1,128 matches
-
trăi la nesfârșit în fragmentat cuvânt, neîncăpător de întregirea sorții, sub riscul de cădere în tăceri, să-ngrop sub frunze vara sângelui din gând. Nu pot să pun lumina sub obroc, să calc pe nuferi fără milă și sfială, să biciuiesc cu necinstit avânt pământul gata de rodire fie ploaie, fie vânt. Nu pot să tai din carnea sufletului de la poalele nevoii, neobosita, rotitoarea dăruire, să fiu călăul ce ucide bucuria, când toate florile se pleacă voii. Nu pot să-nfig
RĂSPUNS de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372492_a_373821]
-
îmbatrenește în culori de vis la răscruce de sentimente în graba plecării uităm natura o urmă de dojană în ochii celui nedefinit poate neputință poate o târzie căință a unei lumi interioare pline de petice petice nu frunze ploi ce biciuiesc altare alunecăm pe toboganul toamnelor urmele lăsate fără stăpân praf împăcarea cu tine pioasă mirare așază un gând în pragul tăcerii strângere de inimă o alee cu frunze primite dedicație o coală de scris învață omule să admiri frunzele iernii
FRUNZELE IERNII ÎN TOAMNA VIEŢII LOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372830_a_374159]
-
Țara Nisipurilor Fierbinți! se auzi un glas din cer, care mai spuse: Un căpcăun fioros cu două capete ne-a sorbit izvorul de viață, iar pe noi ne-a transformat în stafii de nisipuri mișcătoare. De atunci nemilosul căpcăun ne biciuie cu un harapnic de plumb fierbinte, alergându-ne prin cer, într-un calvar nesfârșit. - Și voi nu puteți să vă împotriviți? - Nu! Fugi voinicule, că, de te vede căpcăunul, te înghite sau te face pulbere ca pe noi. Nici n-
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
uneori, au răbufnit. Bolnav, descoperă acum la viață culori, lumini și umbre neștiute. Îi visează și îi simte pe fratele său geamăn, pe mama sa, stinși amândoi, nu de mult, pe Dan Spătaru, Aurelian Andreescu... Real, trist, zguduitor! Viața îl biciuiește năprasnic! Trăiește în condiția și solidaritatea multor artiști români, în această patrie obosită și secată de răbdare. Pierde și recâștigă cu fiecare zi curajul luptei cu viața! A făcut două operații pe creier, de dificultate la limită cu supraviețuirea. Într-
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
cetina sună, că-i “Timp de Colind”. Cereasca Minune pământu-a-mpânzit, Copiii la drum au plecat gălăgind, Cu cei mari alături, pe Fiu preamărind, “Trimisul de Tatăl-Cel-Fără-Sfârșit”. Și Moșul, cu daruri, la drum a pornit, Chiar gerul de-i aspru, obraji biciuind, Ogrăzile toate-n strai nou s-au gătit, Se văd la ferestre lumini cum se-aprind “Sosit-a Crăciunul” de lume dorit, Iar cetina sună, că-i “Timp de Colind”. IOANA STUPARU ... Citește mai mult Timp de colindPe Cer se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
cetina sună, că-i “Timp de Colind”.Cereasca Minune pământu-a-mpânzit,Copiii la drum au plecat gălăgind,Cu cei mari alături, pe Fiu preamărind,“Trimisul de Tatăl-Cel-Fără-Sfârșit”.Și Moșul, cu daruri, la drum a pornit,Chiar gerul de-i aspru, obraji biciuind,Ogrăzile toate-n strai nou s-au gătit,Se văd la ferestre lumini cum se-aprind“Sosit-a Crăciunul” de lume dorit,Iar cetina sună, că-i “Timp de Colind”.IOANA STUPARU... XX. "SUNT TÂNĂR, MAI AM TREI ANI PÂN
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > NE VA POTOPI PRĂPĂDUL Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1273 din 26 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Dumnezeu iar ne desfidă Și ne biciuie cu ploaie... Peste lumea gri, lichidă Bat furtuni și vin puhoaie; Tot pământul e o apă, Curge-n sine, se prăvale Într-un hău ce fundu-și sapă În acvatice canale... Curge cerul, lutul curge, Plouă spastic, fatalmente, lumea s-a
NE VA POTOPI PRĂPĂDUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371074_a_372403]
-
cu mine - oare totu-i trup cu cap de vierme sau cap de om cu trup de vierme. Dar NU NU și NU poate așa să fie, oricît de mari fi vor valurile și oricît de tare vîntul mă va biciuii tot rezist că flacăra iubirii din mine nu e plăpînda să o ști bine. Sînt oare cel jertfit sau e numai animalul de mine - de care mi-e frică căci e rau cu sufletul din mine. De văd sau am
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
cu mine - oare totu-i trup cu cap de vierme sau cap de om cu trup de vierme. Dar NU NU și NU poate așa să fie, oricît de mari fi vor valurile și oricît de tare vîntul mă va biciuii tot rezist că flacăra iubirii din mine nu e plăpînda să o ști bine. Sînt oare cel jertfit sau e numai animalul de mine - de care mi-e frică căci e rau cu sufletul din mine. De văd sau am
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
nesocotim, după cum ne învață Scriptură. La fel ca ei să fie cei ce-i fac pe dânșii, și cei ce se încred în ei”. Auzind acestea, comandantul s-a înfuriat peste măsură și a dat porunca să fie dezbrăcați și biciuiți cu toată puterea. Și pe când erau loviți de calai, martirii lui Cristos, ridicându-și ochii către cer, astfel ziceau: „Doamne Isuse, Învățătorul nostru, facă-se voia ta cu noi”.(din Actul martiric) - text cules de preot profesor, Iacob Ieronim Locația
PRIMII MARTIRI AI TINUTULUI, ASTION SI EPICTET, MOTIV DE PELERINAJ LA CETATEA HALMYRIS de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344748_a_346077]
-
biciuirilor repetate cu acele arme albe cu țepi de fier, ce le scrijelea carnea în adânc... Filmul de mai jos sugerează faptul că însuși călâul obosea și adus la epuizare vedea că nu are nici un efect 'muncă' lui de a biciui... Dacă ne-am putea închipui vreodată acest sinistru act și repetiția la care au fost supuși acești martiri!! Pentru cine dorește să vadă un film de o anumită factura, insă emoționant și elocvent despre acești martiri, clik aici:http://www
PRIMII MARTIRI AI TINUTULUI, ASTION SI EPICTET, MOTIV DE PELERINAJ LA CETATEA HALMYRIS de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344748_a_346077]
-
de la curți Ce în favoruri, pofte, aur Își umflă lacomele burți, Ci doar un codru gol de pâine, Apă să beau și-un adăpost Cât să trăiesc de azi pe mâine Și-aproape mai nimc să cost... Să nu mă biciuie, să nu mă Alerge-n curse ca pe-un cal Și să mă certe doar în glumă Că nu sunt cel mai genial... Iar viața mea cu tot ce har e, Mă prind a deveni avut Al celui sau al
POET DE VÂNZARE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345991_a_347320]
-
desperecheați ai vieții anoste. Vasta arenă a circului e absorbită în constelația lirei, bătută de viforele zburătorilor. O privesc surâzând și lăcrimând deopotrivă, îngerii seduși de copii. Altruismul suveran al destinelor artiștilor de circ este o neprihană a cavalcadelor albe biciuite în ring, viețile artiștilor de circ sunt fotografii tandre în rame de cărbune, clovnii circului sunt dezdurerați cu pudre, cu părul vâlvoi ca un măturoi roșcat și cu bumbul de nas roșu, trapeziștii circului sunt cămășarii propriilor vieți îmbrăcate de
CIRCUL AMERICANO VARGAS, OASPETE IMPERIAL AL COPIILOR MOLDOVEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346018_a_347347]
-
moștenire în care o vom include și pe Tania. Cei doi au intrat în locuința pictorului, iar Simionescu a urcat în mașină și a pornit spre oraș. În scurt timp, cerul se umplu de nori negri și ploaia începu instantaneu, biciuind bezna. Fulgerele își etalau imperial forța prin văzduh. De pe coama dealurilor, puhoaiele luau startul. Ilona și Mihai înfruntau întunericul cu stoicism. Pentru prima dată după mult timp alergau de mână spre niciunde. Pașii se amestecau cu pământul clisos de pe potecile
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
și m-am oprit, mă simțeam zdrobit sufletește. Acel tablou natural format din cerul cenușiu, copaci fără frunze, pământul cu puțină zăpadă mă zdrobea și mai tare. Eram prins ca într-o menghină. Stresul acest dușman al omului modern mă biciuia. Dar atunci și acolo am înțeles cum poate fi învins stresul această urâtă stare a minții și a sufletului ce vine peste om ca o plagă ce cuprinde întreaga ființă. Am îngenuncheat și am făcut următoarea rugăciune, o redau ca
STRĂBĂTÂND VALURILE VIEŢII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346040_a_347369]
-
urmat apoi sărutul din mare, cu gust de apă sărată, sărutul care i-a pus pe jar toată liniștea netulburată atâta vreme. Abandonă cartea și fugi în baie. Trebuia să facă un duș neapărat, ca apa rece ce-i va biciui corpul, să-i alunge gândurile neliniștitoare. Se plimba prin cameră ca un leu în cușcă. Trebuia să pună capăt pentru totdeauna acestei stări. Dacă se va întâmpla ca și cu cel din Brașov, pretendentul la inima sa, care aflând adevărul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
a muri! Chiar crezi că un om tratat în acest fel ar fi putut pleca pe picioarele sale? -Tu ce părere ai magistre Simbinacus? întrebă din nou Comus Lucretius. -N-am nici o părere magistre. E foarte ciudată această poveste. Un om biciuit cu zeci de lovituri nu se mai poate ridica câteva zile din pat... -Și voi...Audanius, Serenius, ce credeți? -Noi nu știm mare lucru magistre. Știm că mormântul a fost declarat proprietatea statului roman prin punerea peceții procuratorului Ponțiu Pilat
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
-mi atigă chipul „Juma, fiule, tu ești?” „Naam baba!” (da, tată!). Am izbucnit în plâns cu toții. Fraților mei nu le venea să creadă că eram în viață, iar mie nu-mi venea să cred în ce hal arătau. Au fost biciuiți și înfometați de albii ăștia nenorociți. Fiind obligați să-și facă cotele la cauciuc, nu mai aveau când să vâneze ca să mănânce. Mi-am ținut mama la piept minute în șir și am plâns. Am plâns de amărăciune. Ce suntem
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
atât climatice, cât și politice. Ce ne facem atunci când trebuie să ne adaptăm unei lumi imorale, care și-a pierdut principiile și care se pliază doar după scopuri machiavelice? Cum să reacționezi, oare, pe un timp în care frigul îți biciuiește un obraz, să te trezești lovit și peste celălalt de către un seamăn de-al tău? Un om cu care, de altfel, comunicai frumos, în limitele respectului și al iubirii de aproape - de ce nu? - dar care ascundea în suflet un vulcan
O FILĂ DIN MIEZ DE IARNĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346744_a_348073]
-
n-ar fi răscolit mereu sufletul omului! Ba din contră, ea își are rădăcinile de peste două mii de ani, exemplul edificator fiind chiar Iuda. Ci pentru că, credința mea în semeni e atât de mare, încât probabil chiar dacă îmi va mai fi biciuit vreodată obrazul, eu tot voi iubi lumea și oamenii din ea. Atâta doar, că va trebui să învăț din nou lecția încrederii la care rămân adesea corigentă și pe care nu mi-o pot însuși la nici o școală ci doar
O FILĂ DIN MIEZ DE IARNĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346744_a_348073]
-
de proporții se înșelaseră, iar dacă s-a fi întâmplat acest lucru avea încredere că romanii ar fi înăbușit-o imediat. Gândi însă că trebuia pedepsită orice tentativă de a-i știrbi din autoritate, și de aceea hotărî să-l biciuiască și să-l trimită înapoi la procuratorul Ponțiu Pilat pentru a-l judeca el, fiindcă ,, nu-i așa?” gândi Irod, procuratorul era autoritatea supremă în Iudeea, el trebuia să-l condamne pe Iisus din Nazaret. Îl întrebase deci pe Iisus
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
înapoi, deoarece : ,, Tetrarhul Galileei și Pereei nu are nevoie de nici un Mesia sau de vre-un Hristos!” Apoi făcu semn ciracului să se apropie poruncindu-i să-l ia pe prizonier să-l ducă în curtea palatului și să-l biciuiască cu treizeci și nouă de lovituri, iar apoi să-l trimită legat înapoi procuratorului Ponțiu Pilat. *** Se făcuse deja seară în prima zile de Pessah, iar Tetrarhul Irod Antipa cobora treptele către parterul palatului său din Ierusalim. Acum, mare parte
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
nu se atinseseră. "Oare de ce? Se culcă cu ospătara aia? Nu mă mai place, nu mă mai dorește? Vom vedea...". Când a coborât brațul și l-a atins undeva peste umeri, el s-a întors brusc și cuvintele lui au biciuit-o cu sălbăticie: - Ești atât de proastă să nu înțelegi că nu te vreau? Sunt obosit și nu am chef de tine la ora asta. E clar, femeie? Pleacă-n p...a mă-tii și lasă-mă odată! A oftat
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
identici. Singură în mansarda rece plină cu lucruri vechi și aduceri aminte, destinul o transporta în anii tinereții, în brațele bărbatului care a rămas unica ei dragoste. Viața era crudă. Suferința săpase urme adânci pe pielea ei. Ploaia răpăia furioasă, biciuind fereastra...sublinia starea sa sufletească. Privirea i-se îndreptă spre sticluța mică de pe masă. Lichidul roșu ii amintea de sângele ce alerga prin corpul obosit. Degetele lungi, uscățive, au apucat șovăielnic micul recipient misterios. Pendula ticăia regulat, monoton, nepăsătoare la
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
să nu fie așa? Ia ascultați: ’’Cum strigă-n disperare îngerul din mine/ Însingurat, la margine de lume țintuit,/Căci, oropsit în vreme, știu prea bine,/Pe-un univers de îndoieli l-am răstignit.// Și am lăsat furtuni să-l biciuiască,/ În setea arșiței dogoritoare exilat,/L-am părăsit cu lașitate omenească,/Sălaș pentru odihna meritată nu i-am dat.// Zadar îngenunchez la căpătâiul uferinței,/ Purtând în taină fir de busuioc,/ Având pe umeri haina necredinței/ Și-a celor ce-au
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]