1,700 matches
-
asemenea, ca PCI nu a fost suficient de democratică, si ca nu a acționat cu îndrăzneala care ar conduce țara spre socialism. Sovieticii au declarat că „nu se poate considera o astfel de organizație de partid comunist să fie marxist-leninistă, bolșevica”. Răspunsul PCI pe 13 aprilie a fost atât atât negarea puternică a acuzațiilor sovietice, apărarea naturii revoluționare a partidului, cât și reafirmarea bunelor considerații privind Uniunea Sovietică. Cu toate acestea, PCI remarcă, de asemenea, ca „indiferent cât de mult iubește
Ruptura dintre Tito și Stalin () [Corola-website/Science/327172_a_328501]
-
armată sovietic care a colaborat cu Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial. Vlasov s-a născut în Lomakino, Regiunea Nijni Novgorod, și a început să studieze la un seminar ortodox rus. A părăsit seminarul după victoria revoluției bolșevice și pentru scurtă vreme a fost student la un institut agricol. În 1919 a intrat în rândurile Armatei Roșii, participând la lupte în Ucraina, Caucaz și Crimeea. S-a remarcat în lupte, avansând pas cu pas în ierarhia militară sovietică
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
Rădenii Vechi - Șirețel, Condrătești - Sinești, Valea Mare - Tutora, Mănoilești - Victoria, Petrești - Voinești. După un an de la anexarea vremelnica a Basarabiei, vine ordinul mareșalului Ion Antonescu. Răfuiala dintre armatele române și cele sovietice se încheie cu alungarea ultimelor rămășițe a trupelor bolșevice dincolo de Nistru și reântregirea graniței estice a României. Euforia eliberării este umbrită din ce in ce mai mult de veștile venite de pe front. După aproape un an de succese militare împotriva Uniunii Sovietice, armata română este sfărâmata la Stalingrad, din acel moment fiind împinsă
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
întâi în lagărul Rostock împreună cu ceilalți legionari refugiați, apoi în lagărul de la Buchenwald. În „perioadă Rostock”, colaborează masiv la revista "Axa" (serie nouă) de sub conducerea lui Paul Costin Deleanu. După evenimentele din august 1944 când România este invadată de hoardele bolșevice, Vasile Posteuca se încadrează în Armată Națională constituită de Guvernul Național-Legionar de la Viena la [10 decembrie] 1944, cu gradul de sublocotenent, luând parte activă la luptele de pe Oder împotriva armatelor sovietice. Publică în primul și singurul număr din ediția nouă
Vasile Posteucă () [Corola-website/Science/305223_a_306552]
-
Crucea Martirilor Unirii 1918-1919 este un monument amplasat în parcul Eminescu din municipiul Arad. A fost ridicat la 17 mai 1936 în memoria celor uciși în timpul atacului Ungariei comuniste în vestul României. În anul 1918 izbucnește revoluția bolșevică în Ungaria la putere ajungând Bela Kun. Cu toate că Marile Puteri au recunoscut legitimitatea revenirii Transilvaniei la Regatul României, guvernul comunist a declanșat o ofensivă pentru reocuparea teritoriului, ținutul arădean fiind ținta invadatorilor în perioada decembrie 1918-aprilie 1919, atacurile soldându-se
Crucea Martirilor Unirii din Arad () [Corola-website/Science/322715_a_324044]
-
(PCR) a fost un partid politic creat în anul 1921 ca rezultat al scindării ramurii bolșevice de extremă stânga de Partidul Socialist din România. În România interbelică PCR a fost o mică organizare politică ilegală, subordonată Cominternului și implicit Uniunii Sovietice care a susținut ideologic revoluția comunistă. Partidul comunist și-a început ascensiunea la putere în
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
în română, dar nu și în rusă cu termenul „Rusia” scris Россия) în perioada țaristă, iar țarul rus se autointitula „Țar al tuturor Rusiilor”, întrucât imperiul său era format din toate Rusiile - cea Mare, cea Mică, cea Albă. După Revoluția Bolșevică din 1917, termenul de „Rusia Albă” a provocat confuzie cu forțele militare social-democrate care se opuneau bolșevicilor „roșii”. În perioada RSS Bieloruse, a fost îmbrățișat termenul de „Bielorusia” ca parte a conștiinței naționale. În Belarusul de vest, aflat sub control
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Broasca a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni, existând și o comunitate
Broasca, Ismail () [Corola-website/Science/318384_a_319713]
-
cu Patria-mamă . Totodată, Zemstva județeană s-a adresat Regelui Ferdinand I, exprimându-și dorința pentru «sfânta, mântuitoarea, mult dorita și veșnica unire cu țara-mamă România» . La 1 noiembrie 1920, la Bălți își începe activitatea "Comitetului pentru ajutoare refugiaților din Rusia bolșevică". Astfel de comitete activau la Chișinău, Cernăuți, Iași, iar la București funcționa o Reprezentanță specială. Refugiații au fost documentați în „Registrul de ieșire al Comitetului pentru ajutorarea refugiaților aflați în oraș și județul Bălți”. Registrul atestează ajutorarea refugiaților de către Primăria
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
dar nu pot să nu mă revolt când îmi dau seama Nu se poate Bade, nu se poate cât de naivi am fost noi românii și cât de ticăloși mesagerii Ba se poate Uite acum viu de la hora Țărănească. agenturii bolșevice. Dacă îl dai la același preț, iau de la dumneata. Dacă nu, iau de Mă întreb dacă el a lăsat o cât de mică amintire de stimă la Ițic.( Pentru țărani, toți Jidanii erau Ițic) și respect în sufletele noastre. Nu
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
o delegație formată din Ion Inculeț, Pantelimon Erhan și Ion Pelivan să plece la Brest-Litovsk în data de 6 ianuarie 1918, într-una dintre instrucțiunile acesteia fiind precizat că Atitudinea în cauză a fost punctul de pornire pentru o presiune bolșevică asupra Sfatului Țării, astfel că la 5 ianuarie 1918 subdiviziunea "Front - Otdel" din Chișinău a organizației militare bolșevice RUMCEROD din Odessa, împreună cu câteva unități militare bolșevizate, au declanșat o operațiune de forță împotriva parlamentului moldovenesc, guvernului și susținătorilor acestuia. Pe
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
6 ianuarie 1918, într-una dintre instrucțiunile acesteia fiind precizat că Atitudinea în cauză a fost punctul de pornire pentru o presiune bolșevică asupra Sfatului Țării, astfel că la 5 ianuarie 1918 subdiviziunea "Front - Otdel" din Chișinău a organizației militare bolșevice RUMCEROD din Odessa, împreună cu câteva unități militare bolșevizate, au declanșat o operațiune de forță împotriva parlamentului moldovenesc, guvernului și susținătorilor acestuia. Pe 6 ianuarie, trupele aflate sub autoritatea "Front - Otdel"-ului au atacat în gara Chișinău detașamentul de ardeleni trimis
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
populației românești. Pentru aceasta ar fi urmat să se asigure circulația regulată a trenurilor de aprovizionare pe ruta Odesa - Socola, Iași, precum și asigurarea ordinii în teritoriul dintre Prut și Nistru prin împiedicarea jafurilor și formarea depozitelor. Confruntarea eventuală cu unități bolșevice a fost prevăzută, drept care Antonescu a propus trimiterea unei divizii prevăzută cu mijloacele necesare și întărită un regiment de cavalerie, pentru a ocupa segmentul de cale ferată Tighina/ Bender - Socola - cu un puternic control al centrelor Bender și Chișinău. De
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
(în , în ; RSO) a fost o efemeră republică sovietică, care a existat pentru o scurtă perioadă în (ianuarie-martie) 1918, incluzând teritorial, părți ale fostelor gubernii Herson și Basarabia. Republica a fost proclamată în timpul invaziei bolșevice în Ucraina, cu puțin timp înainte ca forțele bolșevice să se , iar Sfatul Țării să proclame independența Republicii Democratice Moldovenești. Organismul de conducere a fost RUMCERODul sovietic de la Odesa, format în mai 1917 la scurt timp după revoluția din februarie
Republica Sovietică Odesa () [Corola-website/Science/335733_a_337062]
-
a fost o efemeră republică sovietică, care a existat pentru o scurtă perioadă în (ianuarie-martie) 1918, incluzând teritorial, părți ale fostelor gubernii Herson și Basarabia. Republica a fost proclamată în timpul invaziei bolșevice în Ucraina, cu puțin timp înainte ca forțele bolșevice să se , iar Sfatul Țării să proclame independența Republicii Democratice Moldovenești. Organismul de conducere a fost RUMCERODul sovietic de la Odesa, format în mai 1917 la scurt timp după revoluția din februarie. După al doilea congres al RSO, președinte a fost
Republica Sovietică Odesa () [Corola-website/Science/335733_a_337062]
-
pe 22 iunie 1918 și a rupt toate legăturile cu Rusia. Republica Populară Ucraineană dispunea de o armată cu efective limitate și a trebuit să facă față republicii rivale cu capitala la Harkov, care primea provizii și oameni din Rusia Bolșevică. Ca urmare, bolșevicii au cucerit relativ ușor Poltava, Aleksandrovskul și Ekaterinoslavul până în ianuarie 1918. De asemenea, pe teritoriul Ucrainei, bolșevicii locali au creat „republici” separatiste: „Republica Sovietică Odesa”, „Republica Sovietică Donețk-Krivoi-Rog”, iar Nestor Mahno apus bazele unui entități nestatale - Teritoriul
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
de hotărâri ale fostului guvern. Skoropadski a strâns legăturile cu Berlinul, dar nu a declarat război niciunei puteri din Antantă. Skoropadski a condus un regim care a oferit refugiu reprezentanților claselor sociale de mijloc și superioară, care fugeau din Rusia Bolșevică. De asemenea, el a recrutat în rândurile armatei numeroși soldați și ofițeri ai fostei armate imperiale ruse. În ciuda problemelor pe care le avea cu anarhiștii lui Mahno, Hetmenatul s-a bucurat de o pace relativă până în noiembrie 1918, când Puterile
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
reușind să întreprindă acțiuni militare până în regiunea Kiev. Pe 4 noiembrie, forțele ucrainene de gherilă au cucerit Korosten, unde au capturat o mare cantitate de provizii, arme și muniție. Pe 17 noiembrie însă, aceste forțe au fost încercuite de cavaleria bolșevică și au fost anihilate definitiv. În 1922, Războiul Civil Rus s-a încheiat și în Orientul Îndepărtat, iar comuniștii au proclamat înființarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, ca un stat federal al Rusiei, Ucrainei, Belarusului și Transcaucaziei. Guvernul sovietic ucrainean era
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Martaza a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
Dacă noi nu recunoaștem această chestiune, noi îi spunem nu atât străinătății, câte ne spunem nouă înșine că, da, noi suntem niște HOȚI! Noi recunoaștem conștient, în deplinătatea facultăților mintale, că suntem urmașii și continuatorii de drept ai unei hoții bolșevice, că suntem pui destoinici din cuibul lui Troțki. Doar așa și nicidecum altfel. și nici un fel de inepții de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruși despre faptul că, adicătelea, tema „aurului românesc” ține de timpurile demult apuse, este o chestiune
Editura Destine Literare by Serghei Golubițki () [Corola-journal/Journalistic/95_a_380]
-
vagoane, bunurile având o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917. Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o bandă bolșevică de teroriști a acaparat puterea sub directa conducere a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțk, a declarat public cu cinism: „Activele românești plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic
Editura Destine Literare by Serghei Golubițki () [Corola-journal/Journalistic/95_a_380]
-
afacere din Aprelevka s-a dovedit un succes și după câțiva ani s-a dorit extinderea întreprinderii. Izbucnirea Primului Război Mondial (1914) a dus la abandonarea unor astfel de planuri și a pus în dificultate conducerea germană din cauza viziunilor antigermane. După Revoluția bolșevică (1917), s-a început procesul de naționalizare a resurselor de pe întregul teritoriu al țării. Fabricii de discuri din Aprelevka i-a venit rândul în 1919, când a fost convertită într-o unealtă de propagandă politică prin transferarea în Țentropeceat, organul
Aprelevski zavod gramplastinok () [Corola-website/Science/318885_a_320214]
-
aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aceștia distribuind clandestin țăranilor pliante și arme cu scopul de a pregăti o insurecție armată. În iunie 1918, locuitorii din Pandaclia nu au recunoscut Sfatul Țării din Basarabia și sub influența elementelor bolșevice rusești au stabilit o autoguvernare locală. În anii următori, au fost înființate în sat organizații clandestine, asociate cu comitetul revoluționar sovietic din Cubei. O parte dintre locuitori a participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]
-
egale pentru compatrioții lui. Se preconiza un congres general al românilor din Ucraina în iunie 1918 dar abia în decembrie 1919 la o Adunare națională au cerut organizarea lor într-un stat național. La 21 martie 1919, în urmărirea bandelor bolșevice, românii trec Nistrul și ocupă pentru scurt timp Tiraspolul și Razdelna. După declarația din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind nationalitățile și libera folosire a limbii materne și ca urmare a tendințelor hotărâte de ucrainizare, la 3 septembrie se
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
au desființat privilegiile coloniștilor bulgari și găgăuzi din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române în Basarabia, la solicitarea Sfatului Țării, a dus la reprimarea revoltei bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Satalâc-Hagi a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi în Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]