1,013 matches
-
De-al vostru drag și scump cuvînt... Rostivă-voi în veci iubirea Care prin dragoste s-a stins, În anii mei de tinerețe Am învățat ce înseamnă plîns. Sunteți acele păsări din înalt Care ne prevestesc a primăvară, A suflet cald,blajin, curat A tine Tată și tu Mamă. Și de ar fi să mă înalț La culmile de voi atinse, Mi-e frică să nu cad în jos Căci nu am urme printre vise... Purta-voi numele cel scump Cu faimă
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
cer cumplit, cer îngândurat de suferințele noastre, tulburat adesea de furtunile noastre exterioare ori invizibile, dar iarăși senin când sufletul nostru liniștit e ca tine - atunci în lumina și-n adâncimea ta mă-nalț, încălzindu-mă, în tăcerea razelor tale blajine. Ochi albastru al Universului, cer senin, cer omenesc, ești tu oare ordinatorul din transcendentul astral ? Ești tu măreața cortină care ascunzi sfințenia lumii de dincolo ? Ești tu computerul uriaș, cristalin, care ne înregistrezi toate faptele noastre trecute - bune și rele
POEME CELESTE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375185_a_376514]
-
optimist, inclusiv al celor cu tentă naiv-educativă. Apar lideri informali, numai buni de modele de urmat, cum sunt sportivii de succes sau actorii pasionali, care însuflețesc, apelând la mândria națională. E drept, uneori ne calcă apăsat pe pedala răbdării noastre blajine, generalizându-ne exagerat calitățile, dar oare nu e mai bine așa decât invers? Nu ne mai izbim la tot pasul de oameni cu expresii faciale împietrite și, la cealaltă extremă, nu mai suntem agresați fonic, cu decibeli mulți, de înjurăturile
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
îndoite spre interior) și este distribuită în trei cicluri:"dinspre părinți...", "...prin Dumnezeu...","...spre mine" * Fiecare ciclu este precedat de câteva referințe: - Gheorghe Grigurcu, ("...un miraj interogativ...") - Gheorghe Pașa, ("...un poet monocord...") - Călin Sămărghitan, ("...partea albă a morții...") - Cristina ștefan, ("...blajinul accent al solitudinii asumate...") - Mioara Băluță, "moartea, un fluture alb", sau cum să privești cu detașare întunericul...") - Stelian Vasilescu, (spicuiri- "avem nevoie de sfială, emoție și singurătate") - Veronica Pavel Lerner, ("...o mare gamă de sentimente...") - Viorel Horj, (spicuiri- "...un adevăr
MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373172_a_374501]
-
des de viață, cu pasu-i de șarpe și gându-i durut, o umbră-n apusul răsărit printre ceață! Se-apleacă gemând peste-un blid de lumină, sub zorii ascunși peste cușma-i săracă, un înger l-adapă cu privirea-i blajină, el soarbe tăcut și-ndrăznește să treacă! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: UN BIET TRECĂTOR / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1910, Anul VI, 24 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
UN BIET TRECĂTOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373234_a_374563]
-
aceasta îi spuse „că o să-l roage pe Dumitru lui Andrei” să-i ia la păscut vacile în după-amiaza acestei zile, că-s învățate cu ale lui. Pe urmă, om vedea! Nea Dumitru, cum îi spunea Violeta, era un bătrân blajin. Îndeplinea riguros toate dorințele tinerei doamne, venită în sat să-și ajute soacra, fiind convins că, pe lângă binele ce-l făcea ,nu rămânea nerăsplătit. Când venea cu ele de la păscut, la prânz sau seara, primea câte un șteofâlc de rachiu
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
Nu m-a fermecat. Dar ce? E o întrebare! Să-ți dau răspunsul prompt? Dar plin de încântare, Îți răspund. Nu pot. Ea nu e o oarecare persoană, Ce a trecut pe lângă mine, Nu e o oarecare fetișcană, Cu priviri blajine. E steaua ce merge-n infinit Și care-n ani lumină, În nesfârșitul haos, Lumină n-a găsit. Oare? E ceva absurd? Ea este cometa care, Pentru o clipă plimbarea, Și-a întrerupt, Rămânând în contemplare. E fiica Atenei, A
PORTRET DE COMETĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376202_a_377531]
-
trei ani în urmă („Eheu, fugaces tempore...!”), se înscrie, cu notele ei particulare, în “segmentul” de istorie literară contemporană ce mărturisește vitregiile unei epoci. Este epoca blestematului deceniu șaizecist (1950-1960) care și-a zbenguit ticăloșiile și nefericirea asupra unui popor blajin, deturnându-l de la rosturile sale. Chiar dacă viforul cumplit al acelei vremelnice urgii s-a stins în amurgul veacului trecut, “jurnalul” lui Grigore Gociu avertizează, ca o anamneză, că sechelele acelei nefericiri de import n-au dispărut definitiv. Ele zac încă
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
rază jucăușă Îmi bate în fereastră, Iar geana-mi se deschide, Scrutând lumina- albastră. În toată-a ei splendoare O nouă zi se-arată, Eu închid ochii iar, Și-i mai deschid o dată. Îmi mut încet privirea Spre chipul tău blajin, Și te privesc sfioasă, Veghindu-ți somnul lin. Mă cuibăresc ușor, La pieptul tău cel cald, Și mă cufund din nou, În vise de smarald. E-așa de dulce somnul. La început de zi, În ceafă-ți simt suflarea, Dar
VISE DE SMARALD de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379296_a_380625]
-
Uriașilor, se afla Ținutul Geto-Dacilor. Acel ținut, era stăpânit tocmai de ființe scoborâte din Fii Lumini, cei aidoma Zeilor de Început, conduși de Unicul Dumnezeu Cel Adevărat și Veșnic Viu, la care și Marele Stăpân și Inițiat Zamolxe, făuritorul Legilor Blajine, împreună cu Likanos- cel întocmai ca lupii, i se închina cu smerenie. Tare frumoasă și liniștită, era viața locuitorilor din Ținutul Geto-Dacilor, iar zilele lor nu erau deloc puține, ajungând să trăiască chiar vârste matusalemice, tocmai din lipsa de griji, uitați
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
sau altul, cerând astfel Creatorului scut și platoșă cerească, pentru ei și familiile lor, pecetluind astfel legătura strânsă dintre oameni și divinitate. Zamolxe Străbunul, a mai primit de la Unicul Dumnezeu Cel Adevărat și Veșnic Viu, Înțelepciunea Divină necesară întocmirii Legilor Blajine, pentru a le folosi și totodată respecta, dând valoare vieții, asigurând propășirea geto-dacilor, pe acele meleaguri sfinte. Acele legi, dăruia celui ce și le însușea puteri nebănuite, putând dobândi cunoștințe despre astronomie, astrologie, fizică și matematică, științe despre natură, elemente
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
razele stelei cu zece colțuri și de doi câini ciobănești mioritici, dăruiți de ciobanii din împrejurimi. Toate lucrurile și-au urmat cursul firesc, stabilit dintru început de Unicul Dumnezeu Cel Adevărat și Veșnic Viu, împreună cu Zamolxe Stăpânul- făuritorii Legilor Sfinte Blajine, iar Getic- Copilul cu Inimă de Aur, creștea într-un an ca alți copii în zece, puternic și înțelept, demn de învățăturile primite de la Marele Inițiat și Preot, Deceneu. Getic, pe la vârsta de 18 ani, devenise un tânăr de toată
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > „COMOARA DIN APAHIDA” Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului „COMOARA DIN APAHIDA” Biserica de lemn, monument istoric O siluetă înnegrită de trecerea vremii, încremenită într-o tăcere blajină și răbdătoare, la o răspântie de ulițe a unui sat transilvănean situat în apropierea Someșului Mic, își așteaptă vizitatorii în fața cărora să-și depene povestea îndelungatei sale existențe. Este vorba despre Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, din
„COMOARA DIN APAHIDA” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378675_a_380004]
-
de colaps. Pentru cei mai mulți din pictorii care veneau dintr-o Românie normală se punea chestiunea "supraviețuirii". Șansa, unica șansă, în a-și apăra cît de cît demnitatea rămînea acel dat al picturii ce se practica aici, într-o zonă naturală blajină, marcată într-o expresie de oarecare comoditate conceptuală de lirism, apelul la genuri tradiționale, ingenui, la peisaj, la natură moartă, la portret, cel mult la scena de gen. Toate astea, ca proiecție a "naturelului" moldovenesc. Practicarea, în comunism, a acestor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ieșean, mapă cu "activitate", cum era prezentată trepădușilor activiști de către mama pictorului, fostă boieroaică, speriată, alături de fiul mult dotat, de insolenta presiune propagandistică. Mapă cu exerciții cam pe aceeași temă: fabrica de frînghii din vecinătate. Acestea toate aici, în zona blajină spre deosebire de adeziunile strident colorate ale unor bucureșteni vorbăreți și oricînd disponibili aveau aerul unor șolticării humuleștene, unor mici coțcării care să păcălească vigilența comisarilor poporului. Într-o cu totul altă culoare se așeza, acum cîteva după-amiezi, în preajma unor pubele, întrebarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o pendulare, aproape o legănare în întreg univerul etic"65. Nu se cade este "ochiul celuilalt, al conștiinței tale mai bune", este "ochiul care te urmărește oriune: când nu te vede nimeni, însă nu se cade să faci nefăcutul"66. "Blajina intransigență" a lui nu se cade dă tărie și celeilalte fețe a demersului moral: se cade. Se cade este o investire să faci așa, "începând cu trecerea de la ce ți se cade, ce îți revine din afară ca parte, așadar
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
viu. Năluca lui Urthona văzu Umbră lui Enitharmon Sub Arborele Tainei printre frunze și fructe. Împurpurîndu-se, strașnicul demon otravă Dragostei duioase-o pregăti. 220 Se frămîntắ de pe o parte pe-alta, scăldat în lacrimi; plîns-a și-mbrățișat-a Chipul zburător, si in blajine șoapte plăpînda umbră o peți: "A Omenirii cea mai încîntătoare desfătare! Enitharmon, în umbră ascunzîndu-te În tainice cotloane în care nici un ochi calea ta reavăna nu poate s-o urmeze, Te-am găsit? te-am găsit? de teama tremuri 225
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ar achita cu totul onorabil de sarcinile impuse de regie (ba chiar bănuiesc că este unul din cele mai izbutite roluri ale sale din ultimii ani), dar cred că linia generală a personajului a fost gîndită într-o cheie prea blajină, prea bonomă, ceea ce estompează în mare parte tragismul condiției sale umane. Îl secondează, în schimb ireproșabil, Violeta Popescu (Mina), o mască a durerii resemnate, cu o privire terifiată de sălbătăciune rănită. În două roluri mai puțin importante, Florin Mircea (Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
După atîta stres, nu strică să ne mai destindem. Dar nu!... Relaxarea nu durează, fiindcă, dumnezeule, pacostea stă să reînceapă! Blestemul nu s-a sfîrșit și nici nu are cum să se curme cîtă vreme mentalul sperios și pleoștit al blajinilor din "apartamentul de bloc" e predispus să odrăslească, iar și iarăși, obsesive fantasme. Ba mai mult, luînd pînă și trauma asta în ușor, ei sînt gata să transforme în prilej de zaiafet impulsurile ce trădează alterarea celulei morale. Mesajul piesei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
aceleași formule prin care colindele și baladele prezintă căutarea Maicii Domnului sau a mamei ciobanului mioritic (M. Coman, 1980, pp. 221-226). Trimiterea Caloianului pe apă, Împreună cu cojile roșii ale ouălor de Paște ne duce cu gândul la legendele despre tărâmurile Blajinilor, deținători ai secretelor lumii chtoniene (A. Olteanu, 1998, pp. 28-30): Înainte de Înmormântare Însă, una dintre fete se face popă, alta dascăl, a treia duce steagul, adică o trestie cu o batistă albă În vârf, Înaintea popii, și iarăși alta sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puterea lor va fi atât de redusă, Încât, numai dacă 12 oameni Își vor reuni forțele, vor putea mișca din nou un ou de găină, rostogolindu-l cu ajutorul unui băț. Lumea va fi fără păcat, la fel ca aceea a Blajinilor (I. Taloș, 2001, p. 157). Motivele creștine (lupta dintre Dumnezeu și Diavol, domnia lui Anticrist, arderea lumii, purificarea prin Împărtășirea cu vin și pâine, sângele și trupul Mântuitorului etc.) sunt Împletite cu motive mitologice provenite fie din substratul local, fie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
arderea lumii, purificarea prin Împărtășirea cu vin și pâine, sângele și trupul Mântuitorului etc.) sunt Împletite cu motive mitologice provenite fie din substratul local, fie din mitologiile indo-europene, fie din imaginarul oriental: mitul celor trei vârste ale umanității, uriașii - oamenii - blajinii sau rohmanii (vezi sinteza dezbaterilor În A. Oișteanu, 1998), motivul Pământului sprijinit pe un stâlp și mereu amenințat de o figură malefică, transformarea lui Iuda În divinitatea cosmogonică și escatologică (vezi M. Coman, 1983), imaginea zmeilor sau a păsărilor cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de tip non-mitic (estetice, ludice, morale, ceremoniale etc.). Dintr-o altă perspectivă, cercetătorii vor folosi termenul mit (sau temă mitică) pentru a se referi la o singură ocurență: mitul broaștei (cosmogonice), mitul vidrei (psihopompe), mitul țurcăi, mitul uriașilor (novacilor), mitul blajinilor, mitul Solomonarului, mitul Maicii Domnului etc. Mitul trimite acum la un singur personaj și la un număr relativ limitat de acțiuni (scheme epice), atribuite prin excelență acestui personaj. Mai multe asemenea ocurențe pot conduce, eventual, la configurarea unui mit generic
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1988, reeditat În 1996 sub titlul Bestiarul mitologic românesc). În studiul amintit, Constantin Eretescu propune o tipologie a ființelor mitologice (având ca bază numai textele de tip legendă) În care identifică patru clase: a) benefice (Zânele, Baba Dochia, Rohmanii, Spiridușii, Blajinii etc.); b) malefice (Muma-Pădurii, Zmeul, Vârcolacii, Dracul, Pricolicii, Căpcăunii etc.); c) benefice și malefice (Șolomonarul, Urieșii, Știma Apelor, Ielele etc.); d) justițiare (Ursitoarele, Marțolea, Sfânta Vineri, Joimărița). Clasificarea de mai sus, având ca axă atitudinea ființelor dotate cu puteri supranaturale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare (Ageru Ochilor, Ageru Pământului), demoni (Cățelul pământului, Muma-Pădurii, Drăgaica, Joimărița, Pricolicii, Strigoii, Dracul), inițiați (Meșterul Manole, solomonarii), suflete sacralizate (Blajinii), monștrii (Balaur, Zmeu, Dulf, Ghionoaie, Sfarmă-Piatră, Ciuta Nevăzută), animale sapiențial-oraculare (oaia năzdrăvană, pasărea măiastră, ariciul, albina), elementele (apa vie, apa moartă, focul nou), obiecte, plante și unelte magice (carul de foc, bușteanul ielelor, ceasornicul casei, mătrăguna, iarba fiarelor), coregrafia magică
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]