3,270 matches
-
regulilor ei și alte teorii culese din broșurile la modă. Și pentru că îi păcăneau urechile și își simțea venele pulsând, pentru că undele i se încrucișau undeva prin corp, o luam de la capăt: saltele, rafturi, ficus, veioză, pește de sticlă cu botul căscat, pui de rață în jumătatea regulamentară de ou, statuetă primită la un premiu literar, o momâie gânditoare, cu multe riduri, ținând în mâini o carte, trandafiri prinși într-un passpartout ocru, un fel de scut turnat din fontă. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
previzibil. Mai gândește-te... Marietta își face și ea curaj, mai dă pe gât o votcă, aruncă paharul de plastic într-un autentic gest grecesc, își desface claia prinsă până mai înainte c-un elastic bonbon, pune și sticla la bot și, gâl-gâl-gâl, o golește pe trei sferturi. O pasează mai departe, nu fără o urmă de regret. Pe urmă, cu brațele larg deschise, ca o stăncuță în care-ai vârât câțiva electrozi să-i testezi reflexele condiționate, vine în centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pui să scot zece rânduri, „punct unde-o fi...”. Să se strice linotipul și s-arunce cocostârcul cu plumbi... Mai ții minte că m-ai băgat de vreo două ori sub masă, culcat!, de mi s-a presat țigara-n bot și tot mi-a intrat o literă-n mână? - Da, era un C mare de la editorialul la Chemarea... - M-ai însemnat! - Ce să faci, profesore, l-avem în sânge... - Plumbul? - Dac-ar fi numai ăla... Te-așteaptă Șefu’... Paul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Sara, de când stăteam pe zid și ne măsuram și durează... Dumnezeu știe până când. - Un bărbat care nu-i în criză de ceva, planete hoinărind aiurea prin spaț’, de capul lor, desfrânatele! a dat strechea-n meteoriți și se pupă-n bot cometele, ciuciu armonie pitagoreică, răcire accentuată a universului... știu, mi-ai zis, pământul va face țurțuri, va intra sub calotă de gheață într-o bună zi, nu te contrazic, și niște milioane de ani îs ca mâine... drepturile lu’ Homo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Se obișnuiesc, nu mai citesc nimic... Se poate? Cum ar reacționa oare dacă i-aș turna un borcan cu miere-n cap și-aș presăra fulgi? Uite-așa, dacă te-ai duce lângă ființa asta negricioasă, cu umeri ascuțiți și bot de știucă, care gesticulează isteric, și i-ai aprinde un ghemotoc de cârpe în față? Și, totuși, are ceva fascinant: n-am mai văzut pe nimeni până acum care să dea în același timp din toate membrele, ca girafele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-mi dă atenție. - Acum vreo două sute de ani, tot îți puneau creștinii adevărați cărbuni sub tălpi, îți băteau ace sub unghii și te serveau cu niște oțet... - Cucută nu mi-ar fi dat, nu? îi sclipesc ochii. - Nici un strop pe bot! Meritai? - Ar fi suflat în jar, ar fi făcut vânt credincioșii cu cetina de brad? Ar fi dănțuit de bucurie cumetrele că aia care sigur are ochi rău e pusă la frigare? Oare de-aia nu-mi place purcelul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un taburet și cei câțiva pași erau grozav de lungi, mi se părea că mă trag toate de haine, de păr. - Dacă zboară liliecii, trebuie să-ți acoperi capul... Am început să zgârii c-un băț, lupul nu mai are bot și nici blană, i-am scos ochii, se cojește vopseaua, acum nu mă mai sperie, bat cu pumnii. - Mai mănânci o brânză de-acu’, păduchiosule... - Putem să mergem și pe acoperiș? Borobeții urcă pe vârful casei, încep să arunce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care mai ai o amintire cețoasă, să-ți bagi mâinile în buzunare și să mergi. Să mergi până te lasă oasele și mușchii, ca-n Legiunea Străină. Și să fii fericit că nimeni nu se va întoarce să-ți ridice botul înfundat în nisip. Te lasă acolo când te-ai prăbușit. Îți mai trebuie pozele bunicilor? Nu, Dumnezeu să-i ierte. Mai ai nevoie de toate cărțile? Nu, nu m-au făcut mai deștept și nici mai bogat. Tablouri? Nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
recunoscut stilul? Da, pe Albert. Uneori sunt proastă-proastă... E-așa cum zic eu, nu e cazul să fii drăguț să mă contrazici, chiar vacotină bovarică ar fi mai precis - casc ochii pe broscoi și vreau neapărat să-l pup în bot și... să vezi metamorfoză pe capul lui! - Ei, chiar așa? - Da... Poate-i de neînțeles, dar o femeie poate alege, după criterii care te lasă mască, pe cel mai urât din jurul ei, pe cel mai rece, pe cel mai spălăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
țânc. Folosind cotoarele, plozimea începe un concurs de tras la țintă în panoul cel mai mare din zonă, cu un cap chel privind spre viitorul plin de steluțe UE. - L-am atins la meclă... - Ia de-aici... Ha-ha, drept în bot! - Pareu că-i ating urechea? Cotoarele zboară și se strivesc de panou. - Bă, iaca-o și pe tanti... Râzi, ai? O nimeresc drept între ochi... E, ce mai ziceți? Când apare concurența-n albastru, încep să se fluiere unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rupe. Toarnă peste bucăți ce era în găleată. - Ce fac eu aici? Nici nu cred... Mă prostituez, asta fac! Mă vând pe niște milioane, da’ nu-n bordel, ci-n biserică! Gata, mă duc să-i pictez căprioare cu troscotu-n bot, pe bunică-sa pe post de baiaderă, cu salbă la gât, cu struguri pe șolduri și nuferi în buric lui Cristinel al doilea, la Ciurea. Poate asta merge! Îi fac palatu’ gigea, să crape fierea-n dușmani, să dea oftica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
căscatul, parcă și omușorul vrea să iasă afară, mi se scrântește limba cât se-ntinde și plesnește îmbinarea buzelor, dar nu mă pot opri. Pun capul pe genunchi. - Salut, profesore, îți tragi sufletul? Te gândești? Trebuie să-i punem cu botul pe labe de data asta, nu? mă găsește Relu, unul dintre micii afaceriști ai locului. Candidează și el pe-o listă și-atunci își face plimbarea printre alegători. E îmbrăcat lejer, tinerește, proaspăt tuns. Are o figură optimistă. Din coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aflați pe pămînt Își deschideau neîncetat ciocurile ca să caute aer, cu ochii dilatați de spaimă, spre a-și Întoarce curînd gîturile și a rămîne țepeni, cu capul dat pe spate, Într-o grimasă tragică. Focile răsuflau greu În golf, deschizîndu-și botul numai cît era necesar, iguanele marine dispăruseră de pe stîncile lor, deși fluxul se afla la apogeu. Un bărbat se mișcă În depărtare, cu mare Încetineală, ca o umbră mai cenușie decît orice altă nuanță de cenușiu, și Îl recunoscu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și tu-l ții greșit. — Scumpete, îi zice fotograful lui Evie, poți să ții drujba puțin mai aproape de gură, te rog? Soarele e cald pe metalul mașinilor, pe capotele zdrobite sub greutatea celorlalte mașini așezate deasupra. Astea-s automobile cu botul deformat din care știi că n-a scăpat nimeni cu viață. Mașini cu aripi distruse în care au murit familii întregi. Mașini tamponate, cu banchetele din spate împinse până-n bord. Mașini de pe vremea când nu existau centuri de siguranță. Mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
intuiție, cu o privire mai de sus asupra fleacurilor care ne înconjoară va ajunge la concluzia că doar mușuroaiele umede, proaspete sînt adevărate, acelea care au legătură între ele, prin care trece aerul și prin care cîrtița își mai scoate botul de lopată din cînd în cînd. Restul sînt prăfuite, uscate și din miezul lor te pîndește moartea. Din această mică asemănare se putea deduce chiar tehnica supraviețuirii Serviciului și a oamenilor săi. Tuturor le cerea să strîngă înainte de toate orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
răsunînd în încăpere. "Frumos, ai început să vorbești de unul singur." I-ar fi plăcut ca măcar acum, la sfîrșit, să intervină direct, să-l scoată pe Bîlbîie din "priză" și să treacă la acțiune. I-ar fi pus cu botul pe labe înainte ca să intervină oamenii lui Parizianu, ca-n filmele cu Tom Mix. Singur împotriva tuturor, calm, cu privirea paralizantă. De fapt, toți sînt niște puști în raport cu el, o voce autoritară, în care să recunoască puterea adevărată ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de ceară de buze, pentru colțurile gurii, spune ea. Pentru când crapă și sângerează din cauza frigului. Gura ei e doar o gaură lucind ca dată cu grăsime, pe care o închide și-o deschide când vorbește. Gura ei, doar un bot de ruj roz în partea de jos a feței. Aplecându-se spre Contele Calomniei, șoptind în reportofon, Tovarășa Lătrău spune: — O, Doamne Dumnezeule... În timp ce Baroneasa Degerătură se așază, doar Agentul Ciripel o privește, în siguranță în spatele obiectivului camerei. La oprirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Când Radu plecă în delegație, ea răni inima Luanei cu tot felul de insinuări. O dată cu întoarcerea tânărului, Nuța veni lângă mașina de scris, la care fata dactilografia de zor și aruncă din vârful buzelor mari, ieșite în afară ca un bot de rață: Știi ce-a făcut drăguțul tău la Râmnicu? Au băieții pe una acolo, la care trag pentru unele nevoi, mă înțelegi... Mi-a spus Gicuță Popa că s-au distrat de minune. Luana continuă să-și vadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în toate direcțiile, Daniel Liga nu știa încotro să fugă și să scape de balamucul pe care-l crezuse de domeniul trecutului. Încercă s-o oprească dar madam Cordel era de nestăvilit. Ridică glasul enervat și Nuța amuți, făcând un bot atât de lung, încât Luana se temu că-l va străpunge pe bietul om. Când, în sfârșit, i se ceru să se explice, referenta îi spuse de unde pornise scandalul. Doamnelor, zise directorul ceva mai liniștit, să fie clar pentru toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mărci puteau să fie recunoscute. Piesele fuseseră smulse una câte una și remontate astfel Încât să semene cu altceva, era prin urmare cu neputință să spui, de pildă, ăsta-i un Datsun, un Fiat sau o Skoda. Una putea să aibă botul unui Mercedes, pe la mijloc să se transforme În Cadillac și să târască o platformă de camion. A Întors capul spre Din, a cărui expresie serioasă nu se schimba niciodată prea mult. Cum era mai tot timpul Încruntat, ochii lui apropiați
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avioane pe care le-au aruncat În aer ca pe niște săgețele. Adam privea cum bucățele din atlas zburau În jurul lui; harta verde și roz a Statelor Unite a plutit În cercuri ca Într-un vis, până când s-a lovit cu botul de tablă și a căzut. Albeața tundrei canadiene a ieșit pe geam Într-un zbor arcuit, În sus, spre lumina prăfoasă; iar suprafața tăcută a Oceanului Pacific, pe care Adam Îl iubea nespus, punctată de insule (Fiji? Tahiti?), zăcea pe pardo
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai mult zgomot. Erau și ceva mai mulți soldați, stând lipiți unul de altul, cu puștile strânse la piept. Ceva a aterizat cu un zgomot surd pe capota mașinii, un pantof de pânză murdar. Înainte să se fi instalat pe botul mașinii, a alunecat pe parbriz În fața lui Margaret. Mick acționa ambreiajul Înaintând centimetru cu centimetru printre cei care dădeau cu pumnul În mașină, loveau ferestrele cu palma, iar clanțele pocneau zgomotos când vreunul Încerca să deschidă. Mick accelera din când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care se întorc de la cireadă și se opresc fără greș la poarta stăpânului lor, așteaptă să li se deschidă sau pur și simplu împing poarta cu cornul și intră în ogradă, traversează curtea și se opresc la iesle, caută cu botul acolo, știind că vor găsi brațul de iarbă. Acum, de câte ori se gândea la perioada aceea, se năștea imediat, prin asociație, imaginea unui tunel străbătut în viteză, cu suflul drămuit, o noapte îngrozitor de adâncă, de blândă, de împăcată cu sine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ei, își uneau vocile și declamau fermi verdictul. Parcă le auzea replicile răutăcioase: Încă n-a apucat să se cațăre prea sus. Ține frâiele strâns până ajunge la fagure. Pe urmă să vezi cum se liniștește, cum șade cu botul pe labe, atent să nu supere pe cineva. Cum zburdă ca un mielușel cu lanțul strâns lângă țăruș și nu mai zice nici pâs, puah! Asistase de multe ori la aceste execuții rapide, precise, când avea loc plasarea unui autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ci o fugă, fata asta trece printr-o criză sufletească și nimic nu apare din senin, nici chiar cele mai simple reacții, în toate există o fază pregătitoare, o stare de incubație și el, blegul, șade atâta vreme cu ea bot în bot și nu observă nimic, nu-i vede figura ca de om hăituit. Câtă superficialitate sufletească, câtă goliciune mai zace în băiatul acesta al meu, de ce o fi oare așa, nu-și dă seama că nimic din ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]