1,794 matches
-
cimitir Cum au mai socotit, legând batiste Cu banii, cele daruri de Ajun E rândul meu, acestor ametiste, Doi pasi să le aduc, de Moș Crăciun Și m-aș ruga, În cimitire albe, Cu cruci și oase, care cer un bir Să le țin minte “sufletele dalbe” La Moșii mei Craciuni, din cimitir Dormiți În pace, Mosul iarăși vine, Și-i este traista plină de minuni Și pe pământ, precum În cer, e bine Urcăm spre voi, trecând prin Moși Craciuni
Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/75_a_292]
-
Liverpool de unde a mers la Londra și s-a prezentat generalului de Gaulle, care i-a cerut să se înroleze în Legiunea Străină. În această calitate, a luat parte la expediția din Dakar, fiind coautor al victoriilor din luptele de la Bir Hakein și El Alamein. După sfârșitul celui de al doilea război mondial fost decorat cu diferite medalii de onoare , între care Crucea Legiunii de onoare ("Croix de la Légion d'honneur"), Crucea de Răzvoi ("Croix de Guerre 1939-1945"), Medalia Rezistenței Franceze
Pierre Messmer () [Corola-website/Science/307398_a_308727]
-
amploare comise împotriva armenilor din Imperiul Otoman. Acestea au avut loc sub domnia sultanului Abdülhamid II, cunoscut în Europa sub numele de „Sultanul Roșu” sau „Marele Sângerător”, care a ordonat personal masacrele în urma refuzului armenilor din de a plăti dublu birul între iulie și septembrie 1894. Kurzii, asistați de "hamidié", regimente de cavalerie kurdă, au venit ca întăriri, au asediat și apoi au masacrat între 18 august și 10 septembrie 1894 populația armeană din Sason, declanșând un val de masacre în
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
o armata profesionistă, de arcași pricepuți și razboinci cruzi și nemiloși. A extins imperiul între câmpiile Mesopotamiei și munții din nord. Războiul era baza economiei, societății și civilizației asiriene. Neavând materii prime, cotropeau alte teritorii pentru a le obține. Obțineau biruri jefuind, iar violena era un instrument al politcii de stat. Șocul și groază era urmată de încătușare și tortură. Conform tăblițelor, regi că tatăl lui Salmasar jefuiau zeci de care de lupta, cu harnașament, sute sau mii de cai, oi
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
ianuarie 1782, călugărul Pahomie de la Mănăstirea Humor declară că mănăstirea sus-menționată stăpânea printre altele jumătate din satul Comănești, zis și „Ludie-Humora”. Explicația denumirii ar consta în faptul că Mănăstirea Humor a colonizat aici familii de „liuzi”, adică familii care plăteau bir mănăstirii pentru dreptul de a cultiva moșiile aflate în proprietatea sa. Satul a purtat denumirea de Ludi Homorului până în 1938 când i s-a schimbat numele în Humoreni. Ca urmare a creșterii numerice a locuitorilor satului, a fost adusă în
Biserica de lemn din Humoreni () [Corola-website/Science/320330_a_321659]
-
domnești ștampilate de voievozii Petru Rareș (16 martie 1529) și Iliaș Rareș (3 aprilie 1550). Administrația militară rusă, conform catagrafiei din 1772-1773 întregistra în Lalova 20 de gospodării și 31 capi de familii în Stodolna. În Lalova sunt supuși unui bir cumplit al trupelor țariste de ocupație. În 1803 Lalova avea 68 de birnici, iar Stodolna - 51, toți în supușenia boierului Răducanu Rosset. Biserica din Stodolna a fost construită în 1793, iar cea din Lalova cu hramul "Sf. Parascheva" din piatră
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
6909, iulie în 30, cu mîna lui Bratei.“" Printr-un alt hrisov, din 8 octombrie 1407, Alexandru cel Bun a chemat negustori armeni din Polonia, pentru a contribui la prosperitatea orașelor moldovenești, promițându-le scutirea de taxe vamale și de biruri. Astfel s-au așezat 700 de familii la Suceava și numeroase altele la Siret și la Cernăuți, unde comerțul avea să fie deținut aproape exclusiv de armeni. Domnitorul moldovean a mai invitat 3.000 de familii armenești în 1418, când
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
s-au ținut în liniște." Într-adevăr, dacă, după aceste persecuții, o parte din armenii moldoveni s-au refugiat în Transilvania, un veac mai tîrziu, în 1671, alți armeni din Moldova, participanți la răscoala condusă de Hîncu împotriva politicii de biruri a domnitorului Gheorghe Duca, au fost nevoiți să emigreze, fiindu-le primejduite viața și avutul după înăbușirea răzmeriței. Hasdeu face o referire la acest episod istoric mai întîi în Istoria toleranței religioase: În 1671, domnind în Moldova Duca-Vodă, arnăut lacom
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
1791: „Am înaintat, spre a fi trimisă împărătesei o jalbă prin care rugăm să fie încuviințată așezarea poporului nostru într-un oraș înființat lîngă Dubăsari în numele Sfîntului Grigore Luminătorul, dăruirea unui teren îndestulător, scutirea vreme de 10 ani de orice biruri, împărțirea de alimente și locuințe celor săraci, administrarea noului oraș prin legile sale proprii și alte cereri arătate în 13 puncte“. În Grigoriopol s-au așezat armeni veniți din Ismail, Chilia, Căușani, Rașcov, noii locuitori primind de la țarul Pavel I
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
față persecuțiilor fanariote și concurenței grecești care acaparase comerțul și industria Valahiei, au emigrat în Transilvania, unde armenii aveau o situație foarte bună. În alte localități din Țara Românească, negustorii armeni nu aveau dreptul să deschidă prăvălii decît dacă plăteau bir la vistieria domnească sau la compania negustorilor locali. Așa prevedea, de exemplu, hrisovul domnesc din august 1803 pentru armenii și evreii din Rîmnicu-Vîlcea, dar și pentru "neguțătorii creștini cari nu vor fi cu bir la această companie". O dispoziție similară
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
să deschidă prăvălii decît dacă plăteau bir la vistieria domnească sau la compania negustorilor locali. Așa prevedea, de exemplu, hrisovul domnesc din august 1803 pentru armenii și evreii din Rîmnicu-Vîlcea, dar și pentru "neguțătorii creștini cari nu vor fi cu bir la această companie". O dispoziție similară găsim în hrisovul din 29 februarie 1804, adresat companiei orșaului Craiova și în care neguțătorii creștini, inclusiv armenii, erau acceptați doar dacă erau “pămînteni”, iar dintre străini, numai cei care făceau comerț cu ridicata
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
pe legatul său Quintus Fabius Maximus să asedieze Munda și a plecat să calmeze spiritele în provincie. Corduba a capitulat: oamenii înarmați prezenți în oraș (mai ales sclavi înarmați) au fost executați iar orașul a fost obligat să plătească un bir mare. Orașul Munda a rezistat o vreme, dar, după o tentativă nereușită de a rupe asediul, a capitulat, lăsând 14.000 de prizonieri. Gaius Didius, comandant naval loial lui Cezar, a vânat și a distrus majoritatea corăbiilor pompeiene. Gnaeus Pompeius
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
1872 se deschide o școală populară cu o singură clasă. Potrivit rezultatelor recensământului din 1774 la Durlești, sat care făcea parte din ocolul Bacovăț, erau 43 de case. Toți proprietarii caselor erau trecuți la categoria rufeturilor - contribuabili scutiți de plată birului și de unele prestații către stat, plătind în schimb dajdie, adică impozit în bani. Erau 29 de călărași serdărești, slujitori care executau diferite porunci ale serdarilor de Orhei și Lăpușna, 2 mazili (boieri sau dregători în locuit (mazilit), dar care
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
noastră lui Andrei căpitan de curteni și femeii sale drept 200 taleri di argint”. În anul de război 1772, administrația militară rusă găsește în Biliceni doar 6 văduve și slugi bătrîne, că n-a mai avut pe cine pune la bir. Situați în calea armatelor, la drumul mare de la Bălți spre Chișinău, Bilicenii rămăseseră multă vreme devastați și pângăriți. Părăsise satul și moșierul din localitate, Postolache Cîrstea. După doi ani, cînd grosul armatei lui Rumeanțev se deplasa în sudul Basarabiei, 48
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
care îi cerea acestuia să analizeze situația existentă și să dispună "măsuri de îndreptare". După cum scria episcopul Robu, ""credincioșii mei au fost și sunt cetățeni pașnici și-și fac datoriile lor către țară la fel ca frații lor ortodocși: dau biruri, plătesc impozite, fac armată, ascultă de superiorii lor, fac toate angaralele la care sunt supuși și ceilalți fii ai țării, nu nutresc sentimente dușmănoase țării, nu cunosc altă țară decât Țara lor Românească. Toți se simt români și sunt mândri
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
abuzurile stăpânilor de pământuri și a dregătorilor domnești. Sosit în țară cu ajutor căzăcesc, Nicoară Potcoavă are ca obiectiv principal eliberarea țării de sub jugul turcesc, dar dorește, ca și Ion-Vodă cel Viteaz, să răzbune suferințele oamenilor de rând, striviți de biruri și de nedreptăți. Atunci când intră în capitala țării, populația orașului se răscoală și cere, ca în nuvela „Alexandru Lăpușneanul” a lui Costache Negruzzi, să i se predea pentru a fi judecat marele armaș Sima Ghiorț, vinovat de multe samavolnicii. Deși
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
des, dar atunci când se petreceau, produceau enorm de multe devastări și suferințe neînchipuite populației. Între două atacuri, populația trebuia să plătească un tribut fix. La început, tributul era strâns de baskaci (colectori de taze) brutali, dar eficienți. De prin 1259, birul a fost stabilită ca o taxă fixă în conformitate cu rezultatele unui recensământ al populației și, în cele din urmă, strângerea banilor a fost încredințată prinților locali, astfel încât populația locală nu a mai intrat în contact direct cu oficialii tătari. Influențele invaziilor
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
armată pe timp de război, în administrație în timp de pace, unii ajungând stegari sau chiar iuzbași. Pentru a trăi, foloseau pământ din moșiile domnești sau boierești, fiind obligați la toate prestațiile feudale, dar rămânând oameni liberi și scutiți de biruri. De aici o serie de nemulțumiri față de marii boieri și de unii domnitori, nemulțumiri care degenerau uneori în răscoale. Astfel, în 1623—1624 s-au ridicat împotriva domnitorului Alexandru Coconul călărașii din Ploiești, Gherghița și Rușii de Vede, care au
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
1997) valea este identificată cu Wadi ar-Rababi, ceea ce se potrivește cu datele din cartea Iosua, după care valea lui Hinnom se întinde de la est la vest în afara zidurilor cetății. După Iosua, valea începea la Eyn Rogel. Dacă Eyn Rogel este Bir Ayyub de astăzi , atunci Wadi ar-Rababi este identic cu Gey Hinnom. Sacrificii de copii în locurile numite Tofet,în secolul al VII-lea î.Hr. așa cum sunt relatate în Vechiul Testament cu privire la perioada domniei regilor Ahaz și Mânase, erau cunoscute de pildă
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
mănăstire de călugări. După cum relatează cronicarul Miron Costin, boierul Ștefan Tomșa ""direptŭ moldovan, din satŭ den Otéști, de pre rîul ce se chiamă Răcătăul, în ținutul Putnei"" a ajuns domnitor în anul 1611 după ce voievodul Constantin Movilă nu a plătit birul din acel an. El a fost însoțit spre scaunul domnesc de hoardele de tătari ale lui Cantemir-bei. Tot cronicarul descrie prima domnie a lui Tomșa că a fost plină de vărsări de sânge. Neexistând nicio pisanie, nu se cunoaște anul
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
mod constant satele arabe, poduri, baze militare, și organizau ambuscade pe căile de acces dintre satele și bazele militare arabe. Sharon a relatat în autobiografia sa: Ca urmare a rolului său într-un raid de noapte asupra forțelor irakiene de la Bir Adas, Sharon a fost avansat comandant de pluton în Brigada Alexandroni. După proclamarea Statului Israel și declanșarea Războiului de Independență a acestuia, plutonul lui Sharon a oprit înaintarea irakienilor la Kalkiliya. Sharon era considerat un soldat călit și agresiv și
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
i-a trimis la Sărăteni pe Nicolae-serdarul și Carp-spătarul să hotărască soarta ei, deoarece apăruseră neînțelegeri între câțiva bătrâni. În timpul războiului ruso-turc de la sfârșitul sec XVIII, moșia satului Sărăteni trecu în posesia boierului Ioan Cantacuzino. Administrația rusă îi scuti de bir pe cei doi mazili și pe patru preoți din localitate. Dar convoaiele în drum spre front, ajungând la podul stricat de peste Răut, dădeau busna în sat. Țăranii erau siliți să adăpostească, să hrănească nesfârșitele torente de cavaleriști și pedestrași. Băștinașii
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
mici, majoritatea fondurilor provenind din taxele vamale de tranzit sau import-export. Invazia și cucerirea principatelor de către turcii otomani va duce la schimbarea radicală, în sensul rău, a situației pre-existente: în căutare de fonduri pentru plata tributului, clasa boierească va introduce birul și iobăgia (servitutea, statutul de șerb). La mijlocul secolului al XVIII-lea, pentru o scurtă perioadă, iobăgia a fost abolită, însă instituția corvoadei a rămas; iobăgia va fi reintrodusă o dată cu transformarea agriculturii dintr-o formă agro-pastorală într-o agricultură cerealieră, destinată
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
pusă aci, În dos, ca pe vremea lui Țepeș! Altfel, la noi, de când e lumea, unii fură și alții Îndură! Eu mă mir că mai e de furat! Dar uite, că e! Și când no să mai fie, o să pună biruri! Și, iar o să fie! - s-a prins În vorbă bunicul Elenei după ce a tras cu urechea. * * * Elena m-a privit atent și a clipit. Era, oarecum, mândră de el. Ce-i drept, cuvintele bătrânului m-au Înduioșat. Erau cu tâlc
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Numărul zilelor de muncă ale iobagilor ajunsese la patru la săptămână cu brațele, trei cu animalele și două pentru jeleri. Asupra țăranilor apăsau și o serie de dări: zeciuiala din produsele agricole și animale, plocoanele, cărăușiile, cazarea funcționarilor ce încasau birurile, încartiruirea militarilor. Nobilimea deținea monopolul vânatului, morăritului și pescuitului, cotropise păduri, pășuni și multe terenuri agricole ceea ce îi nemulțumea pe țărani. Au mai fost supuși unor obligații privind mineritul, construirea de cuptoare, transportul lemnului și al minereului, ca și la
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]