600 matches
-
și câte un cuvânt mângâietor și de alint spus de cărăuși: „Brava, flăcăii tatii! Ați mers ca în zilele cele bune! Brava!” Sau: „Îi greu drumul, nu-i așa? Da’ lasă că scăpăm noi la cale dreaptă și atunci îi boierie curată! Mai avem dâmbul ista și s-o sfârșit greul!” Hai să trecem dealul și pe urmă... somn de voie, flăcăi - a încercat Hliboceanu să îndulcească greul ce îi aștepta. Fără nici un strigăt din partea cărăușilor, boii s-au urnit din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poftă din bucatele pregătite pentru oaspeți. Boieroaica și Tușa erau sus, o ajutau pe viitoarea mireasă să-și Îmbrace rochia cea nouă și să-și potrivească cârlionții. Habar n-aveau ce fac feciorii la bucătărie. Când În sfârșit au sosit boierii așteptați, toată lumea era cuprinsă de emoție. Au fost duși În sala cea mare luminată de lumânări parfumate, așezate În sfeșnice de argint, au vorbit, au râs, au ascultat muzică.Doar că nau mâncat nimic. Boierul făcea semne să fie pusă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
rădăcinile, forțând racordări neavenite, cumpănindu ne sadic între franco, germano, ruso și (mai rar) anglofilie. Patru: pe fondul ăsta belaliu, vezi bine că - la o țărănie admirabilă, de sublimă noblețe, aristocratică în esență, dar desculță-n aparență - am avut o boierie preponderent alogenă, autosuficientă, narcisiacă, lacom-egoistă, pleziristă, mai totul fiind încropit, ezitant și ambiguu în evoluția ei, în flagrant sau nonșalant dezinteres față de ființa națională. Știu, știu... și mă grăbesc s-o spun: de cealaltă parte a existat, subțiratică, e drept
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
carte de dragoste pentru București, îmi place să cred ca această legătură există” (p. 29) - o cheie de înțelegere a unei lumi de energii, mai mult decât de orice altceva, în care nimic nu se pierde. Pe cutare stradă, unde boieria se varsă lin în mahala, trecut-au pașii lui Mateiu Caragiale, încrucișați fără veste cu ai lui Ștefan Luchian. Primprejur se risipesc generații de alți pictori, de medici, de miniștri. Lăsându-le urmașilor imaginea unei lumi întrețesute, în care distanțele
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
acea notă, estorca mereu aconturi, ajutoare, delegații în străinătate și, lucru curios, nici un oficial nu se credea mistificat, toți îi dădeau dreptate. Ioanide pretindea că ne aflăm încă în era fanariotă prelungită, indivizii nu vor altceva decât să parvină. Nemaiexistând boieriile și alte dregătorii sonore, aventurierii caută titlurile veacului: profesor universitar, doctor, arhitect, când nu-l pot obține pe cel de ministru. Voluptăților orientale s-au substituit altele: plăcerea de a citi, de a călători. Strămoșul lui Hagienuș vorbea poate turcește
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Gonzalv meschină și nu invidia soarta nici unui om ilustru fără grade în învățămînt. Îl ispitea în ea onoarea ce i se părea că derivă din greutatea accesului. Era singura profesie conferind un soi de nobleță cu trepte după abolirea boieriilor. Treptele se numeau: conferențiar, agregat și profesor (zis și profesor plin, prin analogie cu ministeriatul plin, față de subsecretariatul de stat). Gonzalv nu ignora mizeriile incalculabile strâns legate de această ierarhie, însă ar fi răbdat totul pentru a pătrunde în ea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
datorie nouă, ei căutau s-o plătească din pământ, din iarbă verde. Disconcertați ei înșii de-o mișcare 364 {EminescuOpXIII 365} {EminescuOpXIII 366} al cărei efect a fost prefacerea poporului românesc într-un popor de aspiranți la funcțiuni, adecă la boierii, cei ce înțelegeau lucrul se luptau ca o barcă împotriva valurilor mării, căci revoluția sociala, departe de-a se fi isprăvit, c și azi în fierbere și nu va înceta poate decât cu pieirea Romînici, ["CU UN STAT CA AUSTRIA
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în numele M[ăriei] Sale de-a ședea în capul mesei. 1° BOIER TÎNĂR (încet lui Vodă) Vă spun, M[ăria] Voastră, că bătrînii-l vor pe Petre Rareș de Domn. El le-a promis de-a-i reașeza pe toți în boieriile din care i-ai gonit acuma M[ăria] Ta pentru de-a ne pune pe noi în ele. Bătrânii răzvrătesc poporul. {EminescuOpVIII 172} 2° BOIER Azi încă trebuie să-i iei toiagul portăriei, M[ăria] Ta! ARBORE (care i-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
PETRU, MIRA (cu cununa de laur ) SCENA 5 PETRU (singur, se suie-n barcă) ACT. II (sala domnească cu masa-ntinsă) SC[ENA] I ȘTEFAN, MAIO SC[ENA] II MAIO (singur) 3. MAIO, ARBORE (cu hârtiile de la Direptate) 4. PRECEDENȚII, BOIERII, DOMNUL 5. ARBORE, DOMNUL 6. PRECEDINȚII BOIERII, MAIO ACT. III (ca ambitul unei capele, poate să fie fără mobile) 1. MIRA (vine lunatecă și se pune-n scaun dormind) 2. MIRA, MAIO (îi dă scrisoarea către Arbore) 3. MIRA, ARBORE
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
5 PETRU (singur, se suie-n barcă) ACT. II (sala domnească cu masa-ntinsă) SC[ENA] I ȘTEFAN, MAIO SC[ENA] II MAIO (singur) 3. MAIO, ARBORE (cu hârtiile de la Direptate) 4. PRECEDENȚII, BOIERII, DOMNUL 5. ARBORE, DOMNUL 6. PRECEDINȚII BOIERII, MAIO ACT. III (ca ambitul unei capele, poate să fie fără mobile) 1. MIRA (vine lunatecă și se pune-n scaun dormind) 2. MIRA, MAIO (îi dă scrisoarea către Arbore) 3. MIRA, ARBORE 4. PRECEDINȚII EPISCOPII 5. ARBORE (singur) 6
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cine te-a trimis aice, Pașo? " Turcu-atuncea rîde: "Domnu[l] vostru, măi voinice! " Domnul? " - zise Gruie - [Domnul? ] Cine-i ăla? Care Domn? Domnii legiuiți ai țării dorm de vecin[ic]ul lor somn. Pe mormintele închise, în locaș întunecos, Noi, boierii-am ales Vodă în Moldova pe Hristos. Pârcălabi suntem cu toții și ostași ai lui Isus, Iar acela care vornic peste noi cu toți l-am pus N-are drept să dea din țară loc măcar de două palme... CRACALE Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
domn. Momentul în care vrea să omoare pe D[oam]na și copilul. 4. Mitropolitul o consilie să puie venin. Ea toarnă tremurând pe când unul ține pumnalul dasupra ei. 5. Bea, simte moartea viind. Doamna-n spaimă. 6. Când moare boierii-l țin în sus ca să-i privească murind. Clopotul sună ***. {EminescuOpVIII 231} 2 [R Î S U L M U Ș A T I N I L O R] 2256 [LĂPUȘNEANU] Rîdea? Cum?.... [UN BOIER] Cum se râde. [LĂPUȘNEANU] Te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui cu Polonia și-și vinde fiica de metresă regelui. P[opa] ascultă. Îl consilie pe Domn - scena din Don Carlos - Filipp-Posa. El râde. Mira apoi Miron. Amor. Popa, ascuns, arată Magdalinei [otrava]. Magdalina și Mira. Omorul ei. Scena ultimă * Boierii, cari vor a se retrage, vorbesc de lunatecia Mirei ca d-un secret, de scopurile Domnului, de căderea lui Mihai. Toma li // spune despre un fiu al lui Mihai care-ar petrece în Moldova cu gând de-a se domni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
avuseserăm înainte. Am trăit acolo niște ani fantastici, care ne-au făcut să nu băgăm de seamă că trece vremea, că ar trebui să vrem și noi ceva mai bun, mai acătării. Adevărul este că nu prea aveam timp de boierie, era mult de muncit, trudeam cu toții și, când ne adunam pe la casele noastre, abia dacă mai pridideam să bem o votcă împreună, să mai bârfim ceva, că ne și prăbușeam, rupți de oboseală. Costel Constantin a divorțat și a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se închină la cele două mari icoane, se îndreptă spre domn și alături merseră până în mijlocul naosului; acolo se despărțiră pentru ca să se așeze, unul pe tronul voievodal, altul pe cel mitropolitan. Nu răsunau saluturile și urările obișnuite. Tăcuți și demni, boierii, pe rând ca într un ritual prestabilit, treceau și sărutau mâna mitropolitului, apoi a tânărului domn. Primul fu stolnicul Constantin Cantacuzino, căruia nu-i venea să-și creadă simțurilor. Participase la multe, multe întronări, toate dinainte hotărâte și nici una nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vă scăpa vouă la București și-l urmăream eu de la Stambul. — Hamie făcea joc dublu. — Ei, nu mai spune. După domnia ta toți fac joc dublu. — Hamie în orice caz făcea: prin cafegiii și ciubucciii lui pe care-i angajau toți boierii când aveau nunți sau botezuri, răspândea zvonurile pe care le voia vodă răspândite. Că spune nepotul meu vodă Constantin: „La curtea mea n-or să fie vânzători, că eu nu am taine, ce se vorbește în divan află tot târgul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
năvălitorul păgân. Am primit scrisori de la patriarhii și mitropoliții din țările ce stau sub ascultarea turcului, cu rugămintea pentru mine și pentru domniile voastre de a sta scut în apărarea voievodului nostru. Așa să ne ajute Dumnezeu! Mitropolitul tăcu și toți boierii își întoarseră privirile spre domn, pentru că în liniștea care se lăsase se auzea respirația rapidă a acestuia. Brâncoveanu se reculese, simțea o greutate mare în toate mădularele, totuși se ridică și mulțumi tuturor pentru participare, reținând doar pe mitropolit, pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl privi pe domn cu înțeles și, când simți că toate privirile celor adunați sunt îndreptate spre el, spuse cu un aer tâmp: — Moare Smardalac, măria ta! — Smardalac? Ce nume mai este și ăsta? Ștefan privi pe rând la toți boierii din adunare care acum se uitau toți la vodă, sperând să-l vadă enervându-se. Făcu cu ochiul spre tatăl lui și reluă prostește: — Franțuzesc, măria ta, nume franțuzesc. Discutau despre cum va pleca a doua zi domnul la Adrianopol
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai ducea pe la Brâncoveni, la mama tatii. Când a venit domn Șerban și s-a adunat de pe drumuri, eh, mare domn a fost Șerban Vodă, i-a luat pe cei doi unchi tineri pe lângă domnie și i-a ridicat în boierii, ca și pe noi de altfel. Mare om, Șerban Vodă, și-a dus domnia cu oameni tineri, în divanul lui doar oameni cu barbă neagră. Dar neica Matei, în floarea vârtutei și a bărbăției lui s-a dus dintre noi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scurtă, a doua zi plecau pe drumul întoarcerii spre țară, toți doreau să se odihnească și nu aveau chef de vorbă. Erau obosiți, căci pe la Vlah serai toată ziua s-au perindat negustori cu fel de fel de mărfuri și boierii au ales daruri pentru cei dragi de acasă. Până și vodă a comandat fructe zaharate, dantelărie și brocarduri pentru domnițe, cercei cu ametiste cu lucrătură bogată de aur pentru doamna Marica, patru ligheane de argint aurit pentru Safta, o scoarță
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se atingă de dregătoriile boierilor, orice greșală s ar face. Dregătoriile boierești să se împartă tot la Moscova de către țar... — Bine, dar asta nu ar fi putut dura decât un an sau doi, până când ar fi scăpat țara de boierii vânduți turcilor. Aici cred că ai dreptate, nu ar fi durat decât un an, doi până când țarul și-ar fi aranjat dumicatul ca să-l poată înghiți cu totul și gata, s ar fi terminat cu Moldova! Atunci, cum? Să rămânem
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Iali Kiosk, că în Stambul primăvara venise demult, de aceea o fi ieșit de la sultan marele Gin Ali cu firmanul de mazilire a lui Io Constantin Voievod. La terminarea divanului, episodul cu scrisoarea medicului grec era uitat de aproape toți boierii. Pe sală cei trei prinți discutau despre arăturile de primăvară și despre semănatul orzului pe moșiile moștenite în indiviziune, când pe nesimțite se apropie de ei un cafegiu încălțat cu târlici din postav galben tălpăluiți cu blană neagră de miel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
invazii turcești și tătărești nu fusese cu nimic atenuat de cei douăzeci și cinci de ani de pace și amenințarea capugiului învinsese eventualele sentimente de loialitate ale boierilor care rămăseseră la Curte să l păzească pe domn. Seara cei patru ostatici și boierii care-i păzeau au traversat grădina Curții domnești și au intrat în biserica domnească. Clopotele băteau grav, anunțând începerea deniei. Lumina zilei încă nu murise, dar vremea se stricase și prin ușa prea strâmtă rămasă deschisă nu intra multă lumină
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și prinților Constantin și Ștefan să se apropie. Șoptit, pândind ca o jivină sălbatică, le spuse că imbrohorul și-a anunțat sosirea la București pentru a doua zi dimineață. Că va fi primit cu alai mare, cu muzici de către toți boierii în dealul Văcăreștilor. — Are poruncă să vă trimită la Istanbul. Pentru asta sosește însoțit de patru sute de ieniceri. Doamna Maria cu fiicele ei, cu feciorașul vostru Matei și cu nepotul Constantin sunt arestați și ei la Mogoșoaia. Mâine în zori
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
autoht°n, descoperirea lui, cred că-i zi-eres), se îmbrăca oarecum excentric, prilej de ironii 129 din partea celorlalți: "ciocați", cămăși colorate, o căciulită de vulpe... O dată ar fi apărut la Capsa cu părul ondulat cu fierul. O anume tendință spre boierie, spre dolce vita, ceva din solzoșia-sa Mateiu, dar în registru ușor burlesc... O dată mi-a zis: "Măi Mircea, ești și tu acum unul dintre cei mai buni poeți din București, ce dracu, fă-ți și tu niște țoale mai ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]