1,416 matches
-
Tommaso d’Aquino) este aceea în care Boethius se întreabă Cum e posibil ca substanțele să fie bune prin faptul că există, chiar dacă, potrivit cu substanța, nu sunt bunuri (Quomodo substantiae in eo quod sint bonae sint cum non sint substantialia bona): în această scriere scurtă dar foarte densă, adoptând o riguroasă metodă logică, scriitorul face o distincție între bine, care e reprezentat de pura existență, adică de lucrurile care, așadar, pentru că există, sunt bune, și Dumnezeu, a cărui bunătate, în schimb
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este invitată la un congres al poeților în Irlanda de Nord, nu se mai întoarce în țară. Obține o bursă, trăiește un timp în Anglia, apoi în Germania și în cele din urmă se stabilește la Paris. O vreme lucrează ca vânzătoare, bonă, bucătăreasă; după ce termină o școală de design la Londra, este angajată la arhiva fotografică a săptămânalului de modă „Vogue” din Paris. Publică, rar, versuri în revista „Limite”. L. a debutat cu poezie în 1961, la revista „Contemporanul”, și în volum
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
afirmație nefiind supusă unui demers critic în prima etapă. În acest fel se dezvoltă o atmosferă constructivă, fiecare idee primind maximum de atenție, deoarece de la o explicație a fenomenului aparent greșită, prin contagiune, se pot propune soluții originale. Edward de Bono (1990) consideră chiar că oamenii nu pot gândi creativ decât în grupuri; în această perspectivă, părerile celorlalți pot juca un rol stimulativ și motivant pentru propriile idei, pe care le pot include astfel într-un fel de lanț de reacții
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de joc de rol pune participanții în ipostaza de a se convinge și chiar a exersa o asemenea situație problematică și complexă. 13.2.3.7. Jocul strategiilor de gândiretc "13.2.3.7. Jocul strategiilor de gândire" Edward de Bono, promotorul gândirii laterale, a inventat un joc de rol intitulat „Cele șase pălării gânditoare” (Six Thinking Hats method). Pentru a putea înțelege în profunzime acest joc, să amintim câteva dintre ipotezele emise de autor descriind gândirea laterală prin comparație cu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Gândirea verticală este secvențială, gândirea laterală poate face salturi ș...ț Gândirea verticală urmează cele mai plauzibile căi, gândirea laterală, pe cele mai puțin probabile ș...ț Gândirea verticală este un proces finit, gândirea laterală este unul probabilistic etc. (De Bono, 2003, pp. 35-40). Jocul strategiilor de gândire se bazează pe șase astfel de modele și contribuie la încurajarea unui spectru complet de gândire. Pentru aceasta, există șase „pălării” metaforice pe care cursantul le poate purta, indicând, prin aceasta, ce fel
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fi pusă pe cap și poate fi scoasă de pe cap (ideea este de a nu trimite spre stereotipii; cineva va avea un mod de manifestare, dar acest mod este dat de rolul jucat, și nu de o permanență comportamentală). De Bono ne prezintă cele șase ipostaze: 1. Pălăria albă se centrează pe fapte, pe necesarul de informații și pe privirea obiectivă adusă de acestea. 2. Pălăria roșie trimite spre intuiție, sentimente și emoții. Cursantul se focalizează astfel pe propriile trăiri, fără
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
21st Century, Routledge, Londra. Dawson, R., (2006) Secretele persuasiunii, Editura Polirom, Iași. De Lasus, R. (2005), Programarea neuro-lingvistică și arta comunicării, Editura Teora, București. De Visscher, P.; Neculau, A. (coord.) (2001), Dinamica grupurilor - texte de bază, Editura Polirom, Iași. De Bono, E. (1990), Lateral Thinking, Penguin Books DeBono, E. (2003), Gândirea laterală, Curtea Veche, București. Dempsey, D.; Zimbardo, P. (1978), Psychology & You, Scott, Foresman and Company, Glenview, Illinois. Devis, K. (1981), Human Behavior at Work, McGraw-Hill, Inc., New York. DeVito, J. (1988
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
deși trebuie să fi înțeles că aceasta, prin superioritatea sa, rămînea întru cîtva departe de el. O primă consecință a fost aceea că a ascultat personal predicile episcopului de Milano (probabil acelea despre Hexameron, De Isaac e anima și De bono mortis: cf. vol. II, t. 1, pp. 300-301); această omiletică, nouă pentru el, l-a făcut să înțeleagă că Biblia putea fi citită altfel decît o făcuse el în tinerețe. Creștinismul era o realitate spirituală care putea oferi ceva atît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
credinței și al preceptelor morale. Texte: CSEL 41, 1900 (De fide et symbolo: I. Zycha); BA 1, 1949 (De agone Christiano, De natura boni: B.B. Roland-Gosselin); alte opere consacrate moralei creștine, chiar dacă scrise în alte perioade: BA 2, 1948 (De bono coniugali; De mendacio; De cura gerenda pro mortuis; De patientia: G. Combès); 3, 1949 (De continentia; De bono viduitatis: J. Saint-Martin); 9, 1988 (De fide et symbolo. Enchiridion: J. Rivière, G. Madec, J.P. Bouhot). Mai important este interesul cu care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
De agone Christiano, De natura boni: B.B. Roland-Gosselin); alte opere consacrate moralei creștine, chiar dacă scrise în alte perioade: BA 2, 1948 (De bono coniugali; De mendacio; De cura gerenda pro mortuis; De patientia: G. Combès); 3, 1949 (De continentia; De bono viduitatis: J. Saint-Martin); 9, 1988 (De fide et symbolo. Enchiridion: J. Rivière, G. Madec, J.P. Bouhot). Mai important este interesul cu care se apleacă asupra Epistolei către Romani într-o analiză în care, poate și sub influența întrebărilor despre Vechiul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
transformării lor în timpul vieții cerești. Fecioria n-ar fi fost atunci un merit, așa cum este acum - concepție susținută de Augustin în conformitate cu convingerile ascetice tipice epocii, în sprijinul cărora el scrie, în jurul anului 400, două scurte tratate despre Folosul căsătoriei (De bono coniugali) și Despre sfînta feciorie (De sancta virginitate). O altă problemă capitală este aceea a creării sufletului omenesc: Dumnezeu, creînd-o pe Eva din coasta bărbatului, a luat și o parte din sufletul acestuia, sau sufletul ei a fost creat anume
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Toma din Aquino) este aceea în care Boetius se întreabă Cum e posibil ca substanțele să fie bune prin faptul că există, chiar dacă, potrivit cu substanța, nu sînt bune (Quomodo substantiae in eo quod sint bonae sint cum non sint substantialia bona); în această scriere scurtă, dar foarte densă, adoptînd o riguroasă metodă logică, scriitorul face o distincție între bine, reprezentat de pura existență, adică de lucrurile care, așadar, pentru că există, sînt bune, și Dumnezeu, a cărui bunătate, în schimb, este „substanțială
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
uitaseră pe Iorga 19, dar și mai vechi cercetări ale exegeticii românești). Au apărut sinteze, cărți frumoase din care femeia nu lipsește (Ștefan Lemny, Sensibilitate și istorie în secolul al XVIII-lea românesc, București, Editura Meridiane, 1990; Violeta Barbu, De bono comigali, București, Editura Meridiane, 2003, Constanța Ghițulescu, în șalvari și cu ișlic, București, Editura Humanitas, 2004, cu un mic capitol consacrat Văduvelor, Sultana Crava, îngeri, demoni și muieri, București, Editura Univers enciclopedic, 1999), investigații de detaliu 22, și concluzii extrem de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al Masteratului de socio-antropologie istorică. 25. Cu contribuții importante în direcția istoriei familiei și a femeilor (numele lor figurează în aceste pagini). Aceste „grupuri” comunică între ele. Am avut plăcerea să constat că trei dintre contribuițiile „bucureștencelor” (Violeta Barbu, De bono conjugati, Șarlota Solcan, Femeile... și Șarlota Solcan, Familia...) sunt recenzate la Cluj-Napoca, în „Caiete de antropologie istorică” (V, 2006, nr. 1-2 [8-9], pp. 409-411; 411-414; 414-416). 26. Hervé Martin, Mentalités médiévales, p. 416. 27. Ibidem, pp. 416-417. 28. Georges Duby
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Fericitului Augustin către „Iuliana văduva”, „religiosae famulae Dei”, falsă epistolă, de fapt (să ne amintim că și Neagoe Basarab își intitulase o orație funebră Scrisoare către oasele maicii sale...), cuprinde tratatul (autorul îi și spune astfel undeva în text) De bono viduitatis. Intrând în aceiași serie cu cărțile De bono conjugali, De sacra virginitate, Despre chipul în care trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, pentru văduve, Despre căsătorie și senzualitate, pentru cei căsătoriți și confirmând constanța cu care Părintele apusean a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
epistolă, de fapt (să ne amintim că și Neagoe Basarab își intitulase o orație funebră Scrisoare către oasele maicii sale...), cuprinde tratatul (autorul îi și spune astfel undeva în text) De bono viduitatis. Intrând în aceiași serie cu cărțile De bono conjugali, De sacra virginitate, Despre chipul în care trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, pentru văduve, Despre căsătorie și senzualitate, pentru cei căsătoriți și confirmând constanța cu care Părintele apusean a abordat chestiunile căsătoriei și familiei, tratatul consacrat foloaselor văduviei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anumite circumstanțe - un rău (malum), dar mai bună este văduvia, căci „bonum est pudicitia conjugalis, sed melius bonum est continentia vidualis”. Și scriitorul exaltă funcția înaltă a cumpătării (continentia), fără a nega, însă, foloasele căsătoriei („Bonum viduitatis non mimitur laulato bono conjugii, sed augetur”). Este limpede că văduva Iuliana (și văduvele, în genere, sfătuite să aibă grijă de buna lor reputație - „Famae bonae cura” - și să-și înfrâneze instinctele, căci meritele le sunt direct proporționale cu virtutea), nu este îndemnată spre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să fie scuzabil sau motivabil, întrucât relațiile dintre bărbat și femeie se desfășoară sub oblăduirea acestei Sfinte Taine care este căsătoria” 173 -, ci către un trai dus în pietate și în cumpătare doar în compania „lucrurilor spirituale” (lectio, oratio, psalmus, bona cogitatio, bonorum operum freqventatio ... în alt loc sunt repetate „izvoarele” deliciilor spirituale: „Jejunia quoque ac vigiliae in quantum valetudinem non perturbaut, si ornando, psallendo, legendo, et în lege Dei meditando insumantur, în delicias spirituales etiam ipsa quoe videntur laboriosa vertuntur
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Roma, 1970, p. 654. 159. Vezi Joëlle Beaucamp, Le statut de la femme à Byzance (IV-e - VII-e siècle), vol. II, Paris, 1992, p. 172-175. 160. Alice-Mary Talbot, în Omul bizantin, [vers. rom.], p. 151. Comițând - zisese Fericitul Augustin în tratatul De bono viduitatis - un soi de adulter, căci văduvelor „primite în Biserică” Hristos le devenea - prin intermediul Bisericii ale cărei membre deveneau - un fel de soț spiritual. în I Timotei 5, 9-10, Sfântul Apostol Pavel precizează: „Văduva care are mai puțin de șaizeci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vezi Nicolae Stoicescu, Dicționar..., pp. 349, 399, 410, 437). 3. Violeta Barbu, „Câteva diate muntenești din a doua jumătate a secolului al XVII-lea” în Revista de istorie socială, I, Iași, 1996, pp. 501, 502, 500. 4. Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 149. Autoarea se referă la situația din secolul al XVIII-lea, dar remarcă imediat că „nici mai devreme de acest interval discursul nu oglindește vreo reflecție, fie ea și convențională, asupra acestei legături [a omului cu Dumnezeu] esențiale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Opere, ediție de Gabrie Ștrempel, Editura Minerva, București, 1972, pp. 391-393. 6. Vezi Violeta Barbu, „«Sic moriemurț. Discourse upon Death in Wallachia during the Ancient Regim”, în Revue roumain d’histoire, XXXIII, 1994, nr. 1-2, pp. 101-121; Violeta Barbu, De bono coniugali, pp. 148-149. 7. A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și țării Românești, vol. IX, București, 1937, pp. 254-255; Șarolta Solcan, Femeile..., p. 73. 8. Și nu numai la noi. Vezi Margarida Durăes, „Condiçăo feminina a repartiçăo do
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
historica e perspectivas actuals, Coimbra, 1986, p. 123. 9. DRH. A. Moldova, vol. XXI, p. 371. 10. Radu Șerban cheamă în ajutor Sfânta Treime (vezi doc. F 42 / XXV de la B. A. R.). Diata fostului Voievod - spune Violeta Barbu (De bono coniugali, p. 147) - seamănă cu o „vorbire de dincolo de mormânt”: „Deci tâmplându-mi-se mie a întrarea pe calea a toată lumea și a trecerea dentr-această viață...”. 11. Violeta Barbu, Câteva diate muntenești..., p. 502 (după copia în românește aflată la Arhivele Statului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ist. CCI / 25). 12. Violeta Barbu, op. cit., p. 502. 13. Pierre Chaunu, La mort à Paris aux XVI-e, XVII-e, XVIII-e, siècles, Fayard, Paris, 1978, p. 233. 14. Pierre Chaunu, Histoire, science sociale, Sedes, Paris, 1974, pp. 260-272; Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 150. 15. Violeta Barbu, Câteva diate muntenești ..., pp. 501-502. 16. Vezi Șarolta Solcan, Femeile din Moldova, Transilvania și țara Românească în Evul Mediu, Editura Universității din București, București, 2005, p. 73. 17. Nicolae Stoicescu, Dicționarul ..., p. 62. 18. DIR.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Nistahâie, șăi un făcut băine și-u l-au arŭtat pe Simion denainte giodeloăi al satoloăi ș-a făicorieilor șăi pârugarăilor: să hâie erŭtat de me[ne] șăi de Domidzău” (Nicolae Iorga, Anciens documents..., p. 267). 294. Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 82. 295. Violeta Barbu, op. cit., p. 39. 296. „Numitul Constantin postelnicul, de o parte cu clironomia de la socrul său și de la cumnatul său, Basarab voievod, s-a îmbogățit, de altă parte, s-a mărit a lui ipolipsis, nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ibidem, p. 178. 310. Ibidem, p. 165. 311. Ibidem, p. 125. 312. Violeta Barbu, op. cit., p. 83. 313. Violeta Barbu, „Câteva diate muntenești din veacul al XVII-lea”, în Revista de istorie socială, I, 1996, p. 502; Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 68. 314. Violeta Barbu, Câteva diate muntenești..., p. 503; Violeta Barbu, De bono coniugali, pp. 83, 162. 315. Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, p. 84. 316. Nicolae Iorga, op. cit., pp. 84-85. 317. Ibidem, p. 85. 318
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]