1,239 matches
-
sale despre biruința acestei mișcări la alegerile de la sfîrșitul lui decembrie 1937. Că ulterior Eliade a negat paternitatea acestui articol, pretinzînd că l-a scris prietenul său M. Polihroniade, pe care n-a vrut să-l dezavueze, se știe de la biograful său Lesco Dl Mircea Handoca și-a ratat cartea nu numai pentru că a crezut că e bine să nu includă în sumar articolele încriminante ale lui M. Elaide, dar și pentru că refuză spiritul critic în favoarea idolatrizării totale. Și mai are
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
M.M. la Tilburg În ORIZONTUL de pe iulie, dl Mircea Mihăieș relatează cu umor două călătorii în SUA în care a avut șansa de a întîlni o groază de personalități: pe Leon Wiseltier, pe Llosa, pe Joseph Frank, pe Michael Ignatieff (biografii lui Dostoievski și respectiv Isaiah Berlin), pe James Wood (pe care Tismăneanu îl consideră cel mai mare critic literar din lume în acest moment), pe Rob Riemen, olandezul nezburător care organizează seminariile de la Tilburg, și pe alții. Nostimada prezentărilor îi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14963_a_16288]
-
sau de prevăzut cu exactitate. Cele două cărții pe care se sprijină anticristologia primelor secole, mai precis Cartea lui Daniel și Apocalipsa sunt cărții profetice prin excelență și nu trebuie pierdut din vedere că atât Irineu, creatorul mitului, cât și „biograful” cel mai meticulos al Anticristului, Hipolit, sunt în același timp doi dintre cei mai înfocați apărători ai canonicității scrierii ioanice. În cazul lor, se poate încă vorbi de un anumit echilibru între profetism și exegeză, cel dintâi nefiind sufocat de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cel menționat de autor. 203. În text: cachexia (1852, p. 86). 204. Experiența medicală Îi permite lui Honigberger să distingă cu suficientă precizie Între febră și epuizare drept cauze letale. După moartea lui Kőrösi Csoma, la Darjeling, În 1842, disputele biografilor cu privire la cauza sa n-au fost rezolvate decât recent de Bernard Le Calloc’h, care a arătat („De quoi est mort Alexandre Csoma de Kőrös?”, Geographia Medica 19, 1989, pp. 9-34) că nu e vorba de paludism, Însoțit de accese
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unei realități dispărute - și nu prea - după 1989. Critica acestei triste practici devine o cronică a anilor ’90, un fals tratat despre tot și nimic, cu definiții sarcastice, biografii „secrete” (între istorie și literatură), și culminează într-o addenda (cu „biografi” ai fenomenului: de la Tucidide la Al. Ivasiuc) și un „mic curs practic de stat la coadă”. Analizând societatea la scară redusă, S. reușește o abordare tragicomică a istoriei ceaușiste, în care noțiunea de „grup” implică și mentalități populare, subconștient colectiv
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
în alte zone din țară sau peste hotare, în fine nu sunt uitați cei cu rădăcini, prin strămoși, pe meleagurile bistrițene. Altă serie de cărți, precum Lumea transilvana a lui Ion Creangă (1989), Despre Liviu Rebreanu (2001), Andrei Mureșanu contra biografilor (2002) și George Coșbuc în viață și în documente (2003) se înscriu în același perimetru de preocupări, au un caracter preponderent documentar și fuseseră anunțate prin semnificative capitole în monografie. Lumea transilvana a lui Ion Creangă, de pildă, pledează, documentat
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
Cluj-Napoca, 1996; Vinovat e Nobel, Cluj-Napoca, 1996; Dicționar literar (1639-1997) al județului Bistrița-Năsăud, postfața Petru Poanta, Cluj-Napoca, 1998; Zăpadă roșie, Cluj-Napoca, 1999; Desdemona, Cluj-Napoca, 2000; Despre Liviu Rebreanu, Cluj-Napoca, 2001; Pagini alese din istoria Monorului, Cluj-Napoca, 2001; Andrei Mureșanu contra biografilor, Cluj-Napoca, 2002; George Coșbuc în viață și în documente, Cluj-Napoca, 2003; 1872, Graz. Paul Țânco, primul român doctor în matematică, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „Un om în halat vișiniu”, GL, 1968, 22; V. Fanache, „Cui îi bate inima
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
nu s-a mai stins niciodată și care nutrește și astăzi încrederea aproape orbească în virtuțile științei și tehnologiei bazate pe demonstrația matematică. Dar primul care a căzut victimă acestei mistici ispititoare a fost însuși Pitagora. Cel mai avizat dintre biografii săi, Diogene Laerțiu, acreditează legenda că Pitagora ar fi murit din cauza credinței în nemurirea sa și că va fi protejat de crotonienii mâniați pe pitagoreici, ascunzându-se într-un lan de fasole. (Pitagoreicii considerau bobul de fasole un simbol sacru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că Pitagora ar fi murit din cauza credinței în nemurirea sa și că va fi protejat de crotonienii mâniați pe pitagoreici, ascunzându-se într-un lan de fasole. (Pitagoreicii considerau bobul de fasole un simbol sacru al vieții.) Desigur, celălalt mare biograf, Porphyrios, respinge această legendă infamă propunând o alta, la fel de sugestivă: Pitagora s-ar fi sinucis autoincinerându-se în Sanctuarul Muzelor de la Metapont. Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. C.S. Chard, Man in Prehistory, McGraw-Hill, New York, 1975. Vezi și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
imens lui Carol renumele său de „împărat creștin” al unui „imperiu sacru”. Carol cel Mare nu era însă naiv și nu a căzut pradă vanităților obișnuite. Dimpotrivă, era un om cultivat și, dacă ar fi să-l credem integral pe biograful său Eginhard, era și foarte înțelept: disprețuia fastul și veșmintele luxoase, era lacom la mâncare, dar foarte cumpătat la băutură, se antrena cu locvacitate în dispute filosofice și teologice, era un spadasin neîntrecut, un călăreț fără pereche, un vânător iscusit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
naștere, în acest fel, un învățământ sui-generis, o școală imperială nobilă care-l însoțea pe monarh în desele și diversele lui deplasări. Această schola, care nu avea sediu fix, era foarte ambițioasă încă din vremea lui Pepin cel Scurt. Un biograf al lui Adalard - văr al lui Carol cel Mare - susținea că acest învățământ palatin nomad ambiționa să cuprindă toate cunoștințele omenești, adică să deruleze un curriculum erudit care îngloba omnis mundi prudentia. Era o școală rezervată (sub Pepin) doar nobililor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pot găsi detalii semnificative la G. Waitz, Deutsche Verfassungsgeschichte, Kiel, 1880, vol. I, pp. 179-182. Despre funcția paideutică a curții merovingiene, vezi Fustel de Coulanges, La Monarchie Franque, Hachette, Paris, 1888, p. 153. 14. Găsim această varietate în câteva „vieți” (biografii) dedicate unor nobili ai vremii, foști învățăcei palatini: Vita Germeri, Vita Filiberti, Vita Licini ș.a. Un studiu riguros pe această temă a realizat P. Guilhiermoz, Essai sur l’origine de la noblesse en France au Moyen Âge, Alphonse Picard, Paris, 1902
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
spațiului și a timpului, funcționând „dincolo” de elevi. Mai mult, pentru teoreticienii moderniști ai curriculumului, copiii nici nu există în mod concret; teoreticienii și designerii vorbesc întotdeauna de o abstracțiune, „copilul”, care este un concept generic, nu o realitate concretă. Biografii săi, Wetsbury și Wilkof (1978), au dezvăluit că această idee era, pentru Schwab, o adevărată obsesie. De-a lungul carierei sale, ca profesor și ca pedagog, atenția îi era captată nu de „clasa de elevi în abstract”, ci de „această
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au realizat 46 de interviuri. În continuare, vom încerca să prezentăm principalele idei ce se desprind din analiza acestora. După o primă lectură, am încercat să le organizăm în câteva „categorii”, în funcție de discursul adoptat de fiecare subiect. Am identificat, astfel, biografii pe care le-am numit (a) normale (evoluție obișnuită, fără convulsii, cu „trezire” târzie, uneori incompletă), altele (b) marcate de persecuții și suferințe, unele pe care le-am numit (c) perverse și altele (d) ambivalente (cazuri când actorii sociali, deși
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rafinată: interviurile își depășesc interesul sociologic sau psihologic pur, persoane reale convinse de îndreptățirea modului lor de existență devin personaje și sunt privite de autor cu simpatie, dar și cu un discret amuzament. SCRIERI: Rebarbor, București, 1971; Caractere, București, 1973; Biografii comune, București, 1974. Repere bibliografice: Sanda Ghițescu, „Rebarbor”, AFT, 1971, 7; Nicolae Manolescu, Ficțiune și reportaj, RL, 1973, 41; Valeriu Cristea, Reportajul deliteraturizat, RL, 1973, 45; Eugen Uricariu, „Caractere”, ST, 1973, 24; Silvia Urdea, „Caractere”, VTRA, 1974, 24; Laurențiu Ulici
MONCIU-SUDINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
cu existența” pe care suferința îl provoacă, stimulând eonul contemplativ, episoadele pedagogului care descoperă, catalizează și îndrumă talente („vânătoarea de oameni”) ș.a. Discutabilă este - cum au observat toți comentatorii cărții - interpretarea relației poetului cu Titu Maiorescu, nu o dată ironizat de biograf. Lucrarea a obținut sufragiile entuziaste ale lui Mircea Eliade („pentru întâia oară înțeleg viața lui Eminescu”, mărturisește savantul într-o scrisoare) și Edgar Papu (prima „biografie metafizică a poetului”). Seria deschisă de Viața... trebuia să continue cu biografia interioară. O
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
încununeze activitatea de eminescolog a lui M. Cartea absoarbe, într-adevăr, cam tot ceea ce autorul achiziționase pe teren biobibliografic, însă îi lipsește intuiția fundamentală care să sudeze organic și original tot acest material. În numele obiectivității, adică al fidelității față de document, biograful respinge metoda călinesciană a perspectivei epice creatoare, însă tocmai această fidelitate îl face inexpresiv. Inexpresivă este și privirea asupra operei ca modalitate de completare a documentului propriu-zis, iar analiza acesteia nu depășește nivelul didactic. De aceeași factură se dovedește și
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
influență măcar, dacă nu cumva o colaborare, a lui D. Anghel. După moartea „dioscurilor” N. a fost muncită de dorința de a se justifica, de a explica dramele. În ciuda multiplelor îndemnuri de a renunța, de a lăsa lucrul în grija biografilor nepărtinitori, publică Helianta. Două vieți stinse, carte subintitulată Mărturisiri, având pe copertă titlul Destăinuirile iubitei și structurată ca un roman. Prima parte este constituită de secvențe din jurnalul ținut de Helianta, alter ego al autoarei, în timpul studiilor secundare. Paginile sugerează
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
numit șef al Catedrei de limba și literatura română a Academiei de Științe Politice „Ștefan Gheorghiu” (1971-1983). A debutat editorial cu monografia Panait Istrati (1964; Premiul Uniunii Scriitorilor). A mai colaborat la „Tânărul scriitor”, „Contemporanul”, „Secolul 20”, „Ramuri”, „Steaua”, „Cronica”. Biograf pasionat, documentarist aplicat și critic al surselor literare, O. fondează, în tradiția ascetismului intelectual inaugurat de Perpessicius, un domeniu pe cât de fertil din punct de vedere al producției literare, pe atât de dificil din perspectiva categorizării și interpretării: arheologia literară
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
ceea ce marchează, cel puțin pe plan local, o consacrare. Cartea de debut a lui P., Viața tragică și românească a lui Eminescu (1928), este o biografie romanțată din care nu s-a tipărit decât cea dintâi parte, Copilăria și tinerețea. Biograful dorește să evidențieze genialitatea poetului, manifestată din copilărie, ba chiar posibila geneză involuntară, încă neconștientizată, a unora dintre imaginile marilor opere de mai târziu. Dat fiind momentul apariției, lucrarea este aproape meritorie, în pofida prezenței unor poncife și a stilizării nereușite
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
sarcasm (cu surse în Gogol și mai ales în I.L. Caragiale) adaugă acestor proze unele note suprarealiste. Romanele Roșu, galben și albastru (1924), Corigent la limba română (1928), Bărbierul regelui Midas și 3 și cu Rezeda 4 (1933) sunt (auto)biografii imaginare scrise cu multă eleganță stilistică și într-o perfectă estetică a oralității (Paul Zarifopol). Se vizează fresca socială și comedia de moravuri, răspunzând gustului public pentru un modernism decadent, frivol, amoral și cinic, cu rezolvări melodramatice (sfârșituri tragice, sinucideri
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
lasă impresia că existența sa atârnă în vreun fel profund de scriitură, oricât ar părea de coextensive viața și scrisul în cazul unui autor deopotrivă longeviv și prolific. În primele pagini din Ravelstein, „Chick” speculează despre genul biografic și despre biografi, menționând câteva vârfuri: Plutarh, legendara carte a lui Boswell despre Samuel Johnson, fulgurantele biografii (Brief Lives) lăsate de John Aubrey (1626-1697), savuroase miniaturi fragmentare și digresive ale contemporanilor săi, între care Shakespeare, Sir Walter Raleigh, Hobbes, William Petty, Mary Herbert
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
despre etc. Ce va fi scris „Chick” despre Keynes, de care se ocupase la sugestia lui „Chick”? Din câte știu despre opera ficțională a lui „Chick” și despre latura (auto)biografică a operei lui Bellow, îi dau cu totul dreptate biografului lui Saul Bellow, James Atlas, care conchide în monumentala sa lucrare recentă că marele romancier american nu e capabil de empatie cu personajele sale17. Saturate de tema familiei nefericite, romanele lui Bellow, chiar și capodoperele sale, propun un fel de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care a citit articolele prolegionare în discuție, printr-o ciudată îngăduință a autorităților românești (care însă i-au interzis să transcrie textul din 17 decembrie 1937; Ricketts l-a putut totuși traduce în engleză, sub supraveghere!). Ricketts, cel mai important biograf al lui Eliade, a comunicat compromițătoarele documente și altora, între care Ioan Petru Culianu și Matei Călinescu. Cei doi au vrut să le adune într-un volum bilingv, dar s-a opus Christinel Eliade. Despre toate acestea, precum și despre ansamblul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anume face ca o persoană să fie seducătoare? De exemplu, să luăm mitul lui Marilyn Monroe - pentru că este, cu adevărat, un mit. Chiar putem să credem că succesul ei se datorează faptului că era mai inteligentă decât femeile din jur? Biografii sunt de neclintit în această privință: nu. Să înclinăm a crede că succesul se datora oare frumuseții? Nici vorbă. La începutul anilor ’60, Hollywood-ul era plin de starlete foarte frumoase. Și totuși, n-a existat decât o singură Marilyn. Să
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]