1,696 matches
-
intelectuali ruși (și sovietici) adepți ai doctrinei socialiste, fără excesele staliniste“. Mai târziu, în 1967, un simpozion organizat la Cambridge Massachusetts reunea învățați între care Adam B. Ulam16. Ulam insista atunci asupra problemei controversate: ce a fost marxist în Revoluția bolșevică?17. Acest tip de controverse ne-a focalizat atenția asupra felului în care conducătorii, în genere, aduc adevărul în fața masei; cei bolșevici au biruit propunând utopia. Filosoful spaniol Miguel de Unamuno (1864-1936) va remarca faptul că „Adevărul este teribil și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
între legenda lui Octombrie analizată mai sus și miturile trainice aferente. Se anunța nu numai o ruptură • Ibidem, p. 426. Vezi și Leszek Kolakowski, A Calamitous Occident, în „Time Litterary Supplement“, November 6, 1992, passim: „Revoluția însăși n-a fost bolșevică, ci sovietică; însă partidul bolșevic n-a urmărit «puterea sovietelor», ci propria dictatură“. • Soixante-dix ans..., p. 38. • Richard Pipes, op. cit. • Ibidem. brutală, până la un punct nefirească, cu trecutul, dar și posibilitatea alcătuirii unei lumi noi, a așezării ei pe alte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
devin mai întâi Revoluția din Octombrie și apoi Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. Atât de mare încât, sub regimul sovietic, era interzis să se scrie despre Marea Revoluție din Franța; adjectivul era rezervat evenimentului din octombrie 1917 din Rusia. Propaganda bolșevică, ca propagandă politică modernă, lasă impresia unei înrudiri subtile cu propaganda creștină care, la începuturile creștinismului, datora mult mitului eschatologic; aici este vorba de mitul eliberării și al salvării lumii de către proletariat. La începutul anului 1919, de la Moscova, Lenin arunca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în agenți istorici care au favorizat geneza comunismului în România. Un teren solid democratic nu ar fi stopat ascensiunea comunismului în Răsărit, având în vedere condițiile istorice catastrofice generate de sfârșitul celui de al doilea război mondial și ascensiunea Rusiei bolșevice, însă ar fi atenuat, mai devreme sau mai târziu, asperitățile ori excesele sale. Comunismul nu a avut efecte egale pretutindeni, în Estul și Centrul Europei. Este adevărat că toate societățile din acest spațiu au fost destructurate de comunism, dar în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cerului cu pământul la 1789“7. După acest an a devenit regulă ca orice mișcare violentă să fie considerată continuatoare a revoluției. În perioadele de calm, revoluția subzistă în subteran, pentru a irumpe ciclic la suprafață în momentele critice. Revoluția bolșevică a preluat regulile, scenariul și filosofia celei franceze de la 1789. Beneficiind de un asemenea „pedigree filosofic“, superior oricărei alte utopii și asistat încă de la naștere de o cohortă de „filosofi, savanți și scriitori“8, datorând, ca și fascismul, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a condus la teama de modernitate, ce caracterizează „unul din elementele complexului (românesc) de inferioritate“. Revolta împotriva destinului românesc și atmosfera de „decrepitudine și inerție“ • Ibidem, p. 22-23. l-au condus pe tânărul Cioran, în mod paradoxal, la fascinația revoluției bolșevice, în care descoperea semnele unui destin major, caracterizat prin „frenezia industrializării“, mistica lumii urbane, măreția absolută a unui salt istoric și „discontinuitatea ca o manifestare vitală“11. Adică exact ingredientele istorice care, în viziunea lui Cioran, lipseau românilor din epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ingredientele istorice care, în viziunea lui Cioran, lipseau românilor din epoca sa. Peste doar câțiva ani, ne întrebăm cum va fi evoluat Emil Cioran, într-o Românie obligată să accepte un nou „ideal de împrumut“, de această dată de extracție bolșevică? Asemenea lui Sadoveanu? Sau Călinescu? În lunga serie a trădării intelectualilor 12 se va fi înscris oare și Emil Cioran, dacă nu ar fi ales Franța, înainte ca „eliberarea de decrepitudine“ să se fi produs? Desigur, sunt doar întrebări retorice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stăruință specială în dezbaterea de idei cu privire la geneza comunismului românesc. La finele acestor raționamente, Cioran pune o concluzie menită să genereze noi întrebări: „România are enorm de învățat de la Rusia“13. Încă o cugetare profetică? România va învăța de la Rusia bolșevică, peste doar câțiva ani, cum se poate distruge o societate în temeiul unui nou „ideal de împrumut“, de această dată integral fals. Dar Emil Cioran nu este singurul intelectual român care a desperat din cauza „destinului nostru minor“ și a profețit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pragul pe care, trecându-l, dobândim izbăvirea? Este întrebarea pe care și-o pune Cioran în Scrisoare către un prieten îndepărtat, la 20 de ani de la Schimbarea la față a României. Răzvrătirea generației lui eșuase, iar România supraviețuia sub tirania bolșevică, în anii „obsedantului deceniu“, adică ai preaplinului umilințelor. Se acumulaseră, între timp, atâtea umilințe și atâtea lașități. Zestrea noastră istorică se „îmbogățise“ cu aceste noi achiziții. Mai puteam spera în „tresăriri“ istorice, altele decât cele efemere? Nu, credea Cioran, la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe aceea de a fi răzvrătiți“14. Regăsim aici, in nuce, profeția cuprinsă în faimoasa sentință „mămăliga nu explodează!“, care, la rândul ei, a generat reflexul de a ne purta „cum se cuvine lanțurile“. Când România a fost supusă robiei bolșevice, convingerea lui Cioran, acum la vârsta maturității, este că generația lui s-a jertfit în zadar, pentru „un destin condamnat, comun, lamentabil și evident netragic“15. Sceptici întrucât „așteaptă puțin de la soartă“, românii cad „sub cumpăna vremii“ aproape natural și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din interior: prin punerea în discuție de către protestantism a dogmelor, principiile evanghelice sunt „dezdumnezeite”. Spiritul Renașterii a deschis și calea mutațiilor social-istorice. În el își are sursa Revoluția Franceză, din care, în secolul al XIX-lea, s-a aprins revoluția bolșevică. Bolșevismul, în înțelegerea neomedievaliștilor, este satanism. Duhul satanic poate fi, după ei, exorcizat doar prin înapoierea la „adevărata” renaștere, care ar fi apărut chiar în Evul Mediu, fără a-l curma. După Berdeaev, aceasta s-a materializat în arta primitivilor
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
a derulat În majoritatea țărilor comuniste, pentru că premisa de bază a leninismului o constituie tocmai modificarea gândirii oamenilor, schimbarea de paradigmă ideologică - fie și prin distrugerea biologică. De altfel, termenul contra-spălare demonstrează o pastișare a noțiunii de contra-revoluție, unde revoluției bolșevice (și nu numai) i se poate opune doar o mișcare de revizuire și de restaurare (reinstalare, recuperare, refacere - iată cei trei „R” ai prezentului!). În societățile bazate pe control și comandă manipularea juca rolul central: inocularea conștiințelor cu concepte și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de suportat ani cutremurători de închisoare. Între 1947 și 1952, la Aiud, apoi cu domiciliu forțat lângă București, ispășește vina de a fi fost găsit pe o listă de persoane ce intenționau să părăsească țara clandestin. Douăsprezece poeme denunțând teroarea bolșevică trimise, sub pseudonimul Haiduc, lui Virgil Ierunca, publicate la Paris în ,,Caete de dor”, au fost socotite ,,uneltire contra ordinei sociale” și, în 1958, M. primea pedeapsa capitală. După patru săptămâni de suferință în celula condamnaților la moarte din penitenciarul
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
cu poezia La țară în 1934, la revista școlară a Societății „Mihai Eminescu” din orașul natal și frecventează, ca student, ședințele cenaclului Cadran. În timpul celui de-al doilea război mondial colaborează, de la Moscova, la emisiuni radiofonice, difuzând texte ale propagandei bolșevice antiromânești (M. era membru ilegalist al Uniunii Tineretului Comunist din România). Revenit acasă, lucrează un timp la secția de limbă și literatură a Institutului Moldovenesc de Cercetări Științifice, perioadă în care colectează cu zel, asimilează și interpretează creația folclorică. Devine
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
doar câțiva ani printr-o Întreaga rețea școlară diversificata atât pe orizontală, cât și pe verticală, având raporturi strânse cu facultățile de științe sociale din universitățile de stat. De la cultura proletara la universitatea de partid Apariția școlilor de partid comuniste (bolșevice) În anii care au precedat și au urmat Revoluția din Octombrie reprezintă o formă de compromis Între tradițiile social-democrației ruse și o miscare culturală de masă - proletkult, „cultură proletara” - organizată de unul dintre principalii concurenți ai lui Lenin din acea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
-și propuneau să dea marxismului o filosofie a culturii și acordau un loc mai important emoțiilor, În numele unității dintre idee și sentiment. Bogdanov, autorul conceptului de cultură proletara, fusese criticat de Lenin În Materialism și empiriocriticism, fiind exclus din fracțiunea bolșevica, e considerat un precursor al criticilor la adresa elitei politice comuniste și un apărător al autonomiei mișcărilor de masă. Școlile de partid comuniste apar așadar la granița dintre spațiile politic și intelectual, filosofic și literar, școlar și religios, constituind În același
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
invitat să participe la cea de a X-a aniversare a Revoluției din Octombrie. Sosind la Moscova la 20 octombrie 1927, vizitează URSS timp de șaisprezece luni și suferă un șoc de revoltă și decepție în fața realităților patronate de puterea bolșevică. La 15 februarie 1929 revine la Paris, unde în toamnă își publică, în volumul Vers l’autre flamme, impresiile și constatările. În 1932, aflat din nou în țară, se internează la Sanatoriul Filaret din București, apoi se retrage la Mănăstirea
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
semnată de Ion Marin Sadoveanu, iar cea muzicală de Mihail Jora. Studii de economie politică publică Ștefan Stănescu, Virgil Madgearu ș.a. La rubrica „Note și figuri” apar profiluri dedicate lui C. Argetoianu, N. Titulescu, Iuliu Maniu, I.I.C. Brătianu. Condamnând revoluția bolșevică, publicația nu pierde din vedere nici pericolele ce pot veni dinspre Apus. I.R.
REVISTA VREMII POLITICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289273_a_290602]
-
1927), pentru ca peste doi ani să se facă elogiul lui Benito Mussolini. Încep să se publice fragmente din discursurile Ducelui, iar în articole traduse, precum Statul fascist și Originile și doctrina fascismului de Giovanni Gentile, se condamnă așa-zisa libertate bolșevică. Acestei tendințe i se raliază o conferință a lui Octav Onicescu pe tema Fascismul teoretic în gândirea lui Gentile și Rocco, despre care informează revista. Documente inedite (Un deputat moldovean la Garibaldi), note de călătorie, cronici și recenzii, semnale editoriale
ROMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289298_a_290627]
-
din URSS. Din 1956 a deținut numeroase funcții în ierarhia superioară a statului moldovenesc și a Uniunii Scriitorilor de la Chișinău, fiind distins cu titluri, ordine și medalii. Era considerat unul dintre „fondatorii literaturii sovietice moldovenești” și a promovat consecvent ideologia bolșevică. Chiar raptul Basarabiei de către fosta URSS, în 1940, a fost glorificat de L. Colectivizarea forțată a agriculturii este prezentată în drama Lumina (1948) ca o izbăvire a țăranului basarabean de grijile și necazurile vieții. În nenumărate poezii L. se afirmă
LUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287926_a_289255]
-
în fond, ea își povestește viața marcată de o sexualitate precoce, frenetică, multă vreme la limita maladivului, izvor de suferințe fizice și morale nesfârșite. Romanul nu alunecă totuși în pornografie, ci mai degrabă în epicul senzațional, înglobând întâmplări din revoluția bolșevică, episoade cu agenți de Siguranță, comuniști și teroriști străini, consum de droguri, cu eroi de fapt divers, precum un mare ziarist cunoscut ca mare șantajist ori acela ce o iubește cu pasiune pe Maria Bașkirțeva, o celebritate defunctă de peste trei
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
Dar Mihai Beniuc nu ezită a se plînge (o făcuse și Nina Cassian) de "persecuțiile" la care l-a supus "iubitul" său partid. "Judecata" la care l-au supus instanțele acestuia nu era doar inchizitorială, ci și asortată cu viclenia bolșevică a autobiografiilor cerute copiilor revoluției, gata a și-i devora la cea mai neînsemnată "contrazicere", ori pur și simplu prin scornirea unui motiv oarecare: În 1949, ca toți ilegaliștii, am fost judecat, ca să zicem așa, mai curînd decît analizat, în ceea ce privește
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
și liberale, pînă cînd am fost covîrșiți de catastrofa Istoriei. Dar și atunci vecinii noștri (Turcia lui Atatürk, Polonia lui Beck, Grecia lui Metaxas, Iugoslavia, Ungaria lui Horthy) aveau deja regimuri "fasciste" (ca să nu mai vorbim de monștrii numiți Rusia bolșevică, Germania nazistă, precum și recenta victorie a lui Franco." Și, în final: "Nesocotirea și batjocorirea democrației românești constituie o veche temă a politologiei românești: doamna A.L.L. n-a făcut decît să culeagă roadele." Alergie la cultură Și, fiindcă tot a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
în discursul confesiv al admiratoarei lui Goethe. Ea caută rădăcinile, miturile fondatoare. Are o autentică oroare față de mitocanul național: mitocanul „de sus”, adică mitocanul ajuns, titrat, boierit, și mitocanul „de jos”, tradițional. Când se schimbă regimul politic și încep persecuțiile bolșevice, arestările, intră în alt ciclu al suferinței sale. „Totul mă doare” - îi comunică ea lui Stello - „sufăr pentru umilința întregii țări”. Prietenii sunt dați afară din slujbe, arestați, lumea din jurul ei se rărește, teroarea se instalează temeinic. V. notează fără
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
autoanaliza pot face asta. Cultura și civilizația românească au avut, până la începutul secolului XX, la bază, teorii religioase, umaniste și beletristice bine fondate, înrădăcinate într-o comuniune unitar armonioasă : Om Natură, Om - Dumnezeu. Credințele au fost viciate de către speculațiile comunisto bolșevice, mai întâi, apoi de către cele pragmato occidentale. Contrar unei păreri mai generale, conform căreia postmodernismul ne situează într-o epocă a relativismului generalizat, a dominației unui spirit de totală permisivitate de everything goes moral, autori precum Gilles Lipovetsky, Anthony Giddens
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]