1,790 matches
-
noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezîndu-le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scîlciați tot ce era vegetală mai pripășită, nedemnă de custurile lor. În noaptea aceea parcurile și scuarurile fuseseră bătucite „În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele, „fusese pricinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fost opinca, pentru care nu era nevoie de meșteri specializați; se confecționau de stăpânăul casei pentru toți ai lui care aveau treabă în gospodărie. Copiii umblau desculți, iarna erau în casă, pe cuptor. Țăranii răzeși au purtat cizme, ghete și bocanci. Pentru ei era o rușine să poarte opinci și, cu siguranță, nici în vechime nu încălțau opinci, doar dacă ar fi căzut la grea cumpănă de sărăcie. Opincile purtate de locuitorii din Lunca, Slobozia și Valea Boțului erau confecționate din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
intermediară între boieri și țăranii dependenți de pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzeșești și portul reflectă această situație intermediară: unele elemente ale vestimentației sunt păstrate de la starea boierească, ca și felul de a se purta (apucăturile!); încălțămintea din piele, cizmele, apoi bocancii, în locul universalelor opinci, apoi, în locul ițarilor și „cioarecilor”, au purtat pantaloni din aba, stofă de lână dată la piuă, la fel, în loc de bundiță, un ilică din aceeași „stofă”. Răzeșul are „oroare” de opincă, de cojocă de oaie, de tot ce
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
erau confecționate din stofă lucrată în casă, probabil că aveau aplicate „modele” din piele sau lână. în mod obișnuit, bărbații purtau în cap căciuli din blană de miel, iar vara pălării. În picioare, femeile și bărbații purtau cizme, ghete sau bocanci, nu purtau opinci. În locul bundiței se purta o vestă din pănură, cu buzunare în față, peste o cămașă albă care se strângea la gât cu două șnururi cu canafi. Femeile își acopereau capul cu un batică - și se spunea batistă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
casâncă și bariz.” Tot în anul 1960, mătușa Marghioala Curteanu ne spune că „tinerii și bătrânii se îmbrăcau atât cu îmbrăcăminte făcută în casă, bluze, ii, cămăși cu pui, ițari, opinci, basmale etc., cât și cu îmbrăcăminte cumpărată de la târg: bocanci, ghete, ciuboțele cu bunghi (nasturi), casânci, barize, scurteici, unele îmblănite cu piei de vulpe sau numai garnisite pe margini.” Prin anii 50 ai secolului trecut se mai purta costumul popular: cămașă cu altiță, catrință din lână, învârstată, bârneț (bete) țesută
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prin anii 1957-1958-1959 la competiții cu rezultate schimbătoare (și victorii și înfrângeri), echipa s-a maturizat și ca joc, și ca vârstă. Desigur, componenții echipei jucau din plăcere și entuziasm, echipamentul era încropit, nici nu se mai știe de unde, niște bocanci de fotbal reparați mereu, te și mirai cum de nu se desfăceau, tricouri și chiloți cumpărați de cei care nu aveau de la asociație, transportul și mâncarea aproape că nici nu contau, dar se juca cu ambiție, total dezinteresat, pentru frumusețea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
meci cu o echipă necunoscută, din Gioseni sau Tamaș, pe care l-am câștigat la scor. Echipa din Filipeni, atât timp cât a fost, a avut susținători care mergeau cu echipa. Se cuvine să-l amintim pe Ilie Știrbu (Șchiopul), care repara bocancii și pe Mitică Borcea care mergea cu echipamentul în spate, urmat de altul, mai tânăr, Mihai Balan. Amintindu-i pe acești împătimiți, mi-am adusă aminte de un alt luncaș, Neculai Puiu Cucoș, om de suflet, considera că e de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la horă. Horele (trebuie înțelesă toate jocurile naționale) se făceau în bătătura crâșmelor. Tinerii și bătrânii se îmbrăcau atât cu îmbrăcăminte făcută în casă - bluze, ii, cămeși cu pui, ițari, opinci, basmale, etc., cât și cu îmbrăcăminte cumpărată de la târg: bocanci, ghete, ciuboțele cu bunghi, casânci, barize, scurteici (unele îmblănite cu piei de vulpe sau garnisite pe margini) etc. Nu era cizmar în sat, ci tocmai la Botez (Gloduri). Crâșme: erau boierești și arendate lui Crîstea Grigorovici, Donecă - armean, etc. Hanul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cea adevărată, se află de cealaltă parte a frontierei, de partea asta totul e oraș. Era adevărat. Agentul pierduse o ocazie bună de a rămâne tăcut, dar câștigase o lecție, aceea că, pe această cale, niciodată nu va ieși din bocancii de simplu agent. Se concentră asupra șofatului și își jură lui însuși că nu va mai deschide gura decât ca să răspundă la întrebări. Exact atunci luă cuvântul comisarul, Vom fi duri, implacabili, nu vom folosi nici unul dintre trucurile clasice, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Se mai uită o dată la poza lui Mișu, pe care vărsă încet o cutie de bere. O fată blondă cu fustă scoțiană și atât se repezi să lingă berea, fața lui Mișu, mâna tânărului blond. Acesta, deconcentrat, îi arse un bocanc în meclă. Fata începu să plângă. Tânărul apucă o bâtă de baseball. Fata se aruncă la pământ, scâncind. Tânărul ridică bâta și o aruncă pe fereastră cu obrajii umflați de efort, drept spre Statuia Libertății. Bâta căzu jos după câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de fapt nu sunt decât femeile urâte din oraș, care dau astfel bărbaților o faimă proastă. Nu că ar mai fi prea mulți turiști în vremurile astea. Naționalsocialismul i-a făcut o priveliște la fel de rară ca și Fred Astaire în bocanci militari. Oamenii din orașul ăsta pun smântână în aproape orice, inclusiv în bere, iar berea e ceva ce iau într-adevăr foarte în serios. Femeile preferă să stea zece minute cu capul în halbă, la fel ca bărbații, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
revenise cu un polițist în uniformă, un sergent. Cei doi stăteau și se uitau la cadavrul lui Poliza ca niște băieței care privesc o pisică moartă în canal, iar sergentul chiar îl atingea pe Poliza într-o parte cu vârful bocancului. — Drept prin ochi, l-am auzit pe bărbat spunând pe un ton ce suna admirativ. Nu mi-am dat seama niciodată că e atât de multă gelatină acolo. — Ce mizerie, nu-i așa? zise Becker fără prea mult entuziasm. Ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
oglinzi în toalete este pentru ca nimeni să nu fie obligat astfel să se privească în ochi. N-au de gând să-i dea drumul, nu? Nebe se sprijini de marginea biroului, își încrucișă brațele și fixă pentru un minut vârful bocancilor: — Mă tem că e mai rău de atât. E mort. — Ce s-a întâmplat? — Oficial? — Poți să încerci. — Josef Kahn și-a luat singur viața în timp ce echilibrul minții sale era tulburat. — Înțeleg că asta sună bine. Dar tu știi altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
văzut fața palidă a lui Lange trăgând cu ochiul, cu neliniște, de după ușă. Poliția, zise Becker. Deschideți. — Ce se întâmplă? Ce doriți? Becker făcu un pas în spate: — Feriți-vă domnule, zise el și apoi își înfipse în ușă talpa bocancului. L-am auzit pe Lange scâncind când Becker lovi din nou. La a treia încercare ușa se deschise larg, cu un zgomot puternic de lemn rupt, dând la iveală un Lange în pijamale care se grăbea în sus pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fluierul piciorului. Am gemut de durere, dar am rămas nemișcat, aproape în poziție de drepți. — Ai stricat totul, zise el, tremurând. Totul! Mă auzi? — Mi-am făcut meseria, am mârâit eu. Cred că m-ar fi lovit din nou cu bocancul dacă intervenția lui Heydrich nu ar fi venit la timp: Pentru asta pot să garantez, zise el. Poate că, date fiind împrejurările, ar fi mai bine dacă lucrările acestei curți s-ar amâna vreo oră, măcar până veți fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să ies afară și să arunc eu însumi o privire. Nu cred că voi uita vreodată. Încă din 1933, un geam spart fusese un fel de risc profesional pentru orice afacere evreiască, la fel cum sinonim cu nazismul era un bocanc militar sau o svastică. De data asta însă era ceva cu totul diferit, ceva mult mai sistematic decât vandalismul ocazional al câtorva puștani beți din SA. Cu acest prilej avusese loc o adevărată Walpurgisnacht a distrugerii. Peste tot era împrăștiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gândea la același lucru ca și mine: câte alte clădiri aveau să mai sfârșească în același fel înainte ca Hitler să termine cu noi? Erau soldați - două camioane pline cu ei pe strada următoare - și ei testau alte geamuri cu bocancii. Hotărând prevăzător să o iau pe alt drum, tocmai eram pe cale să mă întorc când am auzit o voce pe care am recunoscut-o pe jumătate. — Ieșiți afară de aici, evrei nenorociți, urlă tânărul. Era Heinrich, fiul în vârstă de 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Păi, dorel din popor, cine să fie?... Looser-ul, naivul, ingenuul, neaoșul, nesofisticatul, cum și produsul pe care îl consumă tot nesofisticat este. Muncitorul din construcții. Dorele, ne auzi, Dorele? Cum, nu-l știți pe Dorel? Dorel e ăla cu ciorapi & bocanci de sconcs, din alte ediții/episoade. |la, "șmecher" doar prin ricoșeu. Cu mult mai tare e aia, deh, cu situl arheologic. O reclamă de te doare-n șpiț. Mîrlănia întruchipată. Un profesor, ori arheolog, ce-o fi el, se teme
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
rămas singure. - De cine? - De Athur! - Ce te face să crezi acest lucru? Întrebă ea deranjată de interogatoriul Emmei la care se aștepta de fapt, intrând în alertă. Nu-i plăcea ca cineva să intre în viața sa intimă cu bocancii cum proceda de fiecare data Emma, mai mult din invidie. - Te-am văzut pierdută, erai în lumea viselor adolescentine iar mâinile tale începuse un joc erotic pe sub rochiță. - Emma, ești căzută de undeva? Cum să poți crede așa ceva, pară ea
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
bucură când sunt înconjurați de locuri libere. Așa e omul! Individualist și auto-izolationist. Dar... ceasul rău... îmi aduce doi tovarăși de drum, care apar în avion cu câteva minute înainte de decolare. Doi finladezi cu rucsacuri în spinare. Încălțați cu niște bocanci enormi! Parcă mergeau să cucerească un vârf de munte din Himalaia. Doi tineri îmbrăcați junkee. Tricourile lor negre cu fulgere și capete de mort, fără mâneci, atrageau cel mai mult atenția. Tatuați peste tot,/ de la grumaz la cot! Rimează, nu
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
Cetățeanu, Iulian Chivu, Eugen Evu, Corneliu Leu, Tudor Nedelcea, George Petrovai, Florentin Popescu, Theodor Rapăn, Viorel Român, Isabela Vasiliu-Scraba s. a. Cu un relief exact-epic, dar cu puternic-lirică erupție, convingător, se înfățișează Mihai-Florin Donțiu (din Dacia-România): «Pe Sarmisegetusa / mărșăluiau soldații / cu bocanci de fier / garoafe-n piept, / fluturând în aer / viitorul nostru; // Pe Sarmisegetusa / astăzi / mărșăluiesc doar sticlele de plastic, / pisicile se ceartă / mai tragem de răsărit cât putem, / ne-am născut / mult prea târziu / pentru a ne salva / trecutul.» (Sarmisegetusa, p.
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
Dădu ***, care veghea asupra întregii familii. -Ce faci, Fredilică ? Ce te aduce pe la mine? -Am primit ordinul să mă prezint la muncă mâine dis-de-dimineață. Și sunt lefter! Vin acum de la Bebi( fratele lor,doctorul)... Mi-a dat... o pereche de bocanci vechi! Ce să fac ? N-am o pară chioara! Dădu începu să caute prin buzunarele pantalonilor ,isi întoarse haină pe dos, caută prin sertare ,și nimic. Sufla vântul pe acolo! Deodată însă, surpriză! Un miracol: 1000 de lei, o sumă
LE COEUR SUR LA MAIN ( GENEROZITATE) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362948_a_364277]
-
eu te-am iubit, bună, rea, erai singura mea mamă, singura mea țară! unde dracu să mă fi dus, că mă ținea închis nebunul ală de bărbat-tu, ăla care nu a fost în stare să pună o pingică la bocanci, dar îl făcuse boșorogii ăia cu carte multă geniul carpaților de pretutindeni, lua-i-ar dracu și pe ăia, că din cauza lor ai ajuns o curvă! m-au aburit și pe mine, de eram în stare să fac moarte de
SĂ NU-ŢI PARĂ RĂU... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363305_a_364634]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ÎN BOCANCII TĂI Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului am încercat să uit literă cu literă numele tău să le dau foc încă de la vârful degetelor cu care mă scuipai până la mama ori
ÎN BOCANCII TĂI de VASILE PIN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361012_a_362341]
-
simt să le scot ochii lipiți ca niște tablouri de peretele acesta ieftin ori să le arunc în mare precum niște pietre de sare fără sare... am încercat cu toate încercările până m-am descusut aproape de tine Referință Bibliografică: în bocancii tăi / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1111, Anul IV, 15 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ÎN BOCANCII TĂI de VASILE PIN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361012_a_362341]