1,565 matches
-
bănuiți ! UN REVOLTAT Ocupațiile lui Neculai stau în meditație și cerșit. De pe banca din fața haltei se scoală un om cu chipul îmblânzit de hodină ; uneori cere de pomană ; alteori propovăduiește mântuirea sufletelor. Tuleie de păr galben îi frăgezesc obrajii. De sub borul ciupit al pălăriei răsar câteva smocuri spălăcite. Privirile sale sunt atât de șterse încât niciodată nu-ți dai seama încotro se îndreaptă. O improvizație e surtucul peticit și pantalonii cu vipușcă pe care i-a căpătat ieșind din pușcărie. Altminteri
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
o curte spațioasă, asfaltată și împrejmuită de un zid înalt, de unde se auzea gălăgie. Băieții jucau "lapte-gros". Cum nu primisem, încă, uniforma pe care urma s-o capăt în cadrul bursei, purtam hainele de-acasă. O pălărie rotundă și neagră, cu bor mic, specifică portului din satele făgărășene, pantaloni albi, strâmți, de bumbac, cămașa, tot de bumbac și fără guler, lăsată peste pantaloni și încinsă cu o curea lată, plus o vestă de postav vânăt. Doar bocancii mei erau "citadini". Nu vroiam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
așa crede unchiul Juan Lucas, ar fi putut să se Împrietenească la cataramă, dar nu cu Al Capone. Nici măcar nu-și scosese pălăria și uite cum Își umfla pieptul, de parcă ar fi primit permanent o decorație. Și căutătura cumplită pe sub borul pălăriei, nimeni nu mai purta pălărie la Lima, nici costumele astea cadrilate, nici atîtea lanțuri de aur la vestă. — Părinții tăi trebuie să pice acum, Îi spuse, uitîndu-se Încă o dată la el cu aceeași căutătură răuvoitoare și atît de ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Zaraza Prin 1944, sub cele mai îndârjite bombarda men te americane, Bucureștiul petrecea la fel ca în anii nebuni rămași în urmă cu două decenii. Mâncarea era ieftină, hotelurile primitoare iar grădinile de vară, Rașca, Oteteleșanu și Cărăbuș, dar și Bor deiul, încă de pe atunci așezat la marginea Herăstrăului, răspândeau până în mahalalele mărginașe mirosul de patricieni la grătar și sunetul jazz-band-urilor sau al tarafurilor autohtone. Pe Calea Victoriei intrau și ieșeau din umbra enormă a Palatului Telefoa nelor atât automobile negre, cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am uitat la ea foarte atent, dar pe rege nu l-am văzut prea bine din pricina pălăriei mari pe care o purta regina. Ni s-a făcut milă de bietul om. Părea așa de mic și de prăpădit, pierdut sub borurile pălăriei ăleia mari, după cum a zis domnișoara Webster. Domnișoara Webster e o fată din grupul nostru. Ne-am oprit o zi și la Oxford. Acolo am avut o vreme frumoasă și n-a plouat deloc. Apoi am stat o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
veni o idee ciudată - ciudată pentru el. Era timpul să-și ofere o pauză; aceasta era senzația. Trebuia să fie pauză în existența agitată pe care o avusese acest corp Gosseyn din momentul în care se trezise în capsula de la borul navei de luptă Dzan. Dormise, e adevărat, în căruța lui Dan Lyttle. Dar, deși un somn de oboseală avea rolul lui. și necesitatea lui, nu de asta simțea nevoia. O pauză. Spuse: - Ascultă, Enin! Ascultă. Dan! Președintele Blayney a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pentru că, printre multe alte omisiuni voite sau nu, am impresia că se află și un fel de invocație obișnuită mie pe care o transcriu abia acum : 20. să nu uit mai întâi pălăria făcusem rost de; o pălărie neagră cu borurile largi și pleoștite cum purta un poet într-o piesă cehoslovacă o mizerie în care to tul se petrecea într-o cameră la; subsol aveam și un costum ceva catifea acoperea bine mă simțeam în el ca un baschetbalist de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
era din nou foarte cald. Stăteam în cameră întins pe spate, meditam, când s-a ivit Vizitatoarea. Era o femeie voinică și mare. De jos în sus, cum o priveam, părea o matahală. Purta o pălăriuță de pichet alb cu borul ridicat pe o parte, avea și breton, ai fi zis că atunci se coborâse de la volanul unui străvechi Ford decapotabil, își rezemase palmele de cadrul ușii larg deschise și mă privea fix. N-o mai văzusem niciodată, dar puteam să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
grațios degetele înmănușate. ― Ce oameni încîntători! Continuă să zâmbească mult timp după ce maiorul și subalternul său nu se mai zăriră. * Cristescu se îndreptă spre cuier și începu să se îmbrace. Întâi fularul, apoi raglanul larg din stofă moale, pălăria cu boruri scurte, mănușile. Azimioară îi urmărea mișcările, silueta suplă menținută fără eforturi la un număr de kilograme cu care s-ar fi putut mândri orice adolescent. Locotenentul încercă un vag sentiment de neîndreptățire. Maiorul nu ținea nici un fel de regim, consuma
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
afla Sponsz, comandantul suprem, era unica soluție. Lipsiți de arme și de apărare în cazul unei revolte, muncitorii din adânc ar fi fost masa crați de mitralierele ce îi înconjurau. Ceea ce trebuie distrus era însuși centrul nervos al acestui leviathan bor durian. Conduși, încă o dată, de Milou, conspiratorii se îndreptau către Sponsz. Profitând de surpriză și de ageri mea lor, gărzile erau înlăturate, rând pe rând, fără ca nimeni dintre paznici să fi putut da alarma. Un glas cunos cut și agitația
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
am răzgândit. M-am întors pe scara de serviciu și m-am suit pe acoperiș. Cam la o jumătate de oră după aceea, l-am văzut venind pe G. L-am cunoscut de departe după pălărie. Are o pălărie cu boruri late, cum poartă artiștii. A sunat, iar Augusta i-a deschis imediat. Îl aștepta, probabil, în dosul ușii. El a întrebat rîzînd: "A plecat leguma?" Adică eu. "A plecat, i-a zis Augusta. Hai, dragule, intră că nu mai am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au fost aici dintotdeauna. Un fragment în ebraică vechi de un milion de ani. —Ca sinagoga Bet Alpha? Poate. Maggie își mușcă buza și se uită afară, la străzile pe care treceau. Bărbați în haine negre și tipicele pălării cu boruri largi, unele din ele cu blană pe margine, chiar și pe căldura din Orientul Mijlociu. Femei în rochii lungi, lipsite de formă, intrând și ieșind din magazine, pungi de plastic legănându-se. Uri surprinse privirea lui Maggie. —Fanatici religioși. Vor pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aceasta ar fi ajuns să arate ca o gară deosebit de vulgară, se răsti Ignatius. Nu avem de gând să ne lăsăm insultate de un vânzător ambulant grosolan, spuse, vorbind de sus, o purtătoare de cuvânt din ceata de pălării cu boruri. — Văd acum, țipă Ignatius, voi sunteți cele care distrugeți reputația vânzătorilor de crenvurști. — E nebun! — E atât de vulgar! — Atât de grosolan! — Să nu-l încurajați! Nu vrem să te mai vedem aici, spuse simplu și mușcător purtătoarea de cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se urca pe scaunul din spate al unei mașini de poliție, în care se aflau deja cele trei membre tunse scurt ale serviciului auxiliar din Partidul pentru Pace. Agentul de stradă Mancuso, purtând un costum rupt și o pălărie cu borul îndoit, ținea hotărât ușa mașinii deschisă. În centru, negrul cel aiurit rânjea, privind spre ceva care părea o vacă moartă întinsă jos pe stradă. Ignatius cercetă centrul fotografiei cu ochii mijiți. — Ia privește, tună el. Ce fel de imbecil folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fascinantă. Născută În Constantinopol, Își trăise mare parte din viață În exil. Se bucurase de o viață tumultoasă ca romancieră și gazetară. Armanoush avea o poză a acesteia pe birou, În care Zabel se uita cu o privire visătoare pe sub borul pălăriei Într-un punct necunoscut de dicolo de ramă. Ceilalți membri ai secțiunii Anoush Tree aveau diverse porecle, din motive neștiute. În fiecare săptămână alegeau un anumit subiect de conversație. Deși temele variau destul de mult, toate aveau tendința să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
am răzgândit. M-am întors pe scara de serviciu și m-am suit pe acoperiș. Cam la o jumătate de oră după aceea, l-am văzut venind pe G. L-am cunoscut de departe după pălărie. Are o pălărie cu boruri late, cum poartă artiștii. A sunat, iar Augusta i-a deschis imediat, îl aștepta, probabil, în dosul ușii. El a întrebat râzând: „A plecat leguma?” Adică eu. „A plecat, i-a zis Augusta. Hai, dragule, intră că nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tobe și niște note stridente de flaut. Dintr-o dată portierele a patru dintre automobile se deschiseră și din ele ieșiră patru făpturi pe care le mai văzusem, și pe ele, pe afișul lui Petit Cirque. Cu pălării de fetru fără bor, ca niște fesuri, cu mantii largi, negre, Încheiate până la gât, Les Derviches Hurleurs ieșiră din automobile ca niște Înviați care ies din morminte și se chinciră pe marginile cercului magic. În fund, flautele modulau acum o muzică dulce, În timp ce ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care stătuse pînă atunci În mănușă. Wakefield i-o strînge ferm și o urmează pînă În parcare. VÎntul vălătucește zăpada proaspătă, dar lui Wakefield Îi e destul de cald În puloverul lui, În pardesiul de marcă și cu pălăria lui cu boruri largi, despre care crede ca Îl face să semene cu un gangster. Mașina lui Maggie, o utilitară sport Încrustată În gheață, planează ca În vis prin preeria albă. Ea Îi Înmînează programul. Astă seară este liber. MÎine la amiază, prînz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un salon mai mic, unde Claudette stă Înconjurată de admiratori. ținîndu-se ceva mai departe, admirînd o pictură de Hans Arp, stă un firicel de femeie, ai cărei umeri de paloarea ciupercii sînt acoperiți de o pălărie extraordinară. Se uită pe sub borul larg către Wakefield cu niște ochi violeți, ca ai lui Elisabeth Taylor. — Persefona, strigă doamna Redbone. Te-am căutat peste tot. Acesta este invitatul nostru special, domnul Wakefield. — Unde este Redbone, apropo? Asta ar vrea să știe și Wakefield. — Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Bărbatul ăla mai este și proprietarul mai multor ziare decît Hearst, dar sînt de acord cu Perse. E un mistreț. Mistrețul se Întoarce cu spatele la Claudette și dă cu ochii de fosta lui soție. Se Îndreaptă către ea și privește pe sub bor, fără a-i băga În seamă nici pe gazdă, nici pe Wakefield. Încă mă mai termină, ochii ăia. — Du-te-n mă-ta, intonează Persefona. Întregul grup se mută Într-o sufragerie uriașă, unde locurile au fost strict organizate, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de consimțire. Dimineața ne-am trezit înainte de răsăritul soarelui. Taică-meu și rabinul ne-au arătat doi saci dați prin smoală, precum cei folosiți pe nave. În fiecare se aflau veșminte de pelerin, începând cu pălăria rotundă vârfuită și cu boruri largi și terminând cu încălțările cu tălpi și catarame. Ne-au atras atenția în privința a două mici burdufuri. - Să nu care cumva să beți vreo picătură din vinul din ele. O-nghițitură, și sunteți morți. Această otravă s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zăpadă și i au așezat unul peste celălalt cu mare grijă. I-au cusut nasturi cenușii și i-au pus un nas mare roșu, din morcov. Doi ochișori zglobii au luminat fețișoara albicioasă. În cap purta o pălărie veche cu boruri largi. Un fular multicolor îi proteja gâtul de răceala iernii. După o zi de muncă copiii și-au admirat cu dragoste și mândrie prietenul de omăt. Acesta le zâmbea cu gura până la urechi. S-au simpatizat de la prima vedere. Pentru că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și observat decorația, știam c-o să-mi spună s-o dau jos dar, înainte să poată deschide, lângă noi s-a oprit o femeie, se apropiase atât de repede încât i se-auzea fusta foșnind, purta o pălărie mare, cu boruri largi, cum nu mai văzusem până atunci, fața îi era în întregime acoperită de crepul negru care atârna de jur împrejurul pălăriei, la început am crezut că e bunica, dar apoi am văzut că totuși nu e ea, fiindcă femeia asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o turmă, dar nici unul dintre ei nu se mișcă. Aveți casa greșita ! repet. Rog plecați proprietate ! — Ce fel de accent ar trebui să fie ăsta ? spune un tip cu ochelari negri. — Belgian, spun după o pauză. — Belgian ? Mă scrutează pe sub borurile pălăriei lui Trish. Ea e, spune cu dispreț. Ned, ea e ! Vino-ncoa’ ! — E aici ! A ieșit ! — Ea e ! Aud glasuri de peste drum și, spre groaza mea, mă trezesc că apar alți nu știu câți ziariști care se grăbesc spre porțile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
roțile metroului. Stupid. Și manșetele pantalonilor erau pline de noroi, asta însemnând că vizitatorul misterios ajunsese acolo pe jos, după ce lipăise destulă vreme prin băltoacele aflate în plină expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște umeri înguști, iar de sub borul pălăriei îl fixau doi ochi încețoșați. Barbă nerasă de zile bune, cearcăne vineții, colțurile gurii lăsate în jos, a dezolare permanentă. Un chiștoc de țigară între buzele crăpate. Două mâini cu degete boante, frecându-se repetat una de cealaltă, ca și cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]