527 matches
-
cu lanterna sub pătura ce puțea a clor. După ce-am ieșit din spital, le-am căutat (și, desigur, nu le-am găsit) într-o bibliotecă de cartier pe care începusem s-o frecventez cu febrilitate, până când, după câțiva ani, bibliotecara m-a înțărcat mallarmean, dar cu accent unguresc: „N-am ce să-ți mai dau. Ai citit toate cărțile“. Era să mă smintesc, noroc că cineva mi-a explicat suficient de rapid că biblioteca din Ceangăi pe care eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
al doilea - ce să-l mai trec? La Liceul Francez se dădeau două bacalaureate. Unul era filo, celălalt, mate. Eu m-am grăbit să-l iau pe primul. — Ce-ai făcut după terminarea liceului? — Am lucrat aproape un an ca bibliotecară la biblioteca franceză Studio, pe Calea Victoriei. Patronul, Marcu, un bărbat frumos, deștept, cu șarm, nevasta lui, adorabilă, foc de iute la cap, m-au iubit din prima clipă. Lucram dimi neața și după-masa, distrându-mă grozav. Cititorii veneau buluc la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
călătorie dăduse ea cu piciorul refuzându-l... Zâmbeam. Cuvintele orbitau haotic În min tea lui, Îi dădeau surogatul de luciditate fără de care nimeni nu s-ar putea crede ceva, cineva. La Biblioteca Județeană făcea Însă figură de iluminat; turuia fără ca bibliotecarele să Înțeleagă ceva - ele, care stăteau toată ziua și croșetau În mijlocul cărților, ca Într-o cavernă cu obiecte de lux pe care nu dădeau doi bani. Acasă, ai lui Îl urmăreau cu discreție, alarmați să Îl știe scriind seara până
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Nicolaie Ginghină a participat la căderea comunismului, mult mai mult decât se cunoaște de către cei din Vaslui, contribuind efectiv, cu mult înainte de luna decembrie 1989, la pregătirea evenimentelor ce aveau să vină. La Biblioteca Județeană, a fost până prin 1994 ca bibliotecară Cătălina Flondor. Mare cât un husar, cu o fire voluntară, de care nu aveai cum să nu ții seama, ajunsese atât de scârbită de ceea ce se întâmpla în ultimii ani ai lui Ceaușescu la conducerea țării, că nici nu te
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
petreacă în biblioteca școlii. Fata a fost pedepsită identic, așa că vă închipuiți prin ce chinuri au trecut cei doi; să stea singuri< în biblioteca pustie, fără să scoată un cuvânt, o șoaptă doar nu o fi fost atât de absurdă bibliotecara ! Cert a fost că dragostea dintre cei doi a erupt și mai puternic, matricola a fost prinsă mascat cu ace de siguranță și după ore cei doi puteau fi văzuți în costumele de elevi fără matricole strâns îmbrățișați, plecând din
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-ți lași ceva timp liber data viitoare când ajung în New York. Era clar că eram pe punctul să vomit. — Claire e chiar genul tău, a intervenit Vivian, ca să umple tăcerea mea dezgustată. Are picioarele până-n gât și aerul ăla de bibliotecară sexy, cu tot cu ochelari și coc. Ar trebui s-o inviți în oraș când vii încoace. Corzile vocale îmi paralizaseră. șefa mea făcea pe codoașa pentru mine? În fața iubitului ei de ocazie? — Are picioare frumoase, ha? Da, mi-ar face mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
crucile. Alții le-au scos ochii. Cui dom'le? Morților. Doamne, apără și păzește! Celor din poze, firește. Asta nu-i nimic, să vedeți ce se Întâmplă În Incident la Antares... Ia mai lasă-ne, doamnă, cu poveștile astea de bibliotecară. Verissimo e un mare scriitor, domnule Moduna, nu vă permit... Gura că Îți iau umbrela! Fără violență. Nu suport culoarea albastră. Liniște. Psst. Și se făcu liniște. Departe, În față, Cain dădea când din cap, când din mâini. Di ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cineva? Un preot, poate. Sau un cantor. Unde e Biserica? Nu-i. Tocmai acum când ai nevoie de ea. Să ne traducă cineva. Las' că te duci acasă și citești. N-am biblie. Îți cumperi. Atunci se auzi și vocea bibliotecarei ieșită la pensie. Eu știu pe de rost un pasaj din Isaia 59. Dacă doriți. L-am descoperit datorită lui Cain. Îl reciteam Împreună la bibliotecă după orele de program. 59 ai zis? E pe aproape. Dă-i drumul! Tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
știu pe de rost un pasaj din Isaia 59. Dacă doriți. L-am descoperit datorită lui Cain. Îl reciteam Împreună la bibliotecă după orele de program. 59 ai zis? E pe aproape. Dă-i drumul! Tacă-vă fleanca, stimați cetățeni! Bibliotecara făcu o reverență, atât cât Îi permitea Înghesuiala, Își drese vocea și zise: Isaia, 59, Vechiul Testament, traducere D. Cornilescu, fragment: „10. Bâjbâim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne Împiedicăm ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
niște porumbei, așteptăm judecata dreaptă, și nu este; așteptăm mântuirea, și ea este departe de noi. 12. Căci fărădelegile noastre s-au Înmulțit Înaintea Ta și păcatele noastre mărturisesc Împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi și ne cunoaștem nelegiuirile.” Bibliotecara tăcu. Nu aplaudă nimeni, deși nimeni nu contesta siguranța și grația cu care ea Își făcuse datoria. Toți Îl priveau pe Cain: Îl vedeau și se vedeau, auzeau și se auzeau. Și Înțelegeau că pleca unul de-al lor. Uimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iluzionat a două evenimente cu o cronologie distorsionată Într-o lume ea Însăși pe dos: Bunavestire, după Schimbarea la față! Tot ce se Întâmpla nu făcea decât să confirme profeția doamnei Lapedatu. Dar cine să ia seamă la vorbele unei bibliotecare cu ochelarii grei de dioptrii? Și fată bătrână pe deasupra. Nu avea nici aplombul analiștilor politici și nici frumusețea Înțepată a prezentatoarelor de știri de pe sticlă. Noroc cu Brândușă care nu Înceta să-i strângă mâna de câteva secunde, repetând Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zi înainte, când trecuse pe la teatrul Cross; de fapt nu pomenise deloc numele lui Ben. *** Ajunsesem la jumătatea scărilor care duceau la subsol când pe una dintre ușile de pe hol apăru capul unei femei. Părea a fi o combinație de bibliotecară șefă și consilier local. Îmbrăcată de la Jaeger 1, cu o tunsoare la locul ei, de soție de Tory2, cu ochelarii atârnați de gât pe un lanț de aur și baga. Era o femeie vioaie și plăcută. —Tu ești Sam, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru o vreme. Dacă nu, rămâi cu povești de genul: „dar Hazel a jucat-o așa de bine pe Helena... oare ce s-a întâmplat cu ea?“ Asta în timp ce ea e pe undeva la un curs de reciclare, ca să devină bibliotecară. Căscă. — Rămâi să vezi repetiția? —Un pic. Mă fascinează întotdeauna schimbările de stare de spirit. În fața mea erau un grup de oameni care se concentrau atât de intens asupra unei scene și atât de absorbiți de ceea ce făceau încât erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
piesa, i-am zis eu. Felicitări. — Da, a mers foarte bine, zise MM. Băuse câteva pahare și se vedea; toată lumea era în priza în seara aia, îmbătați de succes, iar regizorul nu făcea excepție. Ca de obicei, arăta ca o bibliotecară, dar de data asta era o bibliotecară venită la petrecerea anuală Seara cititorilor, cu lănțișorul ei de aur la gât, cercei micuți asortați și mai devreme menționata îngrozitoare rochie de un roșu închis. Nu m-ar fi mirat dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a mers foarte bine, zise MM. Băuse câteva pahare și se vedea; toată lumea era în priza în seara aia, îmbătați de succes, iar regizorul nu făcea excepție. Ca de obicei, arăta ca o bibliotecară, dar de data asta era o bibliotecară venită la petrecerea anuală Seara cititorilor, cu lănțișorul ei de aur la gât, cercei micuți asortați și mai devreme menționata îngrozitoare rochie de un roșu închis. Nu m-ar fi mirat dacă ar fi purtat niște pantofi sport Birkenstock 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de cămară - unde vărul meu Iuri și cu mine ne opream, cu pistoalele trase, În drumul nostru spre Texas și unde, Într-o noapte, poliția a postat un spion gras, cu ochi urduroși, care a Îngenuncheat cu multă caznă În fața bibliotecarei noastre, Liudmila Borisovna Grinberg, când a fost descoperit. Dar cum Dumnezeu puteam eu să discut toate acestea cu profesorii de școală! 5 Presa reacționară nu a Încetat niciodată să atace partidul tatei și mă obișnuisem cu caricaturile mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
zile ale studenției. M-a dus Lia la Universitară și mi-a arătat fișierul. Am rămas descumpănit văzând puzderia de dulăpioare, cu zeci și zeci de cutii cu fișe. Ea era învățată cu multe din secretele Bibliotecii. Mama ei era bibliotecară în B. și Lia se jucase din copilărie printre astfel de dulăpioare cu fișe. Mergeam la Bibliotecă, însă nu pătruns de tainele ei. Doar să fiu cât mai mult lângă Lia. Când mă plictiseam, ieșeam afară și o așteptam, plimbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la „Cântarea României“ cu o culegere de creații proprii. Doctorul lucra la o comedie de idei, popa aproape terminase o suită de prelucrări de dansuri populare, iar eu aveam de toate, nu se punea problema. Puteam să mai dau și bibliotecarei, care ar fi venit și ea la cenaclul nostru, dar singură la crâșmă nu se aventura, iar altă femeie cu preocupări intelectuale autentice nu mai găseam în orășelul acela de lângă anticul Aegyssus. Mai era profesoara de biologie, donșoara Mandy T.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
r-uri parșive, insinuante, cu vocale răsunătoare, perverse și ele. Era ceva fascinant, oriental, în toată atmosfera salonului aceluia, dar eram atât de pierdut, încât nu reușesc să dau contur precis desenului de atunci. Știu că i-am povestit cum bibliotecara de la liceul nostru mă ascundea în dosul rafturilor cu cărți și-mi dădea să citesc volume vechi, apărute înainte de război, texte interzise celor de vârsta mea. Atunci am citit Cocoșul negru și copiasem monologul despre bani. „Azvârli un pumn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi iau și ochelarii de acasă, așa că nici nu pot citi ce-aș fi vrut în dimineața aceasta. Ora 12.00. A venit, totuși. Schimb de dedicații. Îmi dă și el una pe o carte de versuri a unei foste bibliotecare. Elogii de la mine către el. Elogii de la el către mine. Îmi numără banii. Cu 15 la sută mai puțini. Ieșim pe hol și schimbăm vorbe despre mizeriile intelectuale. Îi dă cu virtuțile mele morale. „Știi ce leafă am?“ „Știu. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
histology“ și apoi ceva în apă. Fata citește concentrată, zâmbește din când în când. Ce-ar putea-o amuza din desenele acestea țipătoare? În stradă, trec mașini cu girofare țipând. Un polițist strigă ceva în difuzor. Trece președintele la serviciu. Bibliotecara, figură suptă și ea, tot cu ochelari, se joacă la nelipsitul calculator. Aș vrea să trec prin spatele ei să observ ce urmărește atât de concentrată. Mi se pare o impolitețe. La masa din fața mea, față în față, o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe toate sau era doar o simplă coincidență. În adâncul sufletului, se simțea mulțumită. N-o mai încerca nicio părere de rău pentru timpul ce-l pierduse. Cum crezi, dacă n-ai văzut? Se numea Ana. Lucra de mulți ani bibliotecară la școala din satul vecin. Era blândă și bună la suflet ca pâinea. Copiii o iubeau mult și se adunau în jurul ei ca albinele la flori. Colegii de muncă o numeau „călugărița”. Ea nu știa, de față cu ea nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o noapte, o stafie fără cap jucând singură table sau moară, la masa de lângă fereastra ce dă spre șosea, era dacă nu ceva nepalpabil, ceva ce se putea lua, la urma urmei, în discuție, cu atât mai mult cu cât bibliotecara Roji - femeie serioasă și formată la înalte școli de partid - știa de la fosta bibliotecară, fără școli de partid, o săsoaică plecată în pensie, că într-una din încăperi, sub linoleumul cu imitație de parchet, ar exista o ușă blocată și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fereastra ce dă spre șosea, era dacă nu ceva nepalpabil, ceva ce se putea lua, la urma urmei, în discuție, cu atât mai mult cu cât bibliotecara Roji - femeie serioasă și formată la înalte școli de partid - știa de la fosta bibliotecară, fără școli de partid, o săsoaică plecată în pensie, că într-una din încăperi, sub linoleumul cu imitație de parchet, ar exista o ușă blocată și sigilată pe care, deschizând-o, s-ar putea coborî în pivniță și că, la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o ușă blocată și sigilată pe care, deschizând-o, s-ar putea coborî în pivniță și că, la rândul ei, pivnița clădirii cu pricina, fostă mănăstire franciscană și mai apoi cazino, ar comunica pe undeva cu un cimitir subteran. Tot bibliotecara putea da detalii însușite probabil tot de la antecesoarea ei, cu privire la nebunul care, în urmă cu ceva timp, ar fi transformat mănăstirea în cazino și care, întradevăr, fusese ucis de unul din fii, prin decapitare, cu propriul lui brici de bărbierit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]