1,398 matches
-
E greu de spus ce fel de acid, dar cel mai probabil hidroclorhidric sau sulfuric. — Ca și cum cineva nu ar fi vrut să afli cine e. — Întocmai. Îți atrag atenția că asta nu a mascat cauza morții. Avea un tac de biliard rupt care-i fusese vârât cu forță pe una din nări. I-a perforat creierul, omorându-l pe loc. Nu e o modalitate foarte obișnuită de a ucide pe cineva; Într-adevăr, În experiența mea, acest caz e unic. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
el. L-a preluat Dietz. — Dar el parcă lucrează la cazul Pfarr, nu? — Cred că da. — Păi, și asta nu-ți spune nimic? Nu știu, Bernie. Sunt mult prea ocupat să aflu numele unuia care are juma’ de tac de biliard Înfipt În nas, ca să pot fi un detectiv adevărat, așa ca tine. — E ăla de l-au pescuit din râu? Bruno oftă iritat: — Știi, odată și odată o să-ți spun ceva ce nu știi deja. — Illmann mi-a zis despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de la etaj. Am continuat: — Numele lui era Gerhard Von Greis și era un extorcator de mare clasă de obiecte de artă. Se pare că a fost plătit pentru totdeauna. Cineva l-a pieptănat cu ăsta. — Ce e? — Un tac de biliard, rupt, i-am răspuns și l-am azvârlit Înapoi În sobă. N-ar trebui să anunțăm poliția? — Nu avem timp să-i ajutăm să-și găsească bâjbâind drumul până aici. Nu acum, oricum. Am sta să răspundem la tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vorbim cu el. — Poate știe el să ne spună unde dăm de Mutschmann. — E posibil. — Și de Tillessen. Am scuturat din cap: — Tillessen e mort, i-am explicat. Von Greis a fost omorât În bătaie cu un tac rupt de biliard. Acum câteva zile, la morga poliției, am văzut ce s-a Întâmplat cu cealaltă jumătate a tacului ăluia. A fost vârât adânc În nasul lui Tillessen, până la creier. Inge făcu o grimasă care-i trăda disconfortul psihic: — Da’ de unde știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fie. — Dar de ce nu ar putea să fie Mutschmann? — Nu văd lucrurile În felul ăsta. Acum două zile, informatorul meu mi-a spus că s-a pus un contract pe capul lui Mutschmann, timp În care cadavrul cu tacul de biliard Înfipt În nas deja fusese pescuit din Landwehr. Nu, nu poate fi decât Tillessen. — Și Von Greis? Era și el membru al acestei frății? — Nu al acesteia, ci al altei frății, cu mult mai puternice. Lucra pentru Goering. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sau Josephine Cox, având credința stupidă că i-ar plăcea să citească povești de dragoste siropoase. Asta până când Pauline spusese: —Ce carte minunată mi-ai trimis, dragoste, despre criminalul acela din East End care își lega victimele de masa de biliard. Lisa și-a dat seama că asistenta ei pusese o carte nepotrivită în pachet, însă acest moment a marcat o schimbare în lecturile lui Pauline Edwards. Acum se delecta cu biografii de gangsteri și cu thrillere americane care, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Street era la sud de centrul L.A.-ului. Avea 95% mahalale, 95% negri și 100% probleme. Întâlneai bande de bețivi și jocuri de noroc la fiecare colț de stradă, magazine de băuturi alcoolice, saloane de întins părul și săli de biliard în fiecare cvartal, iar la secție se primeau apeluri de urgență douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Polițiștii de la Patrulă aveau în dotare bastoane cu ținte de metal, iar cei de la Intervenții aveau în tocuri automate de calibrul 45, încărcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ciocolată În sertarul vreunei măsuțe de toaletă, Jim se Înviora și Își amintea de părinții săi dansînd pe muzica de la radio, Înainte de masa de prînz de duminică, și de dormitorul său de pe Amherst Avenue, acum ocupat de ofițeri japonezi. Juca biliard În saloanele Întunecoase sau se așeza la masa de cărți aranjînd formații de bridge, jucîndu-le pe toate cît putea de corect. Dormea În paturi cu mirosuri ciudate, citind revistele Life și Esquire, iar În casa unui doctor american citi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Martore, două fete. Peckham, membru important al bisericii sale (Independentă). Condamnat la trei luni de muncă silnică. Vai, bietul Peckham! Viața Îi era distrusă. Mai erau scrisori pe tema chestiunii băuturilor alcoolice și a schimbărilor propuse la regulile jocului de biliard. Văzu anunțuri la cărți nou apărute. Un interludiu Întunecat. De Richard Dowling. Cea mai rea femeie din Londra, de F.C. Philips. Doamna Jervis: o poveste de dragoste În Munții Indiei, de B.M. Croker. Nu auzise de nici unul dintre acești autori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ajuns să fie o instituție pe bătrâna rambla de lemn, fără ca lucrul acesta să ne Împiedice să-l vedem și la unele thés dansants, tombole, aniversări ale copiilor și nunți de argint, la liturghia de la orele unsprezece, În salonul de biliard și În cele mai respectabile chalets. Mulți și-l vor fi amintind: panama moale cu bor flexibil, ochelari cu ramă de baga, mustață unduioasă și cănită, care nu izbutea să ascundă dubla buză subțire, guler palomita și cravată cu nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nebuni imbecili, care omorîseră șase nefericiți pentru cîteva sute de parai. Încă simțea gustul băuturii și Încă Îl auzea pe Sid Hudgens: „Toată lumea are secrete“. Mai Întîi, apelurile telefonice de la informatori: ai lui și ai lui Denton. Lustragerii, săli de biliard, saloane de coafură, biserici orășenești - informatori stimulați, strînși cu ușa, luați la Întrebări. Drumul lent spre Darktown... agitația legată de mașina mov și cioroii cu pușcoace, totul cețos și distorsionat... lepădături date la reșapat cu vin de Tokay și loțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Findlay așteptă să mă explic. — Nu vă amintiți? Tabithei i s-a părut că aude voci vorbind în germană în dormitorul lui Lawrence și l-a încuiat acolo, dar s-a dovedit că el fusese tot timpul în sala de biliard. — A, dar pentru asta există desigur o explicație absolut plauzibilă. Dar trebuie să vizităm casa ca s-o probăm. Între timp, cred că am putea încerca să abordăm problema din celălalt capăt. — Adică? — Adică există o parte a acestei povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
jocul mai riguros și și-a adus un carton și o foaie mare de hârtie pe care a consemnat tranzacțiile care aveau loc între toți jucătorii. În felul acesta a câștigat a doua rundă (era colonelul Mustard, în sala de biliard, cu revolverul), dar apoi i s-a interzis în unanimitate să mai folosească o asemenea tactică. În a treia rundă, lupta a fost strânsă. A devenit repede evident că fapta se comisese ori în hol, ori în seră și ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu tine, nu-i așa, Thomas? Bătrânul bancher clipi surprins. — Exact: sigur că l-am adus. Niciodată nu mă despart de el. De ce nu m-am gândit până acum? Îți amintești unde l-ai lăsat? — Cred că în sala de biliard. Am făcut câteva partide cu Roddy înainte să veniți voi. Mă duc să-l aduc.Trebuia să rezolvăm treaba asta fără întârziere. Ieși agale, lăsându-i pe Michael și pe Thomas să se încrunte în tăcere unul la celălalt. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lângă zid. La început, Michael a crezut că avea mâinile legate la spate: apoi și-a dat seama că trupul îi fusese îngrozitor mutilat. Securea care lipsea din armură, cu tăișul roșu și lipicios, fusese lăsată pe tăblia mesei de biliard; și ieșind hidos din cele două buzunare ale mesei, membrele retezate ale lui Mark. Pentru a completa macabra glumă, un mesaj fusese mâzgălit cu sânge pe perete. ADIO, ARME! Capitolul 5 O doamnă indusă în eroare — Acum important este, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mark: era și Dorothy, erai și tu Thomas - îl căutai pe Pyles. Owen zice că stătea în capul scării și s-a uitat în acest timp la armură. Deci dacă vreunul dintre noi ar fi încercat să părăsească sala de biliard și să treacă prin fața lui, ne-ar fi văzut, nu-i așa? Dar el spune că n-a apărut nimeni! Thomas își frecă mâinile. — Ei acum, îi spuse el lui Michael, să văd cum te descurci. Există o explicație foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spune că n-a apărut nimeni! Thomas își frecă mâinile. — Ei acum, îi spuse el lui Michael, să văd cum te descurci. Există o explicație foarte simplă, răspunse el. Ucigașul nu a intrat și nici n-a părăsit sala de biliard pe ușă. Există un pasaj din acea încăpere. Duce la unul din dormitoarele de sus. — Despre ce vorbești, omule? se răsti la el Thomas. — E adevărat. Întreab-o pe Tabitha: ea știe. Știe pentru că l-a folosit Lawrence în timpul războiului. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ascunde pe undeva, cu siguranță, dar casa asta e plină de pasaje secrete. E o adevărată vizuină de iepuri. Am descoperit asta în noaptea când Lawrence s-a încuiat în dormitorul lui. Peste câteva minute, era la parter și juca biliard, deci trebuie să existe o legătură ascunsă între cele două camere. — Exact - doar l-ai auzit vorbind în germană. Începe să se lege. Crezi că vorbea într-un aparat de emisie-recepție? — Sigur că ar fi putut. Michael se ridică brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
peretele pasajului, după numai câțiva pași,o ușă de lemn. Avea zăvorul tras sus, dar mecanismul era bine uns și părea să fi fost folosit de curând. O deschise fără dificultate și se pomeni, după cum se așteptase, în sala de biliard. Încă nu se iviseră zorile, dar câteva raze de lună pătrundeau prin spațiile dintre perdele și desluși în întuneric cadavrul lui Mark, acoperit acum cu un cearșaf pătat cu sânge. Brațele lui retezate încă mai ieșeau grotești, ca niște toteme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar câteva raze de lună pătrundeau prin spațiile dintre perdele și desluși în întuneric cadavrul lui Mark, acoperit acum cu un cearșaf pătat cu sânge. Brațele lui retezate încă mai ieșeau grotești, ca niște toteme sălbatice, din buzunarele mesei de biliard. Michael se cutremură și era pe punctul de a se retrage, când observă o sclipire metalică la marginea mesei. Era bricheta lui Mark. Era prea folositoare ca s-o treacă cu vederea, așa că traversă camera și o luă înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la marginea mesei. Era bricheta lui Mark. Era prea folositoare ca s-o treacă cu vederea, așa că traversă camera și o luă înainte de a se retrage în tunelul a cărui intrare era ascunsă neîntrerupt în spatele unui cadru cu crose de biliard fixat de lambriuri. Michael nu ajunsese departe în pasaj, când acoperișul și pereții începură să se închidă, îngreunând înaintarea. Un timp, a fost nevoit aproape să se ghemuiască pe mâini și genunchi și vedea cum podeaua începea să coboare brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adăpostise pe vremuri. Butoaiele erau acum stricate, iar Tibi nu știa cum să se folosească În continuare de răcoarea subsolului: să aducă butoaie noi și să se joace de-a aristocratul gospodar sau să-și aducă o masă ca să joace biliard. Poate și o țintă, niște săgeți, pentru darts. Fiindcă Tibi e bărbat de succes și-i plac asemenea accesorii. Are bani, câștigați de unul singur lucrând pe la multinaționale, deține iubite curățele și fandosite (unele, la rândul lor, de succes), se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lor private, se vede totuși silit a apela la patriotismul lor și a-i convoca, deci iată că toți și-au părăsit interesele, unul {EminescuOpX 113} stosul, altul proslăvirea zeului Bacchus, moșiile pe cari nu le au și tacurile de biliard, pentru a se aduna și a dezbate interese grave. Aci capetele și inimele cultivate la focariul canțonetelor alcazarului Ionescu, frunțile înăsprite la cruzimile de hazard ale jocului cu cărți măsluite, diurnașii și cumularzii, oamenii ce nu știu nimic, nu au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că de la ghișeul lui elibera atât noilor-născuți, cât și morților, unora certificate de venire pe lume, altora de plecare, altceva nu mai făcuse. Nu-și mai aducea pesemne aminte că pierduse atâția amari de ani uitîndu-se la alții cum jucau biliard și table. El nici măcar nu juca, se uita doar... - e drept, era un chibiț de prima clasă, nu exista să piardă cineva dacă îl avea pe el alături (exclama el ridicând un deget în sus cu mândrie, ca și când a chibița
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
țăranca devotată, responsabilă cu treburile gospodăriei. Postelnicul se retrage “înjurând cu furie“, împreună cu toată suita; și noi, laolaltă cu el. Să nu-l uităm nici pe Hasdeu, cu duduca lui din 1863; ar fi un sacrilegiu! Naratorul (un pasionat de biliard și fete nevinovate, dar și de mămicile lor răscoapte și ceva mai puțin inocente) pare dependent de leșinuri; un abonat la prăbușirile fizice ale victimelor sale, pe care le cerșește cu vorba și, când nu le obține pe calea naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]