988 matches
-
al rațiunii, Însă tot mai rămân piese de găsit. Dar nu voi mai zăbovi prea mult. Acum știu ce se află dincolo de locul În care sunt acum. Prietenii mei au avut și ei această intuiție la un moment dat. În boarea În care plutesc o sută de cărăbuși de smarald. În ecourile care urmează fiecărei bătăi de tobă. În nemișcarea absolută când toate mințile devin una singură. Nu pot spune mai mult de atât, pentru că trebuie să rămână un mister, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
noastră cu o furie nestavilită, mai cu seamă când geamurile noastre erau deschise. Dilema ce ni se înfățisa ne oferea o alternativă imposibilă: dacă închideam geamurile noaptea ne sufocam de căldură, iar dacă lăsam geamurile deschise profitam câteodată de o boare răcoritoare, dar vacarmul ce ne invada era insuportabil, așa că am soluționat-o doar la plecare prin... plecare. De la aeroport am venit de astă dată cu trenul până la gara centrală Termini. În timp ce căutam un mijloc de transport convenabil până la hotel, altul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
vechi clopote din schit, Să știi c-a fost o noapte, în care ne-am iubit. Trecând vrăjiți prin roua, să mergem la izvor, Sa simti apă cea rece, pe sâni și pe picior. Să vezi cum se destramă o boare, colo sus, Ce duce-n vai acuma, povestea ce mi-ai spus. Cuprinsă apoi de vraja si-nvaluita-n nor, Vei ști că fericirea e-n stana din pripor. Și după această noapte, iubind fără hotar, Uita-vom noi și ziua, ce
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93338]
-
neauzit, cu lacrimi mari care Îi coborau pe obraji, și o durere prea mult stăpânită Îi tăie răsuflarea. Contesa privea, adâncită În gânduri, formele abia ghicite ale Cetății din lagună. I se păru doar că aude o șoaptă sau o boare de vânt care spunea: „Ștefănel...”. Se Întoarse spre Alexandru, care adormise subit, tremurând parcă. Da, nu putea fi decât o boare de vânt... 2. Depărtăritc "2. Depărtări" C opilul simțise pericolul. Nu știa ce putea să se Întâmple, dar știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În gânduri, formele abia ghicite ale Cetății din lagună. I se păru doar că aude o șoaptă sau o boare de vânt care spunea: „Ștefănel...”. Se Întoarse spre Alexandru, care adormise subit, tremurând parcă. Da, nu putea fi decât o boare de vânt... 2. Depărtăritc "2. Depărtări" C opilul simțise pericolul. Nu știa ce putea să se Întâmple, dar știa că jocul lui se colorase brusc În roșu. Casa din Albești devenise roșie. Grajdurile. Curtea. Drumul. Căruțele cu merinde adunate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Mai caută o dată. Modruz se Întoarse. Lupta Încetase În mijlocul taberei, unde nu se mai vedeau decât mormane de tătari tăiați de săbii sau zdrobiți de ghioage. O parte dintre cai dispăruseră, mânați de Gligor tot mai departe, spre apus. O boare de vânt uscat mângâie iarba Înaltă. La margini mai era doar o Învălmășeală sleită, În care ultimii luptători tătari cădeau sub săbiile și ghioagele moldovenilor. Nu fusese o luptă adevărată, ci aproape un masacru. Un masacru incredibil, săvârșit de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În șa? Trebuie ajuns ail... Altfel, tătari prins, omorât la tine și la mine. Trebuie mers cal, fugit, la ail... Ștefănel nu răspunse nimic, dar bătrânul Îl ridică În șa și Încălecă În spatele lui, Îmboldind calul la galop. Simțea, acum, boarea nopții, cu totul alta decât cea răcoroasă de la Albești sau decât cea dulce-sărată a lagunei, la Veneția. Apoi, ochii i se Închiseră din nou și nu mai simți decât brațele bătrânului trudindu-se să-l țină În șa, În vreme ce goana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
shogunului Ashikaga, dar nu știa aproape nimic despre shogun. O altă grupare a clanului Ninja Takamori se ocupa de protecția directă a acestuia și știa, firește, tot ce se Întâmplă În palat. În acea grupare se afla și Kenzo. O boare ușoară Înfioră frunzele mestecenilor. Oan-san Încălecă și porni, la adăpostul pădurii, spre oraș. Știa că, În scurt timp, pe locul În care se aflase el vor sosi primele iscoade ale lui Yamana. Dar nu era de crezut că armata va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ca și cum s-ar fi pregătit să sară spre adâncul cerului și lăsă fulgii de zăpadă să se aștearnă deasupra lui. Era o zăpadă moale, aproape caldă. Asta Însemna că În marile depărtări dinspre miazăzi, poate În Oceanul Indian, se ivise o boare de aer cald. Iar acea boare anunța primăvara. 1 martie 1475, Cetatea de Scaun a Sucevei Sala Sfatului Domnesc era arhiplină. Se deschiseseră ferestrele, ca să intre mai mult aer, dar zăpușeala dinăuntru parcă creștea. Sosiseră toți marii boieri, fuseseră chemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sară spre adâncul cerului și lăsă fulgii de zăpadă să se aștearnă deasupra lui. Era o zăpadă moale, aproape caldă. Asta Însemna că În marile depărtări dinspre miazăzi, poate În Oceanul Indian, se ivise o boare de aer cald. Iar acea boare anunța primăvara. 1 martie 1475, Cetatea de Scaun a Sucevei Sala Sfatului Domnesc era arhiplină. Se deschiseseră ferestrele, ca să intre mai mult aer, dar zăpușeala dinăuntru parcă creștea. Sosiseră toți marii boieri, fuseseră chemați ambasadorii, curieri așteptau cu caii Înșeuați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
asistaseră la Întâlnire, restul Înconjurând locul și rămânând nevăzuți. Nimeni nu auzise discuțiile dintre cei doi veri, care se revedeau după mai bine de treisprezece ani de despărțire. Căpitanul Oană privi Încă o dată pădurea, care murmura Încet atinsă de o boare de vânt. În munți era liniște. Drumurile erau sigure. Dar seara se apropia, iar pentru siguranța voievodului trebuiau să ajungă cât mai repede Înapoi, la Cetatea Neamțului. Căpitanul se apropie de masa de lemn la care cei doi se așezaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sens vrea să pună în evidență. Ați terminat de filmat și ajungeți la faza de vizionare. Ce vă spun acum imaginile pe care le-ați gândit cu mult timp înainte? Până la acest moment lucrezi ca un orb, totul este o boare în mintea ta. Din punctul meu de vedere, filmarea este, de cele mai multe ori, un proces mecanic, duci la îndeplinire ceea ce ai gândit. Montajul este într-adevăr o etapă de creație. Se știe acel experiment al lui Kuleșov. Posibilitățile de a
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
broasca ușii sale, când a scăpărat din brichetă și și-a aprins țigara, când s-a lăsat sprințar din treaptă-n treaptă, tușind de câteva ori și lăsând în urmă-i o pală subțire de fum parfumat, din care o boare ușoară s-a lățit și-a intrat până la mine... Pe urmă, rând pe rând i-am recunoscut după mers, coborând și trecând prin fața ușii mele larg deschise, pe colonelul Dulgheru, de la Centrul Militar, pe doamna Florescu de la Sanepid, pe profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
adunau și cărau paiele. Până la ora prânzului, zeci de elevi împreună cu profesorii au adunat spicele de grâu. După prânz, camioanele C.A.P.-ului i-au dus pe copii și pe profesori la casele lor. Arșița era cumplită. Nu adia nici o boare de vânt. Tocmai mă pregăteam să stau jos la marginea pădurii, la umbră, când au apărut noii șefii cu Aro-ul. Mâncaseră undeva în sat, băuseră un pahar de vin vechi și o cafea bună. Erau veseli, miroseau a usturoi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
noapte, iar apa de pietre scumpe se perinda universal, în timp ce se așternea furia nopții lucitoare. Zilele erau pline de zăpușeală. Ne așezam sub crusta foii de cort, în petecul de umbră. În primele zile abia dacă a adiat câte o boare de vânt, un mare noroc. Încercam să îmi țin în frâu mintea plină de grijă, care continua să se întrebe dacă o voi mai vedea vreodată pe Stella, sau pe mama, sau pe frații mei, pe Einhorn, pe Clem. Țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și lipsită de consecințe. Observa posac niște urme pronunțate de fericire, izvorâte din nimic, care se năpustiseră asupra lui, arătându-l cu degetul, Și de dimineață, când Tom i se aruncase de gât țipând că îl iubește, Emma simțise minunata „boare a eternității“, care însoțește fiecare iubire adevărată. Dar n-ar fi mers. Știa cât de impulsiv și afectuos era Tom, cât de puțin însemnase pentru el. Tom iubea lumea întreagă, întinzându-și întruna mâinile calde pentru a atinge lucrurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adăpostea căile de acces spre izvorul fierbinte, ca și intrarea laterală spre lungul coridor al Camerelor. Tom se opri, trase cu urechea, apoi se strecusă pe ușă. În ultimele momente începuse să simtă un miros cald de abur, și o boare de vapori în aer. Rămase nemișcat, uimit. Baptisteriul era înecat în abur. Ușile mari, de bronz, bătute în ținte sub frontonul lor de piatră, erau larg deschise. Răzbea un zgomot înăbușit, sacadat. Tom se apropie. Atinse una dintre uși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scoli c-un ceas-nainte Și trăiești ca Kunta Kinte! Cioc-boc, boboc și poloboc! Păi, ce faci, neică? Te-ai stâlpit?! Torna, torna, fratre! În traducere liberală: toarnă, toarnă, Frate! Mai luăm un rând? Atât! Doar unul! Hai...! Aleluia? O boare persistentă, mixaj constant și subtil, de urină și de rahat, adia înțepător, din spate, dinspre buda minusculă a cârciumii (fusese cât pe ce, ca Sanepidul să nu-și dea avizul obligatoriu de funcționare), trăgându-te de mânecă și ademenindu-te
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plastic care conținea toracele lui . Frăgezimea carnală a substanței îl făcu să-și tragă înapoi mâna cuprins brusc de repulsie. Și totuși era dificil să-l considere o ființă umană. Se forță să se aplece deasupra obrazului ca să asculte. O boare călduță, ritmică, îi mângâie urechea. Gosseyn se ridică. trăia. Toți erau probabil vii. Tocmai voia să se ridice, când încremeni la jumătatea mișcării auzind un zgomot la una din uși. Cu arma îndreptată spre locul de unde venise zgomotul, se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vetustă (1 Mai, de pildă) etc. Efectul unui asemenea text este notabil, oferind ziarului un plus de culoare și căldură. Iată un reportaj din Cișmigiu, publicat de Realitatea ilustrată (11 iulie 1931, p. 21): E primăvară. Te scoli împrospătat de boarea răcoroasă a dimineții, ai făcut câțiva pași și simți că te topești. Ți-e cald! Pe străzi, soarele împarte latul caldarâmului în două fâșii - una albă, strălucitoare, incandescentă, și alta îndoliată de umbră, care privește cu resemnare soarta celeilalte jumătăți
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
el cu un pic din praful de aur. Și nici Grete nu-i uitată, acum că o să ajungă la balamuc pentru că așa a aranjat Hannelore. Și mai înainte ca Lore să se întoarcă acasă în Australia primește și ea o boare de aur de la Mariedl. (Între timp Erna și Grete s-au ridicat și apreciază din ochi cuțitele de bucătărie din bufetul Ernei. Erna iese pentru câteva clipe și aduce o căldare.) MARIEDL: Pe Mariedl n-o mai dor de acum
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fiorul curat al revelației curmând la vreme ispita căderii în prihană. Și în roman, autorul se sprijină pe precepte evanghelice, care ar fi putut să împingă totul într-o zonă de uscăciune, dacă textul nu ar fi primenit de o boare de lirism. Tot așa, grăbirea ritmului epic priește unei proze care îndeobște se complace în lentori. Prin Femeia lui Ben-Zohar, unde personajul charismatic este Iisus, profetul din Nazaret, autorul ambiționa să pună, nici mai mult, nici mai puțin, decât o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
o mitologie a pădurii și introducând într-un bestiarium propriu. Consonant cu Sadoveanu, în autorul Primelor iubiri acționează un filon elegiac, gingaș generator de priveliști interioare fluide. Moartea căprioarei devine motiv de meditație cu suport patetic: "Seceta a ucis orice boare de vânt, / Soarele s-a topit și a curs în pământ..." Un pușcaș împreună cu fiul (cu poetul adică) pleacă la "vânătoare de capre / vânătoarea foametei în munții Carpați". Faptul, în sine, nu are nimic neobișnuit; repercutat însă în conștiința copilului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
În nici o mitologie nu întîlnim o asemenea răsturnare de situație. Însă Vîntul se află în drepturile sale: reglementează circulația norilor, aducînd ploaie, deci face să dispară seceta: Sora Vîntului Iea așa zicea Că ea e mai mare, Că-i frate-so Boare. Că de n-ar bori Oamenii-ar muri. Oamenii la plug, Vitele la jug. Textul se putea opri aici, întrucît delimitează un conflict între două forțe naturale personificate. Funcția cîntecului, astfel fragmentat, este strict didactică, încercîndu-se să se răspundă la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o asemenea răsturnare de situație. Însă Vîntul se află în drepturile sale: reglementează circulația norilor, aducînd ploaie, deci face să dispară seceta: Sora Vîntului Iea așa zicea Că ea e mai mare, Că-i frate-so Boare. Că de n-ar bori Oamenii-ar muri. Oamenii la plug, Vitele la jug. Textul se putea opri aici, întrucît delimitează un conflict între două forțe naturale personificate. Funcția cîntecului, astfel fragmentat, este strict didactică, încercîndu-se să se răspundă la întrebarea: cine e mai mare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]