2,657 matches
-
marelui pan Drăgoi), la sfârșitul secolului al XV-lea, sau la începutul secolului al XVI-lea, în 1512, fiind înmormântat în biserica ctitorită de el. Au rămas necercetate arheologic necropola din jurul bisericii dispărute și locul unde s-au aflat curțile boierești. O reluare a săpăturilor arheologice va aduce date suplimentare referitoare la istoria satului Drăgoiești, a istoriei noastre în general. Piesele arheologice ar putea constitui colecțiile unui muzeu al satului Drăgoiești. Prima mențiune a satului Drăgoiești datează din 3 decembrie 1462
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
de domnul Alexandru cel Bun. Pan Drăgoi este un personaj important în timpul lui Ștefan cel Mare, face parte din sfatul domnesc, satele sale Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceni (azi dispărut)constituiau domeniul său. Drăgoiești era locul unde își avea curtea boierească și biserica de piatră, satul se afla în locul pe unde trecea un vechi drum comercial, care lega Suceava, capitala Moldovei, cu Baia și cu Bistrița din Ardeal. În anul 1498, septembrie 24, aceste sate sunt date de Ștefan cel Mare
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
funcționează o școală primară și o grădiniță. Biserică "SFANȚUL DUMITRU" din satul Coadă Stincii Satul Coadă Stincii este așezat pe coasta dealului care străjuiește șesul Prutului și a Jijiei. Bătrânii spun că primii locuitori ai acestui sat au fost robi boierești. Despre începutul bisericii cu hramul Sfanțului Mucenic Dimitrie din acest sat, nu se cunosc date precise. Probabil prima biserică datează de pe la sfarsitul sec. XVIII. Conform documentelor găsite în arhiva Mitropoliei, biserica din Coadă Stâncii a fost construită cam pe la anul
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
foarte greu. Numai în 1947 au mu rit 108 persoane. Pe meleagurile acestea școala primară a fost des chisă în satul Măgura Veche unde învățau copiii din satele vecine. în 1939 oamenii din sat au cumpărat de la boierul Hîncu curtea boierească pentru școală, unde primii înățători au fost Nițu cu soția. în 1940 a lucrat în calitate de profesor Vatavu Gheorghe. Pietrosu Cu mult înainte de fondarea satului actual, aici a existat o așezare umană în perioada romană fiind populată pînă la năvălirea hunilor
Pietrosu, Fălești () [Corola-website/Science/305851_a_307180]
-
determinat formarea uni localități ce a purtat o lungă perioadă numele de Poiana Răftivanului. Ulterior, aici s-a stabilit boierul Manu Sterea, care în anii de după cel de-al doilea război mondial, a fost obligat să lase în paragină, conacul boieresc și moșia din Poiana Răftivanului și să plece în lumea largă.
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]
-
-lea și cuprinzând trei părți: Muntenimea de Jos, Muntenimea de Mijloc și Muntenimea de Sus. Pe atunci, actualul Bulevard Carol I (Copou) se numea Podul Verde, căci trecea printre vii, grădini și livezi străpunse, ici colo, de acoperișul unui conac boieresc. Între anii 1833-1834, din inițiativa marilor boieri și a Eforiei orașului Iași, a avut loc amenajarea unei grădini publice în Iași, cunoscută astăzi sub denumirea de Parcul Copou și amplasată la acea dată pe locul fostei stații de poștă, într-
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
Frații Buzești: Stroe stolnicul, Preda postelnicul și Radu clucerul (arătați cu dregătoria din sfatul domnesc al lui Mihai). Sunt fii lui Radu al lui Buzea fost mare armaș al lui Mihnea Turcitul, și nepoții unui Vlad Banul. Aparțin vechii familii boierești și stăpâneau una dintre cele mai averi din Țara Românească - zeci de sate, moștenite de la strămoși «din zilele altor domni bătrâni dedemult, de la așezarea țării și câștigate cu dreaptă și credincioasă slujbă și vărsare de sânge» - cum citim în hrisovul
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
ieromonah Gherontie, reînnodându-se în felul acesta firul vechii tradiții mânăstirești a Dejanilor, întrerupt brutal la 1761. Cu siguranță că într-un sat atât de vechi, atestat documentar încă din 1452 și legat de numele unei așa de importante familii boierești ca cea a Mailateștilor, n-a lipsit niciodată un locaș de închinare și nici preoții slujitori. Menționări în documentele vremii s-au găsit în: Această veche biserică pomenită în mai multe rânduri se pare că a fost așezată în cimitirul
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
aga, nepotul lui Regep-pașa, pradă Oltenia arzând satul Bârzeiul și proprietățile Magherilor, însă sunt prinși și măcelăriți de căpitanul Șerban în apropierea satului Obârșia. Această faptă ia adus dregătoria de al doilea armaș. Propășirea materială și noua avansare în ierarhia boierească îl determină pe armașul Șerban ca să persevereze în generozitatea față de unele fundații religioase gorjene și în danii bogate bogate pentru ridicarea de biserici. Astfel, în 1809, finanțează alături de Ioana și rudele ei, armașul Grigorie Ciocăzeanu (apropiat al lui Tudor Vladimirescu
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
greșit - că el nu este numai fugar, ci un conducător de partizani. Petre Cotoșman, neuitatul țăran gorjean, rapsod și om de arme al rezistenței, pe care providența mi l-a scos În cale, avea antenele lui Întinse În toate straturile, boieresc, țărănesc, orășenesc, ale lumii noastre de atunci, zbuciumate, dar Încă neaplecate, și el ajunsese până la colonelul ascuns și ne adusese vestea dezamăgitoare În privința posibilității de a ajunge prin el la „bărboșii” din munți, Însoțită de urarea lui de reușită. Despre
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
din Berlin. Liga antiotomană a eșuat în cele din urmă din cauza lipsei de coordonare. Lunga domnie a lui Matei Basarab a fost o epocă de fervoare religioasă și dezvoltare culturală așa cum o arată numărul foarte mare de ctitorii voievodale și boierești. Matei Basarab a ridicat de la temelie 46 de biserici, la care se adaugă refacerea multor altora, atât în țară, cât și la Muntele Athos, precum și pe teritoriul actualei Bulgarii, la Vidin și la Șistov. Dacă Ștefan cel Mare a zidit
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
au fost reprezentate de: repopularea țării prin împroprietărirea cu pământ și acordarea de privilegii răzeșimii, crearea unei noi clase aristocratice (mica boierime) pe baza meritocrației militare, întărirea puterii militare și a capacității de apărare a țării, reconcilierea cu vechile familii boierești și rechemarea celor plecați în exil, asigurarea loialității Sfatului Domnesc - prin creșterea ponderii dregătorilor militari (pârcălabii) și introducerea unui număr însemnat de membri ai familiei sale. În încercarea de a găsi o contrapondere politică la clasa marilor boieri, Ștefan a
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
control puterea boierilor prin menținerea privilegiilor, iertarea celor care l-au slujit pe Petru Aron și trimiterea de cărți de iertare și rechemarea în țară a boierilor fugari, în frunte cu boierul Mihu. Ștefan a schimbat de asemenea și ierarhia boierească, creând imediat sub domn un nivel al conducătorilor administrațiilor locale, pârcălabii de cetăți (ținuturi), cărora le-a acordat puteri lărgite. Pentru a-și consolida puterea și a-și asigura controlul asupra acestora, el a încredințat aceste posturi de mare raspundere
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
marele vistiernic "Iuga" - douăzeci și unu de ani sau marele logofăt "Tăutu" - mai mult de treizeci de ani. Acest lucru a asigurat totodată și o mare stabilitate administrației țării. Ca urmare a acestor măsuri, Ștefan a avut de înfruntat doar două conspirații boierești în cei patruzeci și șapte de ani de domnie, cea din 1471 - când au fost decapitați trei mari boieri în frunte cu cumnatul său, marele vornic "Isaia" și cea organizată în 1504 - cu două zile înainte de moartea sa, care viza
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
una nepermanentă, fiind mobilizată doar în caz de conflict armat. Forțele armate erau constitute din „oastea cea mică” și „oastea cea mare”. Marea majoritate a acțiunilor militare ale lui Ștefan au fost duse de „oastea cea mică”, formată din cetele boierești și curteni. Conform dreptului feudal, numai proprietarii de pământ erau obligați să presteze serviciul militar și să meargă la război, de fiecare dată când erau chemați de domn. Boierii cu cetele lor, reprezentau nucleul armatei. Ei constituiau elementul cel mai
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
cea mare” sau „țara” era mobilizată doar în cazuri excepționale, de mare primejdie, când erau cheamți sub arme practic toți bărbații valizi de luptă. Oastea cea mare cuprindea, pe lângă „oastea cea mică”, răzeșii, orășenii, țăranii fără pământ din satelor domnești, boierești și mănăstirești, străjerii și călărașii. Ștefan a mobilizat oastea cea mare doar de două ori, în campaniile antiotomane din 1475 și 1476. Când erau chemați la oaste răzeșii erau obligați să se prezinte și ei la vileag, "dacă nu călări
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
III-lea și Sigismund. Logofătul a murit în anul 1511 , fiind înmormântat în pronaosul Bisericii "Sf. Nicolae" din Bălinești. În perioada 1494-1499, logofătul Ioan Tăutu a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" din Bălinești, care a avut rolul de biserică de curte boierească și necropolă a familiei logofătului Tăutu. Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul sudic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție în limba slavonă (una dintre cele mai mari de acest gen din România) care relatează numai data terminării
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
mamei sale, considerând că evenimentele din august 1944 au fost trăite de regizoare cu ochii ei de copil. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un 23 August 1944 într-o familie boierească înspăimântată de simptomele viitoarei lumi. Revenire nostalgică a autoarei pe urmele Seratei și premoniție a Figuranților, descifrând, de astă dată, istoria prin ochii unei fetițe (Dana Felicia Simion). „Regizoarea reușește portrete (psihologice, morale, de epocă) în aqua forte, susținute de
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
elevă a școlii de șoferi profesioniști a ITB. Cu greu acceptată, a reușit să-și ia permisul de conducere pe 15 iunie 1966 și a obținut dreptul de a conduce autoturisme în 1968. În contextul epocii comuniste, ascendența din familia boierească Ghica precum și faptul că avea rude în străinătate i-au creat dificultăți. În 1972 părinții săi fugind în Franța, a fost anchetată. Are 2 fete. Cea mare are și ea la rândul ei 1 băiat și 1 fată, este profesoară
Barbara Panco () [Corola-website/Science/335229_a_336558]
-
Iași) a fost un muzician român, dirijor de cor, compozitor și profesor de teorie-solfegii. se trage dintr-o veche familie de cărturari din părțile Odobeștilor, care s-a ridicat spre ranguri de boierie. Tatăl său, Tudorachi Burada, ajunsese la rangul boieresc de vornic iar pe plan politic a ajuns la funcția de Ministru de Interne. Mama sa, Maria, era o femeie cultă. Gheorghe Burada a studiat vioara în casa părintească. S-a perfecționat apoi în străinătate, cu diferiți profesori particulari la
Gheorghe Burada () [Corola-website/Science/321093_a_322422]
-
se interzicea să mai învețe carte în limba lor română. Din cauză că nu erau învățători, care ar poseda limba rusă, lecțiile au fost suspendate de mai multe ori, apoi aceeași școală se redeschide la 1 noiem. 1882, cu concursul arendașului moșiei boierești S. N. Nicolau, care a donat în susținerea ei 100 rub. Au lucrat ca pedagogi Maria Soroceanu, Antonie Jolondcovschi, Gavril Nicolaevici, Sofia Pivovarova. Un timp școala s-a aflat în casa lui lacob Caduc, iar în 1902 s-a terminat construcția
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
Mare datat cu 20 august 1462. Numele inițial al localității a fost Unghiul. Ungheni-Vale este satul istoric, care constituie nucleul orașului. Apelativul și l-a luat de la așezarea sa geografică, în valea Prutului, față de celelalte zone ale orașului. Despre familiile boierești care au stăpânit se cunosc următoarele: în anul 1462 Pan Bratul, fiul Procelnicului, stăpânea localitatea. Acest procelnic era Stoian, boier în sfatul domnesc a lui Alexandru cel Bun și participant la bătălia de la Grünwald în 1422. Alte rude ale acestui
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
stins la Ungheni la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dinastia următoare a fost cea a boierilor moldoveni Buznea. Mihai, ultimul descendent al acestei familii, se stinge din viață ruinat de avere în anul 1914. Cele mai de cu seamă familii boierești care au trăit la Ungheni a fost cea a lui Paul Gore și Petre Cazacu. Paul Gore a lăsat pentru colectivitatea locală drept moștenire un frumos parc din specii deosebite de arbori, dar care a fost distrus în perioada sovietică
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
apoi mânăstireasca, obștea razaseasca se va risipi lesne înainte de secolul XIV, atestate documentar, ulterior, hlize razasesti. Istoria satului este, deci, identică, în linii mari cu cea a oricărui sat de clacași din Moldova, împovărați de obligațiile ce decurgeau din executarea „boierescului”, claca, mereu în creștere din momentul în care cerealele, vitele, devin o constantă economică a pieței interne și externe. SATUL SIVITA Ce sunt scutelnici a mănăstirii de Sfatul Neculai ot Galați 1. Ioniță Lapteacru, vornic; 2. Pavel Chebac 3. Ivan
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
Panaghia și se realizează împrejmuirea școlii din Sălcuța. În perioada 1962-1965 s-a realizat electificarea satelor Panaghia și Sălcuța și inclusiv a celor 2 școli oferind astfel condiții mai bune de studiu elevilor. Deși funcționează în clădirea unui vechi conac boieresc construit în 1880 de boierul Constantin Prejbeanu, în perioada 2002-2003 Școală Sălcuța a fost reabilitata prin Programul de reparații capitale finanțat de Bancă Mondială. De asemenea și școala cu clasele I-IV Panaghia a fost reabilitata prin același program. În
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]