KorAP: Find »[drukola/base=biotic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...28 >

684 matches

Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737

de dependențe, precum și la o concepție holistă prin care li se acordă întregilor un statut autonom. Asigurarea stabilității și a echilibrului ecosistemelor devine, încă de la Aldo Leopold, o obligație etică a comunităților umane, membre ale unei comunități mai largi, comunitatea biotică. Viața este înțeleasă astfel drept un factor care asigură unitatea întregului. Conștiința ecologistă asimilează și se bazează pe elemente ale științelor vieții, astfel încât la nivelul cunoașterii comune sunt integrate idei și convingeri specifice, deosebite de acelea specifice unei tradiții fizicaliste

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
cadru supozițional nu este pus la îndoială, cel puțin pentru moment. Varner 146 respinge ideea că natura ar avea interese pe baza următoarelor argumente: • teoreticienii mediului ajung la anumite concluzii pentru că împărtășesc presupoziția că valorile constau în întregi (specii, comunități biotice, ecosisteme); • numai indivizii (probabil numai indivizii care au conștiință) au interese; • prin urmare, apelul la interesul naturii nu va oferi un temei filosofic pentru etica mediului. În etica tradițională corelăm prezența intereselor și a moralității cu acțiunile omului, bune sau

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
nu ca artă sau artefact 168. Totuși, natura nu trebuie oare luată în considerare și pentru că trezește în oameni anumite trăiri de natură estetică? Numeroși eticieni ai mediului recunosc valabilitatea unei asemenea abordări. Într-adevăr, Leopold menționează că o comunitate biotică are trei caracteristici fundamentale, și anume, integritatea, stabilitatea și frumusețea. Hargrove 169, pornind de la G. E. Moore, dezvoltă ideea că ecosistemelor le poate fi atribuit un tip special de frumusețe și că de aici derivă obligația agenților morali de a

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
homo sapiens din cuceritor al comunității reprezentată de mediul înconjurător în membru deplin și cetățean al ei. Aceasta presupune respect pentru ceilalți membri, precum și pentru comunitate ca atare"187. Principiul respectului este conceput bidimensional, atât cu privire la relațiile dintre părțile comunității biotice, cât și față de comunitate ca întreg. După Leopold, sunt corecte din punct moral acele acțiuni care păstrează integritatea, stabilitatea și frumusețea comunității biotice 188. Aceste trei caracteristici sunt văzute de Leopold ca solidare, în sensul că una fără alta nu

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
precum și pentru comunitate ca atare"187. Principiul respectului este conceput bidimensional, atât cu privire la relațiile dintre părțile comunității biotice, cât și față de comunitate ca întreg. După Leopold, sunt corecte din punct moral acele acțiuni care păstrează integritatea, stabilitatea și frumusețea comunității biotice 188. Aceste trei caracteristici sunt văzute de Leopold ca solidare, în sensul că una fără alta nu se poate. Desigur, această presupusă interdependență poate fi pusă la îndoială, cu atât mai mult cu cât frumusețea este prin natura ei diferită

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
mai mult cu cât frumusețea este prin natura ei diferită de celelalte două. Leopold înțelege ecosistemele asemenea unei comunități. Cred că poate fi tolerată această perspectivă, deși dintr-un ecosistem fac parte și elemente abiotice. Distincția dintre ecosistem și comunitatea biotică nu ar aduce o diferență conceptuală relevantă și nu ar avea efecte decisive în reconstrucția teoriei lui Leopold. Land ethic este caracterizată de Leopold atât ca o posibilitate evoluționistă, cât și ca o necesitate ecologică 189. Etica mediului este definită

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
omenești prin inteligența emoțională. Leopold descrie mediul ca un "organism colectiv" care poate fi sau nu sănătos 191. Leopold propune o abordare biologistă, reduce importanța criteriului psihologist al conștiinței în înțelegerea organismelor, și astfel legitimează o înțelegere organicistă a comunității biotice ca întreg. Drept consecință, Leopold poate pune în discuție starea de sănătate sau de bunăstare a unui organism fără a o corela cu starea psihică a acestuia. Deși ipoteza organicistă era deja supusă criticilor în epocă, - vezi cazul criticii făcută

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
a accentua în acest fel o caracteristică fundamentală pe care organismele și ecosistemele o au în comun, și anume, capacitatea de auto-organizare și autoechilibrare, considerând-o probabil pe aceasta mai importantă decât alte caracteristici comune sau deosebiri. De fapt, comunitatea biotică este parte a unui ecosistem sau, reciproc, ecosistemul este mai cuprinzător decât comunitatea biotică, el conținând și elemente abiotice. Privit în evoluția lui, un ecosistem devine o succesiune de stări, unele sănătoase, pentru a folosi terminologia lui Leopold, altele mai

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
au în comun, și anume, capacitatea de auto-organizare și autoechilibrare, considerând-o probabil pe aceasta mai importantă decât alte caracteristici comune sau deosebiri. De fapt, comunitatea biotică este parte a unui ecosistem sau, reciproc, ecosistemul este mai cuprinzător decât comunitatea biotică, el conținând și elemente abiotice. Privit în evoluția lui, un ecosistem devine o succesiune de stări, unele sănătoase, pentru a folosi terminologia lui Leopold, altele mai puțin sănătoase. Integritatea poate fi diminuată, stabilitatea poate fi recuperată, frumusețea poate fi menținută

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
o succesiune de stări, unele sănătoase, pentru a folosi terminologia lui Leopold, altele mai puțin sănătoase. Integritatea poate fi diminuată, stabilitatea poate fi recuperată, frumusețea poate fi menținută, toate aceste fiind stări posibile ale ecosistemului. Mai mult decât atât, comunitatea biotică se modifică în decursul timpului, în sensul că membrii ei dispar, generațiile se succed, astfel încât putem vorbi despre o succesiune de comunități biotice în interiorul unui ecosistem. Ideea lui Aldo Leopold a fost interpretată unitar, cu mici abateri în funcție de anumite accente

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
recuperată, frumusețea poate fi menținută, toate aceste fiind stări posibile ale ecosistemului. Mai mult decât atât, comunitatea biotică se modifică în decursul timpului, în sensul că membrii ei dispar, generațiile se succed, astfel încât putem vorbi despre o succesiune de comunități biotice în interiorul unui ecosistem. Ideea lui Aldo Leopold a fost interpretată unitar, cu mici abateri în funcție de anumite accente conceptuale. Cred că reconstrucția cea mai riguroasă și cea mai apropiată de spiritul și litera textului teoreticianului american este aceea elaborată de J.

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
de simpatie este considerat de ambii autori liantul dintre membrii comunității. Comunitatea morală și comunitatea umană sunt coextensive, etica și societatea sunt concepte corelative. Teoria evoluționistă a lui Darwin a schimbat această perspectivă tradițională deoarece a propus conceptul de comunitate biotică sub care cad toate ființele vii. Dar și față de acești membri ai comunității biotice avem în mod natural sentimente, așa că devine necesară și extinderea comunității morale. Mai mult decât atât, Leopold adaugă și perspectiva holistă în acord cu care sentimentele

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
comunitatea umană sunt coextensive, etica și societatea sunt concepte corelative. Teoria evoluționistă a lui Darwin a schimbat această perspectivă tradițională deoarece a propus conceptul de comunitate biotică sub care cad toate ființele vii. Dar și față de acești membri ai comunității biotice avem în mod natural sentimente, așa că devine necesară și extinderea comunității morale. Mai mult decât atât, Leopold adaugă și perspectiva holistă în acord cu care sentimentele morale sunt împărtășite nu numai în mod individual, față de membrii comunității, ci și față de

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
față de comunitate ca întreg. Sentimentul omenesc care funcționează ca un liant în ecosistem este acela de loialitate, adică unul asemănător patriotismului. În acest sens, Leopold îi consideră pe oameni nu doar cetățeni ai țării lor, ci și cetățeni ai comunității biotice 194. Darwin, în The Descent of Man, discută despre virtuți strict sociale precum căutarea adevărului, supunerea, evitarea crimei și așa mai departe, care au apărut drept necesare în acțiunea practică a omului primitiv, pe când acelea care cer reflecție, așa cum ar

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
la asocierea domeniului moralității numai cu una dintre părți. Leopold respinge această diviziune. • Leopold propune o altă perspectivă asupra ființei umane, înțeleasă drept o ființă esențial emoțională, relațională, contextuală și ambientală, cu apartenență deopotrivă la comunitatea umană și la comunitatea biotică. Diferențele dintre om și restul naturii sunt mai puțin importante decât aceste aspecte. • Regândirea valorilor etice, a procesului de luare a deciziilor și a acțiunii practice. Integritatea, diversitatea și frumusețea ecosistemelor sunt relevante moral ca valori de care oamenii trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
ceea ce a dus la reducerea diversității. Viața sălbatică și diversitatea culturală trebuie înțelese ca moșteniri ale umanității. • Necesitatea protejării, conservării și prezervării vieții sălbatice prin acțiuni concrete. Este necesară implicarea personală a fiecărui cetățean ca membru al comunității sociale și biotice, pentru că, altfel, lucrurile nu se rezolvă de la sine. Aldo Leopold a fost toată viața o persoană activă în societatea civilă, a contribuit la înființarea primelor organizații neguvernamentale care aveau ca scop conservarea vieții sălbatice. • Sesizarea rolului pe care îl au

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
contribuit la înființarea primelor organizații neguvernamentale care aveau ca scop conservarea vieții sălbatice. • Sesizarea rolului pe care îl au oamenii de știință și cetățenii obișnuiți în protejarea naturii. Omul de știință singular nu este suficient pentru a asigura salvarea comunității biotice de diverse amenințări și riscuri. Numai prin implicarea cetățenilor conștientizați pot fi realizate mari proiecte ecologice. Ecologia ca știință trebuie să fie convertită într-un mijloc de formare și educare a oamenilor. Regândirea relației dintre ecologie, etică și economie. Modelul

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
că o asemenea teorie aparține unei familii ideologice care ale multe elemente în comun cu totalitarismul. Obiecția este susținută de faptul că Leopold admite că întregul prevalează părților, că sistemul este mai important decât întregul, că un bine al comunității biotice este mai important decât binele indivizilor care o alcătuiesc. 2. Eliberarea sau drepturile animalelor? Dezbaterea despre însemnătatea morală a atitudinii oamenilor față de animale începe prin anii 1970. Desigur, așa cum voi preciza în continuare, până atunci mai putem consemna câteva pronunțări

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
Cele mai importante sunt următoarele: • Toate viețuitoarele aparțin aceleiași comunități a vieții și sunt, în acest sens, egale. Chiar dacă evoluția le-a diversificat, astfel încât nu toate viețuitoarele au aceleași capacități, ele au același drept la existență. • Speciile coexistă în comunități biotice în care fiecare specie are un anumit rol. Cercetările științifice au dovedit caracterul integrat al ecosistemelor, iar neluarea în considerare a unei specii este atât o nedreptate morală, cât și o eroare științifică. • Toate viețuitoarele au drepturi naturale sau cel

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
Este vorba, pe de o parte, de aceia care aderă la mișcarea de eliberare a animalelor și ajung până la revendicarea de drepturi pentru animale, și, pe de altă parte, de acei teoreticieni ai mediului care iau în considerare întreaga comunitate biotică în sensul cel mai larg cu putință. Apărătorii drepturilor animalelor, așa cum ar fi Singer sau Regan, susțin o morală individualistă și favorizează egalitarismul biocentric, adică susținerea tezei că toate organismele sunt egale, pe când teoreticienii holiști ai mediului sunt interesați în

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
dintre aceste datorii mă regăsesc cu un statut diferit, ca persoană, ca părinte, ca soț, ca om, ca om de știință, ca bun creștin etc. În continuare voi discuta despre datoriile pe care le avem ca membri ai unei comunități biotice față de toate celelalte entități cuprinse în comunitate. Dacă o asemenea abordare pare întrucâtva prea puternică, în sensul că ne obligă la asumarea anumitor presupoziții, atunci ne putem regrupa într-o perspectivă mai slabă în care vorbim despre persoane și datoriile

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
pentru viață ale unor organisme mai complexe, în ultimă instanță, că interesele speciei umane pentru conservarea propriei nișe biologice prevalează. Dar și această tentație pragmatică pentru antropocentrism poate fi supusă unei critici puternice pornind chiar de la efectele antropice în comunitatea biotică. Bunăoară, se poate arăta pe baza unor dovezi că specia umană este cea mai periculoasă pentru celelalte specii. Altfel spus, omul este cel mai feroce prădător! Să ieșim însă din această controversă care stârnește pasiuni și să analizăm o versiune

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
pornind de la noțiunea de interes biologic, cea mai bună rezolvare? 3.3. Datorii față de ecosisteme. Viziuni asupra conservării ecosistemelor Aldo Leopold este cel dintâi care vorbește explicit despre extinderea eticii prin recunoașterea datoriei de a păstra integritatea și stabilitatea comunității biotice și califică drept bună sau corectă o asemenea atitudine 251. Problema statutului ecosistemelor ca entități specifice este tratată din punct de vedere științific în ecologie. Desigur, ecosistemele nu sunt organisme, dar elementele care le compun se află în legături foarte

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
corectă științific strategia de a considera omul o parte a ecosistemului. Așadar, dacă acceptăm includerea ecosistemelor în sfera moralității prin recunoașterea statutului lor moral, atunci vom putea vorbi despre datorii ale omului față de ecosisteme, ori despre statutul moral al comunității biotice. Reapare în acest caz problema contractualistă a reciprocității obligațiilor, adică asumarea explicită de către ambele părți a unor obligații reciproce pornind de la interese comune. Problema este echivalentă cu aceea a obligațiilor ființei umane față de alte ființe din comunitatea biotică, așa cum ar

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
al comunității biotice. Reapare în acest caz problema contractualistă a reciprocității obligațiilor, adică asumarea explicită de către ambele părți a unor obligații reciproce pornind de la interese comune. Problema este echivalentă cu aceea a obligațiilor ființei umane față de alte ființe din comunitatea biotică, așa cum ar fi cazul animalelor, dar și diferită, pentru că în acest caz se are în vedere trecerea de la comunitatea ecologică la comunitatea morală 252. Din punct de vedere științific, la prima vedere, s-ar părea că suntem îndreptățiți să susținem

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]