1,431 matches
-
mai puternice personaje feminine negative ale poveștii, o superbă prietena a Irinei, necunoscută de către Emil, si care îndurerata de moartea celei mai bune prietene din copilărie hotărăște să accepte “misiunea” propusă de Bogdan. Această misiune constă în deghizarea ei în bonă pentru Emil junior, si de aici mai departe în distrugerea încetul cu încetul a acestei familii, seducandu-l pe Emil neîncetat până când el va ceda în fața farmecelor femeii în detrimentul fericitei sale casnicii. Acest triunghi amoros va da naștere numeroaselor conflicte
Narcisa Sălbatică () [Corola-website/Science/321940_a_323269]
-
Adina (25): Tânără, frumoasa, dar mai presus de tóate profitoare și ambițioasă. Crescută la țară, cu trăsături de fotomodel pe care pretinde să le exploateze, aceasta prietena din copilărie a Irinei va găsi în propunerea lui Bogdan de a deveni bonă lui Emil junior o oportunitate de a-si împlini planul, modul perfect de a ajunge în oraș și a urca pe scara socială. Seducătoare prin perversitate comportamentală, cu o senzualitate pe care o emană prin toți porii, va fi candidată
Narcisa Sălbatică () [Corola-website/Science/321940_a_323269]
-
este o formație irlandeză de rock din Dublin. Înființată în 1976, ea este formată din Bono (vocalist și chitarist), The Edge (chitarist, claviaturist, și vocalist), Adam Clayton (basist) și Larry Mullen, Jr. (percuționist). Muzica pe care a cântat-o în perioada de început își trage originile din post-punk, dar a ajuns în cele din urmă să
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
de muzică pop. De-a lungul întreprinderilor muzicale, cei patru și-au menținut un sunet construit pe muzică instrumentală melodică, scoasă în evidență de sunetul de mare varietate timbrală al chitarei lui The Edge și pe vocea expresivă a lui Bono. Versurile lor, adesea împodobite cu imagistică spirituală, se concentrează pe o tematică personală și socio-politică. s-a format la în 1976, pe când membrii ei erau adolescenți cu pricepere muzicală limitată. În patru ani, ei semnaseră un contract cu Island Records
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
care preciza că are nevoie de cântăreți pentru o formație. Șapte adolescenți au participat la primele repetiții din bucătăria lui Mullen. A fost, după cum a spus chiar Mullen, „«Formația Larry Mullen» timp de maxim zece minute, după care a venit Bono și mi-a stricat toate șansele de a fi șeful.” Formația îi avea ca membri pe Mullen care cânta la baterie, Paul Hewson (Bono) care era vocalist, Dave Evans (The Edge) și fratele său, Dik Evans, care cântau la chitară
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
a spus chiar Mullen, „«Formația Larry Mullen» timp de maxim zece minute, după care a venit Bono și mi-a stricat toate șansele de a fi șeful.” Formația îi avea ca membri pe Mullen care cânta la baterie, Paul Hewson (Bono) care era vocalist, Dave Evans (The Edge) și fratele său, Dik Evans, care cântau la chitară, Adam Clayton, un prieten al fraților Evans, la chitară bas și Ivan McCormick și Peter Martin, alți doi prieteni ai lui Mullen. În curând
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
Tock” a devenit primul disc single distribuit internațional în luna mai a aceluiași an. Albumul de debut al formației, produs de Steve Lillywhite și intitulat "Boy", a urmat în octombrie și s-a bucurat de recenzii pozitive. Deși versurile lui Bono nu aveau o temă anume și păreau improvizate, un motiv comun al lor îl constituiau visurile și frustrările adolescenței. Albumul cuprinde și primul succes înregistrat de formație în Regatul Unit, „I Will Follow”. După lansarea discului "Boy" a urmat primul
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
înregistrat de formație în Regatul Unit, „I Will Follow”. După lansarea discului "Boy" a urmat primul turneu U2 în Europa continentală și în Statele Unite. Deși erau încă necizelate, aceste prime spectacole live au demonstrat potențialul formației U2, criticii observând că Bono era, pe scenă, „carismatic” și „entuziasmat”. Cel de-al doilea album, "October," a fost lansat în 1981 și era compus mai ales din piese pe teme spirituale. În timpul înregistrărilor albumului, Bono și The Edge au părăsit grupul din cauza unor conflicte
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
live au demonstrat potențialul formației U2, criticii observând că Bono era, pe scenă, „carismatic” și „entuziasmat”. Cel de-al doilea album, "October," a fost lansat în 1981 și era compus mai ales din piese pe teme spirituale. În timpul înregistrărilor albumului, Bono și The Edge au părăsit grupul din cauza unor conflicte pe subiecte religioase, iar U2 a încetat să existe o perioadă de timp. Bono, The Edge, și Mullen deveniseră membri ai unui grup creștin din Dublin numit "Shalom Fellowship", ceea ce i-
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
fost lansat în 1981 și era compus mai ales din piese pe teme spirituale. În timpul înregistrărilor albumului, Bono și The Edge au părăsit grupul din cauza unor conflicte pe subiecte religioase, iar U2 a încetat să existe o perioadă de timp. Bono, The Edge, și Mullen deveniseră membri ai unui grup creștin din Dublin numit "Shalom Fellowship", ceea ce i-a făcut să se îndoiască dacă credința creștină și modul de viață al unei formații de muzică rock and roll sunt compatibile. Rezultatul
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
formația „a transformat pacifismul însuși într-o cruciadă”, sinceritatea și chitara dură din "War" au fost puse intenționat în antiteză cu stilul synth-pop din acea vreme. Pe acest album se află piesa pe temă politică „Sunday Bloody Sunday”, în care Bono a încercat să contrasteze evenimentele legate de Bloody Sunday cu Duminica Paștelui. Revista "Rolling Stone" a scris că acest cântec a arătat că formația este capabilă de a scrie cântece profunde și pline de înțeles. "War" a fost primul album
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
Year's Day”, a fost primul succes al formației în afara Irlandei și a Regatului Unit. În turneul care a urmat, turneu intitulat War Tour, formația a cântat în concerte cu casa închisă în Europa continentală și în SUA. Imaginea lui Bono fluturând un mic steag alb în timp ce cânta „Sunday Bloody Sunday” a devenit imaginea simbolică a turneului. U2 a înregistrat albumul live "Under a Blood Red Sky" în acest turneu și a lansat și o înregistrare video live, ambele fiind preluate
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
și mai subtile, iar basul lui Adam, mai subliminal; secțiunea de ritm a început să curgă, susținând cântecele. Completând atmosfera sonoră, versurile albumului sunt deschise multor interpretări, aducând ceea ce formația numește „un sentiment foarte vizual”. Recentul interes deosebit al lui Bono pentru ficțiune, filozofie și poezie l-a făcut să realizeze că responsabilitățile sale de textier—față de care până atunci fusese șovăitor—erau de natură poetică. Din cauza unui program de înregistrări încărcat, însă, Bono a simțit că unele cântece cum ar
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
foarte vizual”. Recentul interes deosebit al lui Bono pentru ficțiune, filozofie și poezie l-a făcut să realizeze că responsabilitățile sale de textier—față de care până atunci fusese șovăitor—erau de natură poetică. Din cauza unui program de înregistrări încărcat, însă, Bono a simțit că unele cântece cum ar fi „Bad” și „Pride (In the Name of Love)” erau doar niște „schițe” incomplete. „Pride (In the Name of Love)”, un cântec despre Martin Luther King, a fost primul single extras de pe album
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
foametei din Etiopia, concert ce a avut loc pe Stadionul Wembley în iulie 1985. Apariția lor în acest concert a fost considerată una dintre cele mai memorabile ale spectacolului și un punct de cotitură în cariera formației. În timpul cântecului „Bad”, Bono a sărit de pe scenă să îmbrățișeze un fan și să danseze cu el, arătând milioanelor de telespectatori legătura personală pe care o putea Bono realiza cu publicul. În 1985, revista "Rolling Stone" a numit U2 „formația anilor '80” scriind că
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
cele mai memorabile ale spectacolului și un punct de cotitură în cariera formației. În timpul cântecului „Bad”, Bono a sărit de pe scenă să îmbrățișeze un fan și să danseze cu el, arătând milioanelor de telespectatori legătura personală pe care o putea Bono realiza cu publicul. În 1985, revista "Rolling Stone" a numit U2 „formația anilor '80” scriind că „pentru un număr din ce în ce mai mare de fani ai rock-and-roll-ului, U2 au devenit formația care contează cel mai mult, poate chiar singura formație care contează
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
mare de fani ai rock-and-roll-ului, U2 au devenit formația care contează cel mai mult, poate chiar singura formație care contează.” Motivați de prietenia cu Bob Dylan, Van Morrison, și Keith Richards, membrii formației au revenit la rădăcinile muzicii rock, iar Bono s-a concentrat pe calitățile sale de scriitor de cântece și versuri. Realizând „că U2 nu are o tradiție”, formația a explorat muzica blues, country, și gospel americană. În al cincilea lor album, ei au dorit să lucreze în continuare
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
cânta în cadrul turneului "A Conspiracy of Hope" al organizației Amnesty International, dar, în loc de a le fi distras atenția, turneul a adăugat un plus de intensitate și forță muzicii lor. În călătoriile efectuate în 1986 în San Salvador și în Nicaragua, Bono a văzut necazurile țăranilor agresați în cadrul conflictelor interne supuse intervențiilor politice americane. Această experiență a devenit o influență centrală asupra muzicii noi a formației. Cei patru au dorit o muzică ce dă o senzație de localizare, o calitate „cinematică”; muzica
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
formației U2”. Mare parte din noul material folosit la album a fost cântat în turneul "Lovetown Tour" din 1989, care a constat în primul rând din concerte date în Australia și în Europa. Marcat de un sentiment de stagnare muzicală, Bono a anunțat la un concert cu ocazia finalului deceniului că U2 a ajuns la finalul unei ere și că acum trebuia să „...plecăm și să încercăm să visăm totul din nou”. Marcați de criticile primite de "Rattle and Hum", cei
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
Daniel Lanois și Brian Eno. Ședințele de înregistrare erau pline de conflicte, membrii formației certându-se pe tema direcției muzicale și pe cea a calității materialului. În timp ce Clayton și Mullen preferau un sunet similar cu cel practicat anterior de U2, Bono și The Edge s-au inspirat din muzica industrială și din muzica dance electronică europene și au susținut o schimbare. Săptămânile de tensiune și de încetineală în progres au dus formația în pragul dezmembrării până când au reușit un progres important
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
Scena conținea ecrane video mari pe care se prezentau efecte vizuale, clipuri aleatoare din și texte ce clipeau. Deși U2 erau cunoscuți pentru concertele lor consistente în anii 1980, cele din Zoo TV erau intenționat ironice și autozeflemitoare; pe scenă, Bono interpreta mai multe personaje caricaturale, cum ar fi „Musca”, „Omul-Minge de oglinzi” și „MacPhisto”. Se dădeau telefoane în glumă președintelui Bush, Națiunilor Unite, și cu alte asemenea destinații. Legăturile în direct prin satelit către au produs controverse. Înregistrat și lansat
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
Zooropa" a fost extins într-un album LP complet. El a reprezentat o îndepărtare și mai mare de stilul albumelor mai vechi, influențate de muzica techno și abundând de alte efecte electronice. În ton cu această profundă schimbare de stil, Bono a lăsat microfonul pentru ultima melodie de pe "Zooropa", și l-a invitat pe Johnny Cash să cânte „The Wanderer”. Majoritatea cântecelor au fost cântate cel puțin o dată în timpul turneului în 1993, turneu compus din concerte în Europa, Australia, Noua Zeelandă și
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
Passengers” pentru a-l distinge de albumele U2 convenționale. Din punct de vedere comercial, a trecut neobservat, prin comparație cu alte albume, și a primit în general critici negative. Totuși, single-ul „Miss Sarajevo”, cu Luciano Pavarotti, cântec pe care Bono îl consideră a fi una din piesele U2 preferate, a fost un succes. Pe albumul "Pop" din 1997, U2 a continuat să experimenteze; șabloanele muzicale repetitive, programarea muzicală, secvențierea ritmului și eșantionarea au furnizat mare parte din ritmurile grele și
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
bune realizări din viața lor”. Alții au simțit că albumul a fost o mare dezamăgire, iar vânzările au fost slabe prin comparație cu alte albume U2. Formația s-a grăbit să termine albumul la timp pentru turneul planificat dinainte, iar Bono a recunoscut că albumul „nu a comunicat în felul în care ar fi trebuit”. Turneul ce a urmat, PopMart, a început în aprilie 1997. Ca și Zoo TV, a avut influențe publicitare și a avut intenția de a transmite un
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
o apropiere mai mare de public. În urma atacurilor de la 11 septembrie 2001, rezonanța noului album a crescut. În octombrie, U2 a cântat într-o serie de concerte cu casa închisă la Madison Square Garden în New York City. În interviurile ulterioare, Bono și The Edge au spus despre aceste concerte din New York că au fost cele mai memorabile și emoționante spectacole ale lor. La începutul lui 2002, U2 a cântat în pauza meciului Super Bowl XXXVI. Următorul album de studio al formației
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]