiul, făcându-l valoros ca sursă energetică datorită neutronilor. În combinație cu beriliul, este utilizat în generarea neutronilor pentru activarea analizelor minereurilor sau aliajelor. Altfel, acesta nu are nici o aplicație industrială semnificativă. Ac este utilizat în medicină pentru a produce Bi într-un generator reutilizabil sau poate fi folosit individual ca un agent
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
că heliul combinate. Abundență heliului este, de asemenea, similară cu cea de pe Soare și Jupiter. Această mare abundență se datoreaza foarte înaltei energii de legătură pe care o are heliul-4 (per nucleon) în comparație cu cele trei elemente ce urmeaza heliului (litiu, beriliu și bor). Această energie de legătură explică frecvență existenței sale ca produs atât în fuziunea nucleară, cât și în dezintegrarea radioactivă. Heliul în univers este în majoritate heliu-4 și s-a format în timpul originarului Big Bang. Cantități de heliu sunt
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
posibile, primii nuclei care au fost creați au fost cei de heliu-4. Legătură de heliu-4 de fapt, încât a consumat toți neutronii liberi înainte ca ei să se dezintegreze în particule beta , lăsând foarte puțini care să mai creeze litiu, beriliu, sau bor. Legătură nucleară a heliului-4 este mai puternică decât a altor elemente (vezi nucleogeneza și energia de legătură) și astfel nici o descărcare energetică nu era disponibilă, cănd heliul s-a format, a format și elementele 3, 4 și 5
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
posibile, primii nuclei care au fost creați au fost cei de heliu-4. Legătură de heliu-4 de fapt, încât a consumat toți neutronii liberi înainte ca ei să se dezintegreze în particule beta , lăsând foarte puțini care să mai creeze litiu, beriliu, sau bor. Legătură nucleară a heliului-4 este mai puternică decât a altor elemente (vezi nucleogeneza și energia de legătură) și astfel nici o descărcare energetică nu era disponibilă, cănd heliul s-a format, a format și elementele 3, 4 și 5
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
și nu numai. Plantațiile de orez produc metan în timpul procesului de crestere a plantei. În gazul de iluminat obținut prin distilarea uscată a huilei există un procent de circa 20-30%. are la bază reacția dintre o carbură (de aluminiu, de beriliu) și apă AlC + 12HO = 3CH + 4Al(OH). folosește ca materie primă acetatul de sodiu (sau de potasiu) prin încălzire cu calce sodată: CH-COONa + NaOH = CH + NaCO Metanul este un gaz incolor, inodor, mai ușor decât aerul. Este puțin solubil în
Metan () [Corola-website/Science/302507_a_303836]
-
Este un element produs prin intermediul nucleosintezei stelare și este un element relativ rar în Univers. Element bivalent care este întâlnit în natură doar în combinații cu alte elemente, fiind prezent în compoziția mineralelor. Cele mai cunoscute pietre prețioase care conțin beriliu sunt beril (Acvamarinul, smaraldul) și crisoberilul. Ca și element pur, este un metal alcalino-pământos de culoare gri, ușor și casant. Când este adăugat ca element în aliaje de aluminiu, cupru, fier și nichel, beriliul îmbunătățește o parte din proprietățile fizice
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
mai cunoscute pietre prețioase care conțin beriliu sunt beril (Acvamarinul, smaraldul) și crisoberilul. Ca și element pur, este un metal alcalino-pământos de culoare gri, ușor și casant. Când este adăugat ca element în aliaje de aluminiu, cupru, fier și nichel, beriliul îmbunătățește o parte din proprietățile fizice ale acestora. Uneltele fabricate din aliajul de cupru-beriliu sunt rezistente, nu creează scântei în contact cu suprafețele din oțel. În cadrul aplicațiilor structurale, combinația cea mai întâlnită de rigiditate flexurală, stabilitate termică, conductivitate termică și
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
de cupru-beriliu sunt rezistente, nu creează scântei în contact cu suprafețele din oțel. În cadrul aplicațiilor structurale, combinația cea mai întâlnită de rigiditate flexurală, stabilitate termică, conductivitate termică și densitatea joasă (1.85 ori mai mică decât a apei) fac ca beriliul să fie un material foarte căutat în cadrul componentelor aviatice, torpilelor, navetelor spațiale și a sateliților. Datorită densității sale joase și a masei atomice, beriliul este relativ transparent în contact cu razele X și alte forme de radiație ionizantă; așadar, este
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
termică, conductivitate termică și densitatea joasă (1.85 ori mai mică decât a apei) fac ca beriliul să fie un material foarte căutat în cadrul componentelor aviatice, torpilelor, navetelor spațiale și a sateliților. Datorită densității sale joase și a masei atomice, beriliul este relativ transparent în contact cu razele X și alte forme de radiație ionizantă; așadar, este materialul cel mai comun ca și ecran de protecție pentru echipamente pentru raze X și componente ale experimentelor cu particule fizice. Conductivitatea sa înaltă
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
cu razele X și alte forme de radiație ionizantă; așadar, este materialul cel mai comun ca și ecran de protecție pentru echipamente pentru raze X și componente ale experimentelor cu particule fizice. Conductivitatea sa înaltă, precum și cea a oxidului de beriliu, au condus la utilizarea sa în managementul termal. Utilitatea comercială a beriliului necesită utilizarea unor echipamente potrivite de control al prafului, precum și controale industriale periodice datorită toxicității provocate de acesta; particulele de praf pot conduce la o alergie cronică, cauzatoare
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
cel mai comun ca și ecran de protecție pentru echipamente pentru raze X și componente ale experimentelor cu particule fizice. Conductivitatea sa înaltă, precum și cea a oxidului de beriliu, au condus la utilizarea sa în managementul termal. Utilitatea comercială a beriliului necesită utilizarea unor echipamente potrivite de control al prafului, precum și controale industriale periodice datorită toxicității provocate de acesta; particulele de praf pot conduce la o alergie cronică, cauzatoare de moarte numită berilioză. Mineralele de beriliu și smarald sunt cunoscute de către
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
managementul termal. Utilitatea comercială a beriliului necesită utilizarea unor echipamente potrivite de control al prafului, precum și controale industriale periodice datorită toxicității provocate de acesta; particulele de praf pot conduce la o alergie cronică, cauzatoare de moarte numită berilioză. Mineralele de beriliu și smarald sunt cunoscute de către egipteni, evrei și romani; scriitorul roman Pliniu le-a considerat ca fiind forme ale aceluiași mineral. El susținea că beriliul era prelucrat la minele de lângă Marea Roșie, iar smaraldul era importat din India. De asemenea prelucrarea
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
de praf pot conduce la o alergie cronică, cauzatoare de moarte numită berilioză. Mineralele de beriliu și smarald sunt cunoscute de către egipteni, evrei și romani; scriitorul roman Pliniu le-a considerat ca fiind forme ale aceluiași mineral. El susținea că beriliul era prelucrat la minele de lângă Marea Roșie, iar smaraldul era importat din India. De asemenea prelucrarea beriliului avea loc și în deșertul Nubiei în vremea Cleopatrei. Împăratul roman Nero folosea un smarald mare pentru a putea observa mai bine luptele gladiatorilor
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
și smarald sunt cunoscute de către egipteni, evrei și romani; scriitorul roman Pliniu le-a considerat ca fiind forme ale aceluiași mineral. El susținea că beriliul era prelucrat la minele de lângă Marea Roșie, iar smaraldul era importat din India. De asemenea prelucrarea beriliului avea loc și în deșertul Nubiei în vremea Cleopatrei. Împăratul roman Nero folosea un smarald mare pentru a putea observa mai bine luptele gladiatorilor din arenă. Faptul că aceste minerale ar putea conține un element chimic necunoscut a fost ceea ce
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
un nou element chimic, cu toate că nu a reușit să-l separe de oxidul său. Metalul a fost izolat în 1828 de către Friedrich Woller la Berlin, Germania și independent de Antoine-Alexandere-Brutus Bussy la Paris, Franța, ambii realizând extracția din clorură de beriliu în reacție cu potasiul. Structura atomului de beriliu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Be, beriliul are 4 protoni și 5 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Raza atomică medie este
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
să-l separe de oxidul său. Metalul a fost izolat în 1828 de către Friedrich Woller la Berlin, Germania și independent de Antoine-Alexandere-Brutus Bussy la Paris, Franța, ambii realizând extracția din clorură de beriliu în reacție cu potasiul. Structura atomului de beriliu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Be, beriliul are 4 protoni și 5 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 112 pm, raza ionică e de 0
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
Berlin, Germania și independent de Antoine-Alexandere-Brutus Bussy la Paris, Franța, ambii realizând extracția din clorură de beriliu în reacție cu potasiul. Structura atomului de beriliu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Be, beriliul are 4 protoni și 5 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 112 pm, raza ionică e de 0.31 Å , iar raza covalentă este de 0.93Å . Configurația electronică a atomului de litiu este
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
imprevizibile, au adus dovezi suplimentare în favoarea conceptului de izomerie. Descoperirile lui Wöhler au avut o mare influență asupra teoriei chimiei. În perioada 1820-1881, practic toate revistele de chimie au publicat în fiecare an articolele sale. Wöhler a fost și co-descoperitorul beriliului și siliciuliui, precum și a sintezei carburii de calciu, printre altele. În 1834, Wöhler și Liebig au publicat un studiu despre uleiul de migdale amare. Prin aceste experiențe ei au demonstrat că un grup de atomi de carbon, hidrogen și oxigen
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
conține un metal în combinație cu oxigenul. Davy, Oerstedt și Berzelius au încercat să extragă acest metal, dar fără succes. Lucrările lui Wöhler pe același subiect au dus la descoperirea aluminiului metalic. Lui i se datorează și izolarea elementelor ytriu, beriliu și titan, observația că siliciul poate fi obținut sub formă de cristale și că unii meteoriți conțin materie organică. El a analizat o mare cantitate de meteoriți și timp de mai mulți ani a scris rezumatul literaturii despre meteoriți în
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
factori, (natura materiei prime și gradul de impurificare al acesteia, condițiile climatice, modul de extracție, prelucrare și conservare, etc). Principalele "elemente minerale" din miere sunt: sodiu, potasiu, fosfor, magneziu, cupru, aluminiu, mangan, fier, clor, sulf, siliciu, cât și unele "microelemente": beriliu, galiu, vanadiu, zirconiu, titan, nichel, staniu, plumb, argint. Vitaminele: Mierea de albine este valoroasă și prin conținutul său în vitamine, care provin în exclusivitate din polenul și nectarul plantelor. Principalele vitamine din miere aparțin celor două grupe: Prin calitățile sale
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
în greutate: 0 - 12 % sau mai mult trioxid de dibor, - 26 % sau mai puțin dioxid de siliciu Taxa Cod CN TARIC Descrierea mărfii vamală autonomă (%) și - 60 % sau mai mult trioxid de dialuminiu ex 6903 90 80 10 Oxid de beriliu, cu o puritate în greutate de peste 99 %, sub formă de 0 ex 6909 19 00 40 lingouri, bare, blocuri sau plăci ex 6909 12 00 20 Placă din trioxid de dialuminiu și carbură de titan, cu dimensiuni ce nu 0
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
în greutate peste 0,01 % 0 Taxa Cod CN TARIC Descrierea mărfii vamală autonomă (%) hafniu, pentru utilizare în fabricarea țevilor pentru industria chimică (a) ex 8110 00 11 10 Antimoniu sub formă de lingouri 0 ex 8112 19 00 10 Beriliu, cu o puritate în greutate de 94 % sau mai mare, sub formă de bare, 0 plăci și folii ex 8112 99 30 10 Aliaj de niobiu (columbiu) și titan, sub formă de bare și tije 0 ex 8414 90 90
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
ul este un mineral care cristalizează în sistemul hexagonal; culoarea verde este dată de ionii de crom și vanadiu. Este un alumosilicat de beriliu din grupa pietrelor prețioase. ul se poate confunda (lucru ce ușurează înșelătoria) cu turmalina, cu dioptazul sau cu sticlele colorate. Denumirea de „smarald“ provine din latină: "smaragdus" preluat din greacă: σμάραγδος, "smáragdos" care o origine mai îndepărtată din limba semită
Smarald () [Corola-website/Science/304065_a_305394]