492 matches
-
întotdeauna de la gestul tău preferat cu mâinile la spate, gest după care orice copil, crede-mă, l-ar recunoaște imediat pe dictatorul Europei. Naoleon izbucni în hohote. Râdea ca în vremurile bune de la Malmaison. ― Ai cap, nu glumă! Cap de bizantină afurisită! (Se corectă imediat când observă sprânceana ridicată a pictorului.) Așa-i! Tu ești Dante Negro. Și MEN, pe deasupra. (Izbucni iar în hohote.) Apropo! Îmi amintesc că mi-ai scris ceva despre un atelier de pictură. Chiar ai pictat portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Însumează preocupările și contribuțiile lui Gheorghe I. Brătianu la istoria economică și socială a Bizanțului, rolul aurului În sciziunea politică a Imperiului Roman, diviziunile cronologice ale Imperiului, legarea de glie și regimul fiscal, tratate dintr-o perspectivă comparativă: română, slavă, bizantină etc. Aprecierile unanim elogioase au aparținut istoricilor vremii din generații și orientări diverse, marele Nicolae Iorga semnalând primul Înaltele calități ale lucrării: Nimic nu lipsește: informație vastă și variată [...] bine aleasă, formă literară frumoasă, critică deopotrivă plină de curtoazie și
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
a Universității din Chișinău o materie ce părea stranie în ochii colegilor săi: „mistica ortodoxă”. După propria-i mărturisire, directorul Gândirii i-ar fi descoperit pe Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Ioan Damaschinul la Viena, în 1920, prin intermediul volumului Mistica bizantină, scris de poetul... dadaist Hugo Ball183. În 1926, el începe să predea „mistica” la Universitatea din Chișinău, sub acoperirea unui „curs de literatură religioasă modernă”. Printre alte scrieri, de la Crainic ni s-a păstrat un „curs de teologie mistică” ținut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bisericilor, boltirea naosului și pronaosului, dantelăria exterioară, forma acoperișurilor etc. Sunt îmbinate elemente de arhitectură populară cu cele venite din alte zone ale țării sau din culturi și civilizații diferite ale lumii. Elementele decorative sunt dovada relațiilor Moldovei cu lumea bizantino - balcanică. Planul triconc a apărut prima dată în Moldova la biserica Sfânta Treime din Siret. El s-a dezvoltat la comunitățile săsești din Moldova: la Baia, la Rădăuți și la Siret. Acet plan triconc dezvoltat la început în Serbia a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vopsită în culoare albastră, are ornamente florale aurii pe un fond marou și verde. Este așezată între altar și naos. Meșterii au închistrit mobilierul bisericilor cu motive geometrice și florale asemeni locuințelor lor. Au sculptat și păsări așa cum era arta bizantino - balcanică. Aceste flori sculptate au fost suflate cu aur și în culori vii așa cum sunt câmpurile înflorite. Mai apar la catapetesme împletituri și vreji serpuind, cum le găsim pe foile manuscriselor. Vrejii serpuitori sunt motivele florale așa cum sunt ele arătate
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
decora În mozaic pereții capelei sale sepulcrale, la San Pietro, spuse el sec. — Dar dumneata nu Îi aprobai stilul, nu-i așa? — Vremurile se schimbă, messer Durante. Din Franța sosește o manieră nouă. Meșterul Ambrogio era Încă legat de cea bizantină, de repetarea obstinată a formelor fixe. Poate că e un desen potrivit cu maiestatea regilor, dar prea puțin adaptat vremurilor noi, marcate de creșterea poporului. De altminteri, i-ai văzut mozaicul, În biserică. Poate că ai observat asprimea trăsăturii sale... — Mozaicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sfințirea de apostolul Andrei a primului episcop de Constantinopol, legendarul Stachys. Această legendă a sfințirii acestuia a avut drept rezultat reluarea legendei despre misiunea Sf. Andrei în Scythia. Tradiția scythică revine, din secolul VIII, constant în scrierile ecleziastice sau istoriografice bizantine, Sf. Andrei ar fi hirotonit ca episcop, la Odessos (Varna), pe Ampliat, însă Zeiller a arătat că nota din Sinaxarul Bisericii din Constantinopol este nulă, lipsită de orice valoare. În continuare, inspirați de literatura apocrifă și cultă, Simeon Metaphrastul (secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
blagosloviti), a se căi (kaiti), a ispiti (ispitati), a ispăși (uspasiti), a izbăvi (izbaviti), a spovedi (ispovedati), a milui (milovati), a răstigni (rastegnanti), a sfinți (sventiti), a târnosi (tronosati). Anumiți termeni dogmatici, liturgici și de organizare bisericească, de origine greacă (bizantină), au intrat în limbă fie prin mijlocirea slavonei, fie direct din grecește, la începuturile organizării noastre de stat și bisericești: har, mir, chivot, disc, potir, antimis, paraclis, chilie, metoc, trapeză, sihastru, schimnic, ieromonah, egumen, protoereu, arhiereu, mitropolit, exarh ș. a. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a ajuns la o înțelegere cu împăratul Justinian (527-565), care le-a oferit subsidii și o parte a provinciei romane, Panonia Secunda, aflată între Sava și Dunăre, teritoriu disputat de bizantini, gepizi și longobarzi. Dar avarii au refuzat propunerea (oferta) bizantină, arătând că ei nu pot locui decât în Sciția, la nord de Pontul Euxin. La scurt timp după moartea lui Justinian (565), noul împărat Justin II a anunțat solia avară condusă de Targitios că Imperiul refuză să plătească subsidii avarilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Jos. Populația autohtonă (romanică) de la Dunăre și Carpați era antrenată cu produsele sale în relațiile de schimb-grânele, animalele, pieile, mierea și ceara făceau obiectul comerțului din această zonă. Din afară pătrundea în nordul Dunării o serie de produse (mărfuri) bizantine: ceramică superioară (amfore), podoabe de aur și argint, țesături fine, arme, obiecte bisericești. În secolul al X-lea, pe artera economică a Dunării de Jos circulau mărfuri renumite. Circulația monedei bizantine acoperea o arie largă, Dobrogea, linia Dunării, Banat, sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Ialomița sau Ilfov-Câmpia munteană (Theophilact Simocata). La sfârșitul secolului al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea, atacurile slavilor singuri sau aliați cu avarii devin tot mai puternice. În anul 602, are loc o nouă expediție militară bizantină condusă de generalii Priscus și Comentiolus împotriva slavilor și avarilor din regiunea Tisei inferioare. Anul 602 marchează momentul de cotitură în istoria regiunilor din nordul Dunării de Jos. În acest moment se produce revolta trupelor romane de pe limesul Dunării condusă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că pe atunci-a doua jumătate a secolului al VII-lea-Dobrogea nu era locuită atât de slavi (păgâni) cât de creștini, latini și greci, urmașii coloniștilor din Pont. După respingerea oștilor bizantine, Asparuch și-a extins stăpânirea, în est, până la Varna (bizantină), în sud, până la Munții Haemus și, în apus, până la râul Ogost. Cele șapte triburi slave, învinse de bulgari, se supun acestora, după cum notează un scriitor bisericesc: "Prin această năvălire, poporul cel vechi s-a risipit, locuitorii de la munte au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de împărat și patriarh. În nordul Dunării, ierarhia bisericească locală era sub autoritatea patriarhiei de Constantinopol, care nu era contestată de nimeni, dar feudalii autohtoni slavo-români, acei "maiores terrae", din punct de vedere politic-administrativ, se sustrăgeau pretențiilor de dominație politică bizantină activă. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu dispunea de mijloace eficace de a-i constrânge să se supună, feudalii locali, români, slavi, turanici, îl respectau pe împăratul de la Constantinopol, dar nu i se supuneau, voiau să fie liberi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carsium, Troesmis, Arrubium, Dinogetia, Noviodunum, Aegyssus. La Noviodunum, se afla o importantă cetate ce controla un vad însemnat strategic, la Dinogetia, pe o insulă a fost refăcută fortificația din secolele IV-VI, punct de sprijin pentru flota militară și comercială bizantină. La Capidava, a fost ridicat un zid și edificii militare, iar la Carsium o cetate cu ziduri și turnuri masive. Cea mai importantă fortificație bizantină la Dunăre, ridicată din temelii, în 971, a fost cetatea de la Păcuiul lui Soare, aflată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunărea se transforma într-un pod de ghiață pentru năvălitori. Din cauza acestei primejdii, între Dunăre și Mare a fost ridicat un val de pământ și unul de piatră. Pentru a se apăra de năvălitorii nomazi în aceste secole (X-XII), autoritățile bizantine au construit marele val circular de pământ din nordul Dobrogei, de la Niculițel (jud. Tulcea). Sub urmașii lui Vasile II, puterea militară imperială a slăbit și la fel s-a întâmplat cu apărarea frontierei Dunării de Jos. În 1027, pecenegii au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cronicarul bizantin Kedrenos îi descrie ca pe un neam "mare și numeros" căruia nu i se poate opune nici o altă seminție "scitică". Pecenegii, primii dintre nomazii sosiți aici, apar în izvoare sub denumiri ca pacianak, badznak (arabe și persane), patsinakitai (bizantine), pecenegu (ruse), besseny, bessi, bysseni (latine). Ei au migrat spre stepele nord-pontice în urma înfrângerii suferite, la sfârșitul secolului al IX-lea, în regiunea Volgăi inferioare, din partea coaliției alcătuite din chazari și uzi. Bulgarii au reușit să-i opună ungurilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei cu antichitatea clasică, orașul era în anii treizeci ceva mai mare decît un mic oraș otoman, încununat de ruinele impresionante ale Parthenonului. Regenții bavarezi filoeleni au pus firește accentul mai curînd pe moștenirea clasică a statului decît pe cea bizantină. Nestînjeniți de construcțiile anterioare, ei au putut înălța un oraș cu străzi drepte și piețe ordonate, preferînd o formă a arhitecturii neoclasice reflectată și în unele clădiri contemporane din München și adoptînd deci un stil arhitectonic care nu era nici
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a �fotografiat� realit??ile sociale ?i le-a interpretat (a?a cum au procedat ?i Ion Codru Dr?gu?anu, Dimitrie Bolintineanu, Ioan Popper, Nicolae Ghika-Com?ne?ți ?.a.) Dimitrie Cantemir (1673-1723), fiu de domnitor moldovean, a studiat tradi?iile bizantine ?i turce?ți, autori clasici ?i contemporani, a �nv??at limbi clasice ?i moderne (orientale ?i occidentale). Lucrarea să Istoria cre?terii ?i descre?terii Imperiului Otoman a abordat aceea?i tematic? prezent? la G.�B. Vico sau la Montesquieu
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
față de ansamblul populației. Vaillant, apoi Ubicini, au furnizat un tablou precis al stării societății anilor 1840-1850: o nouă nobilime formată în secolul al XV-lea, îmbogățită printr-o importantă infuzie greacă în epoca fanariotă și structurată pe o dublă tradiție, bizantină și rusă, deține puterea politică și beneficiază de privilegiul de a fi scutită de birurile care apasă asupra țărănimii. După Ubicini, există 3200 de familii boierești în Țara Românească și 2800 în Moldova, ceea ce reprezintă un total de 30.000
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
R., 1996, în special pp.203-255); Brian Davies (Introducere în filosofia religiei, traducere din engleză de Dorin Oancea, București, Ed. Humanitas, 1997) și Christos Yannaras (Abecedar al credinței. Introducere în teologia ortodoxă, traducere de pr. dr. Constantin Coman, București, Ed. Bizantină, 1996). Evident, lista poate continua. 5 Paul Diel, op.cit.,p.53. 6 Ibidem, p.81. 7 Ibidem, p.14. 8 Ibidem, p.92. 9 Ibidem, p.83. 10 Ibidem, p.86 11 Motivul "omului-Dumnezeu", diferit de "Dumnezeul-om" al teologilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obiect al unui adevărat cult și, în același timp, subiect al unor înflăcărate - chiar dacă uneori oblice, esopice - discuții în sferele vieții private și publice ce se influențau reciproc în România lui Ceaușescu. Privind în urmă, acest produs incredibil al interacțiunilor „bizantine” dintre cultura înaltă și puterea politică a fost și mai uluitor atunci: în ciuda evidentelor sale mize și teze „antipolitice” (György Konrád), el a fost o carte publicată, nu un samizdat; cu tot impactul său public imediat și de durată, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Frumoase din București, în atelierul lui Jean Al. Steriadi. În 1948 va absolvi Facultatea de Litere și Filosofie, iar în 1950 pe cea de Drept. Înzestrarea specială pentru desen și pictură și-o va desăvârși la cursurile de pictură monumentală bizantină ale Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române (1959). Angajat de Liviu Rebreanu la cotidianul „Viața”, lucrează aici între 1941 și 1944 ca secretar de redacție, apoi ca redactor cultural pentru pagina a doua. În 1944, după ce publică în „România viitoare” poezia pacifistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
realizează În același timp o amplă și sistematică operă de reactualizare a tradiției bizantine În formele și substanța sa. Filonul bizantin și ortodox al artei românești se Întărește: În cercurile grecofile de la curtea domneasca a avut loc o adevărată Renastere bizantină, pictura murală și iconografică și-au recâștigat caracterul academic paleolog. Stucaturile, sculptura În lemn și piatră, broderiile de tadiție bizantină, țesăturile orientale sau italienești sunt de o somptuozitate ieșită din comun, unde coexistă Bizanț, Orient și Baroc laolaltă. Dar chiar
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
subliniază importanța convertirii acestui prim rege barbar la catolicism, comparîndu-l cu Constantin, primul împărat roman creștin. 8. Imperiul lui Carol cel Mare (secolele al VIII-lea al IX-lea) Către anul 800, atunci cînd strălucesc cele două civilizații: musulmană și bizantină, Occidentul își realizează unitatea sub dinastia Carolingienilor. Prin încoronarea sa în 800, Carol cel Mare creează un Imperiu "roman", de fapt franc și creștin, în care se stabilesc instituții noi, în care se dezvoltă o destul de frumoasă "Renaștere carolingiană", dar
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sau leg? turile de s�nge ? i calific�nd politică Rom�niei drept nebuneasc?. Iorga a avut o atitudine ur�ț? fă?? de Etiopia �n multe din articolele sale. El definea Imperiul Axum că un amestec de influen? e evreie? ți ? i bizantine, declar�nd c? etiopienii nu aveau nici un drept s? se considere o veritabil? na? iune ? i deci nu puteau ridică preten? îi asupra existen? ei unei patrii a lor. A organizat manifestă? îi publice �n care el era principalul orator, iar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]