1,825 matches
-
aproximativ 600 de bombardiere de luptă aliate au atacat punctele de rezistență și artileria inamică de-a lungul unei fâșii largi de teren de 300 de yarzi (270 m) situat în zona St Lô. Pe parcursul următoarei ore, 1.800 de bombardiere grele aparținând celei de-a opta Forțe Aeriane a SUA au saturat o zonă de 6000 de yarzi (5500 m) lățime și 2200 de yarzi (2.000 m) adâncime pe drumul Saint-Lô-Periers, urmat de un al treilea și final val
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
aparținând celei de-a opta Forțe Aeriane a SUA au saturat o zonă de 6000 de yarzi (5500 m) lățime și 2200 de yarzi (2.000 m) adâncime pe drumul Saint-Lô-Periers, urmat de un al treilea și final val de bombardiere medii. Aproximativ 3.000 de avioane americane au bombardat o secțiune îngustă a frontului, cu Divizia Panzer-Lehr care a preluat greul luptei. Cu toate acestea, încă o dată, nu toate victimele au fost germane; Bradley a solicitat în mod expres ca
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
medii. Aproximativ 3.000 de avioane americane au bombardat o secțiune îngustă a frontului, cu Divizia Panzer-Lehr care a preluat greul luptei. Cu toate acestea, încă o dată, nu toate victimele au fost germane; Bradley a solicitat în mod expres ca bombardierele să se apropie de țintă din est, în afara soarelui și paralel cu drumul Saint-Lô-Periers, în scopul de a reduce la minimum riscul de pierderi prietenoase, în schimb cei mai mulți dintre piloți au venit din nord, perpendicular cu linia frontului. Cu toate
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
cu drumul Saint-Lô-Periers, în scopul de a reduce la minimum riscul de pierderi prietenoase, în schimb cei mai mulți dintre piloți au venit din nord, perpendicular cu linia frontului. Cu toate acestea, Bradley, se pare că a înțeles greșit explicațiile de la comandanții bombardierelor grele, că o apropiere paralelă era imposibilă din cauza constrângerilor de timp și spațiu pe care Bradley le-a stabilit, că o aterizare paralelă nu ar fi asigurat faptul că toate bombele ar cădea în spatele liniilor germane din cauza unor erori de
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
cea mai feroce luptă din momentul în care a început Operațiunea Cobra. Atunci când a ordonat concentrarea diviziei sale, colonelul Heinz Günther Guderian, ofițerul personalului de conducere a celei de-a 116 Divizii, a fost frustrat de nivelul ridicat al activității bombardierelor de luptă aliate. Fără să primească sprijin direct de la a 2-a Divizie Panzer, așa cum i se promisese, Guderian a declarat că grenadierii panzer nu ar putea să-i contraatace cu succes pe americani. În timpul nopții din 29 iulie, lângă
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
în adăposturi, suferind pierderi minime. În zilele următoare, bombardamentele se repetă cu intensitate sporită; se aruncă bombe incendiare și explozive, fiind provocate pierderi materiale și umane. Bombardamentul din 3 iulie a fost cel mai violent și devastator. În valuri succesive, bombardierele aruncă sute de bombe asupra orașului. Centrul municipiului, Gara de Nord, Mehala, Iosefin sunt puternic lovite, provocând sute de morți și răniți și mari distrugeri. După 3 iulie atacurile continuă dar de mică intensitate. În noapte de 30/31 octombrie 1944, Timișoara
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
după ce Corpul al XII-lea a încheiat traversarea Rinului, generalul Bradley a făcut public succesul operațiunii. Comandantul Grupului al 12-lea de Armată SUA a afirmat că trupele americane ar fi putut traversa cursul Rinului în orice punct, fără sprijinul bombardierelor sau al trupelor aeropurtate. Generalul a făcut o aluzie directă la operațiunea organizată de Montgomery, ale cărui trupe erau pe punctul lansării propriei acțiuni de traversare a fluviului, după finalizarea bombardamente intense aeriene și de artilerie, beneficiind în plus de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
spre satul din apropiere. Unitatea germană de asalt nu a reușit și distrugă doar cu armamentul ușor din dotare și cele două baterii de artilerie aflate la 500 m de pod, iar Altmann a cerut sprijinul aviației. O escadrilă de bombardiere în picaj Junkers Ju 87 Stukas a intervenit și a distrus cele două baterii de câmp. Grupul „Oțel” ar fi trebuit să fie înlocuit pe câmpul de luptă de infanteria germană la 14:30, dar rezistența belgienilor i-a obligat
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
au aterizat fără probleme importante, iar parașutiștii au luat cu asalt pozițiile belgienilor. Până la ora 05:50, trupele aeropurtate au preluat ferm controlul asupra regiunii, înclusiv a celei din vecinătate satului Canne. Germanii au suportat contratatcurile belgienilor, respinse doar cu ajutorul bombardierelor în picaj Stuka. Contraatacurile belgienilor au continuat și pe timpul nopții, ceea ce a făcut ca parașutiștii să nu poată fi înlocuiți de infaterie până în dimineața zilei de 11 mai. Grupul „Fier” a suferit cele mai grele pierderi dintre toate cele trei
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Cheyenne Mountain. NORAD și USNORTHCOM nu au legături directe de comandă și control cu U.S. Department of Homeland Security (Departamentul de Siguranță Internă al Statelor Unite), dar cele două organizații își coordonează misiunile de instruire și planificare. Amplificarea percepției cu privire la amenințarea bombardierelor strategice sovietice cu rază lungă de acțiune, dotate cu arme nucleare, a dus la o strânsă cooperare între Canada și Statele Unite în domeniul apărării aeriene. La începutul anilor '50, cele două state au convenit asupra construirii unei serii de stații
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
în parteneriat a fost Distant Early Warning Line (Linia de avertizare anticipată la distanță), finalizat de asemenea în 1957. Acesta consta într-o rețea de 57 de stații de-a lungul paralelei 70 și avertiza asupra unui eventual atac cu bombardiere cu trei ore înainte ca aparatele de zbor să ajungă la centrele majore de populație. Un eventual atac peste Oceanul Pacific sau peste Oceanul Atlantic ar fi fost detectat de aeronavele din cadrul AEW (Sistemului aerian de avertizare anticipată), de navele marinei sau
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
Air Force), a fost fondată în 1912. În timpul războiului, Serviciului Aerian a Armatei Imperiale Germane a utilizat o mare varietate de avioane, de la avioane de vânătoare (așa cum au fost modelele Albatros-Flugzeugwerke și Fokker), la cele de recunoaștere (Aviatik și DFW), până la bombardierele grele (Gothaer Waggonfabrik și Zeppelin-Staaken). Cea mai mare atenție a fost acordată avioaneleor de vânătoare, producând "ași ai aerului" precum Manfred von Richthofen, renumit în rândurile aliaților ca "Baronul Roșu" (în Germania era numit "der rote Kampfflieger" - Pilotul de vânătoare
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
germane au folosit emblema naționaliștilor (o cruce a Sfântului Andrei pe fond alb, pictată pe cârma avionului și un punct negru pe fuselaj și pe aripi). Toate avioanele din Legiune făceau parte din unități care aveau indicativul cu terminația 88. Bombardierele făceau parte din "Kampfgruppe" 88 ("Grupul de luptă"), prescurtat K/88, iar avioanele de vânătoare compuneau "Jagdgruppe" 88 ("Grupul de vânătoare"), J/88. Un atac care avea să fie o anticipare a bombardamentelor sistematice ale orașelor din timpul celui de-
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
celui de-al Doilea Război Mondial, "Luftwaffe" devenise cea mai puternică forță aeriană din lume. Astfel, a jucat un rol important major în succesele germane de la începutul răboiului, având un rol determinant în conceptului războiului fulger, în principal datorită folosirii bombardierului în picaj Junkers Ju 87 ("Sturzkampfflugzeug"—Stuka). Armata germană a învins fulgerător Polonia, Norvegia, Danemarca, Luxemburg, Belgia, Olanda și Franța în numai câteva săptămâni între septembrie 1939 și iulie 1940, în mare parte datorită "Luftwaffe", care părea invincibilă, și care
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
o apărare din ce în ce mai puternică, cu rezultate destul de puțin importante. Postulatul prăbușirii moralului german era o țintă de viitor, care nu s-a bucurat de un plan coerent pentru atingerea ei. Intrarea SUA în conflict în decembrie 1941 a aruncat și bombardierele americane în acest proiect fără sorți de izbândă. Spre deosebire de germani, Forțele Aeriene Americane (U.S. Army Air Forces), de sub comanda generalului Henry H. Arnold, au constituit o forță pentru bombardamentele strategice. Bombardierele americane au pătruns adânc în spațiul aerian al Reichului
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
SUA în conflict în decembrie 1941 a aruncat și bombardierele americane în acest proiect fără sorți de izbândă. Spre deosebire de germani, Forțele Aeriene Americane (U.S. Army Air Forces), de sub comanda generalului Henry H. Arnold, au constituit o forță pentru bombardamentele strategice. Bombardierele americane au pătruns adânc în spațiul aerian al Reichului, ducând la îndeplinire misiuni pe timp de zi împotriva țintelor industriale, executate fără protecția avioanelor de vânătoare, (a căror prezență fusese demonstrată ca necesară din luptele împotriva Chinei), în timp ce RAF a
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
împotriva Chinei), în timp ce RAF a continuat ofensiva cu atacurile de noapte. "Luftwaffe" rămăsese o forța de temut și, atât în timpul luptelor pe timp de zi, ca și a celor pe timp de noapte, a fost capabilă să doboare sute de bombardiere aliate. În noaptea de 30 spre 30 octombrie 1944, când RAF a atacat Nürnbergul, vânătorii germani au doborât 95 de bombardiere engleze. Superioritatea germană s-a făcut simțită în special pe frontul de răsărit, unde "Luftwaffe" se bucura de un
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
pe timp de zi, ca și a celor pe timp de noapte, a fost capabilă să doboare sute de bombardiere aliate. În noaptea de 30 spre 30 octombrie 1944, când RAF a atacat Nürnbergul, vânătorii germani au doborât 95 de bombardiere engleze. Superioritatea germană s-a făcut simțită în special pe frontul de răsărit, unde "Luftwaffe" se bucura de un mare avans tehnologic și de piloți foarte bine pregătiți. Pilotul Hans-Ulrich Rudel, pilotând un bombardier în picaj Stuka, a devenit cel
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
vânătorii germani au doborât 95 de bombardiere engleze. Superioritatea germană s-a făcut simțită în special pe frontul de răsărit, unde "Luftwaffe" se bucura de un mare avans tehnologic și de piloți foarte bine pregătiți. Pilotul Hans-Ulrich Rudel, pilotând un bombardier în picaj Stuka, a devenit cel mai decorat pilot al războiului, fiind distins cu Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar din Aur ("Das Ritterkreuz mit Goldenem Eichenlaub"), Spadele și Diamantele ("Schwertern und Brillanten"), și a fost avansat la gradul
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
la eliminarea amenințărilor aliaților asupra liniilor de aprovizionare ale lui Rommel. Deși bazele tacticilor luptelor de noapte fuseseră puse încă din primul război mondial, forța de vânătoare de noapte, "Nachtjagd", a trebuit pur și simplu să pornească de la zero când bombardierele britanice au început să atace țintele naziste în 1940. A fost pusă la punct o rețea de stații radio de-a lungul și de-a latul teritoriului Reichului, din Norvegia până la granița cu Elveția, botezată "linia Kammhuber ", de la numele "Generalleutnant
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
aeronavei. Avionul Heinkel He 219 "Uhu" (Bufnița) a fost considerat unul dintre cele mai bune avioane de vânătoare nocturnă din dotarea "Luftwaffe", dar spre fericirea aliaților, nu s-au produs suficiente aparate din acest tip care să stăvilească valurile de bombardiere, care-și măreau eficiența prin împrăștierea în aera benzilor de aluminiu numite "Window" de aliați și "Düppel" de germani, fâșii metalice care bruiau semnalele radar. Printre piloții de noapte s-au evidențiat vânători: Helmut Lent, care a doborât 110 de
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
Abbeville (ZG 76); Darmstadt, Neufchâteau, Freiburg (ZG 2); Le Touquet, La Capelle, Étaples (JG 26); Couvron, Oulchy-le-Château, (JG 2); Guise (JG 27); Épernay, Douzy, Charleville-Mézières, La Selve (JG 53). Pentru executarea raidului au fost repartizate din partea KG 2 99 de bombardiere, iar din partea KG 55, 66 de bobardiere. În total, "Luftwaffe" a mobilizat pentru operațiune 640 de bombardiere și 460 de avioane de vânâtoare. Pentru asigurarea apărării aeriene a zonei metropolitane a Parisului fusese creată "Zone d'Opérations Aériennes Nord" (Z
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
JG 2); Guise (JG 27); Épernay, Douzy, Charleville-Mézières, La Selve (JG 53). Pentru executarea raidului au fost repartizate din partea KG 2 99 de bombardiere, iar din partea KG 55, 66 de bobardiere. În total, "Luftwaffe" a mobilizat pentru operațiune 640 de bombardiere și 460 de avioane de vânâtoare. Pentru asigurarea apărării aeriene a zonei metropolitane a Parisului fusese creată "Zone d'Opérations Aériennes Nord" (Z.O.A.N). Această sarcină era asigurată de Grupul de vânătoare I/145 (polonez) ("Groupe de Chasse
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
631. Aceste Grupuri aveau în total 240 de avioane. Dintre acestea, doar 120 au fost implicate în luptele împotriva atacului german. Pe 3 iunie, unitățile franceze au fost trecute în condiții de alarmă de luptă cu o oră înainte ca bombardierele germane să decoleze, dar datorită unei proaste organizări, numai o parte a escadrilelor franceze au recepționat semnalul de decolare pentru luptă emis prin radio din Turnul Eiffel, restul fiind surprinse de raid cu aparatele la sol. Până în cele din urmă
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
parte a escadrilelor franceze au recepționat semnalul de decolare pentru luptă emis prin radio din Turnul Eiffel, restul fiind surprinse de raid cu aparatele la sol. Până în cele din urmă, doar 80 de avioane au decolat pentru interceptarea formațiile de bombardiere care se apropiau de ținte. Înaintarea formațiunilor germane a fost urmărită îndeaproape de avioanele franceze bimotoare de patrulare Potez 631, dintre care unul a fost doborât în misiune. Germanii aveau să copieze această tactică pentru interceptarea bombardierelor grele americane în timpul
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]