527 matches
-
m-au arătat cu degetul, după care au râs cu lacrimi de isprava mea. în timp ce eu intram în sala de mese, Misty O’Malley tocmai ieșea, împingându-mă cu grosolănie. N-a fost o atingere ușoară, ci mai degrabă un brânci sănătos. Și nici nu și-a cerut scuze. M-am uitat după ea și, cu toate că nu-i puteam vedea fața, sunt convinsă că rânjea fericită. Se distra pe seama mea. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Ce-i făcusem? Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Abbot. Am alergat pe coridor împingându-ne și îmbrâncindu-ne. Am intrat în sală cu turma, revendicându-ne, binedispuși, cele mai confortabile scaune. Chaquie și cu mine ne-am luat la trântă fiindcă ne cășunase pe același scaun. Cu un brânci sănătos, care m-a țintuit la podea, Chaquie a câștigat lupta și a sărit triumfătoare pe scaun. Amândouă râdeam să ne prăpădim. Mike a prins celălalt scaun bun. Misty s-a așezat peste el și frichinindu-se a zis: —îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce departe am ajuns, mi-a zis ea nemaiîncăpându-și în piele de bucurie. —Minunat, am răspuns eu amărâtă. Presupun că acum o să adopți întru totul stilul macho newyorkez: o să te duci la birou la patru dimineața, o să lucrezi pe brânci până la miezul nopții, o să-ți aduci și acasă dosare, n-o să-ți mai iei vacanță, dar o să te crezi grozavă. —îmi pare bine că te bucuri pentru mine, Rachel, a zis Brigit cu voce scăzută. După care s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
colacilor de grăsime gigantici din jurul burții. Majoritatea personalului era format din emigranți ilegali. Asta din cauza obiceiului direcțiunii de a plăti salarii sub limita minimă legală. Cu toate astea, era o slujbă. Cu alte cuvinte, era un amestec de muncă pe brânci, suferință și plictiseală. După prima zi la noul hotel, m-am târât către casă, extenuată și deprimată. Când am intrat în apartament, telefonul suna de zor. — Da? m-am răstit nepoliticoasă, gata să-l pun la punct pe cel de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puțin el nu-l văzuse niciodată fără acesta. Era deci foarte bine dacă cei ce îi vor descoperi cadavrul vor găsi și toiagul în apropiere. Întors sub nucul din fundul curții, potrivi scaunul sub Calistrat, după care îi dădu un brânci cu piciorul, având grijă ca acesta să nu se rostogolească prea departe. Toiagul îl lăsă chiar acolo, rezemat de corpul lipsit de viață. Calm, se mai uită odată la isprava ce o făcuse, asigurându-se pentru ultima oară că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capul lui Katsuyori fratelui său de optsprezece ani, Sozo îi spuse să-l ia și să fugă. Dar tânărul, în lacrimi, declară că avea să moară cu fratele său, orice-ar fi fost. — Prostule! Pleacă imediat! Sozo îi dădu un brânci, dar era prea târziu. Soldații inamici îi înconjuraseră ca un cerc de fier. Acoperiți cu răni de la nenumăratele săbii și lănci, frații Tsuchiya muriră, încununați de glorie. Fratele cel mijlociu stătuse cu fiul lui Katsuyori de la început până la sfârșit. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asfaltul. Pe lângă meșter toți ceilalți lucrători păreau ucenici ucenicii lui, cu toții animați de dorința de a-l servi, fiecare cum putea mai bine. Meșterul, în salopetă și el, dar încins pe deasupra c-un șorț de pânză cauciucată, se lăsa pe brânci și întindea asfaltul descărcat din roabă. Pentru asta se folosea de o unealtă specială de lemn, asemănătoare rindelei, doar că ceva mai mare. Peste genunchi avea niște legături groase de piele umplute cu câlți, iar mâna stângă și-o sprijinea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tot nu cumpărăm nimic, la care el mi-a spus că nu m-a întrebat dacă vreau să cumpăr ceva, ci dacă-i maică-mea acasă, și atunci i-am spus să se ducă naibii, că dacă nu, îi dau brânci pe trepte, însă înainte de asta îi vâr pe gât vreo două umerașe, dar se pare că nici asta nu l-a speriat, că a apăsat din nou butonul soneriei, și atunci mama a strigat din cameră, că cine e, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cunoscut mult mai târziu, la Paris. Trecuseră ceva ani de la abdicare. — Ce s-a întâmplat cu ai tăi după ce ai plecat? — A început dezastrul. Mama a intrat ca lucrătoare la o fabrică de pantofi, unde a muncit zece ani pe brânci. Norocul ei a fost că acolo era și fosta noastră bucătăreasă, care, ocupându-se de cantina fabricii, îi mai punea deo parte câte ceva de mâncare. De teamă să nu fie închis ca fost moșier, tata a stat ascuns într-un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ca translator de limba rusă. El a fost însoțit de alți doi ostași, de altfel singurii care s-au întors, căci sârbul s-a predat rușilor, noroc că nu știau ora retragerii noastre! Ajungerea la debarcader s-a făcut pe brânci și târâș, până la plaja unde se cronometra timpul. Șoapta plecării trecu de la om la om ca un fior, ca o speranță, dublată de regretul învinșilor. Șanțul de retragere era desigur mai scurt decât distanța de 2 kilometri până la locul de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care nu durase mult, drumurile ce se întretăiau printre baracamente rămăseseră pustii; din cauza ploii sau din cine știe ce alt motiv, se părea că toți oamenii intraseră înăuntru. Micuțul era convins că se apropia o primejdie, ca atunci când cheruscii se târau pe brânci și omorau santinelele pe întuneric. Se îndreptă spre colțul sudic al castrului, de unde se auzeau bătăile ritmice ale făurarilor pe lamele înroșite. Se strecură în fierăria încălzită de foc, trăgând cu urechea la discuțiile oamenilor; astfel putu să audă - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mare cât toate zilele brăzdându-i obrazul stâng. Ia hai să facem o mică plimbare cu ea, să vedem dacă merită banii!... Hai, sus în șa, Popescule, și piciorul pe accelerație!... îl îndemnă el foarte nerăbdător, dându-i discret un brânci înainte. Nando mai încercă o dată să se elibereze din strânsoare , dar securiștii îl ținură cu mâini de fier la mijloc și îl siliră să descuie mașina și să se așeze la volan, urcându-se și ei în același timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plină de cioburi de faianță și de așchii de lemn, prinse În sînge Închegat. - Va fi greu să stabilim dacă raftul a căzut singur, spuse Lucas ceva mai tîrziu cînd coborî de la mezanin. Sau dacă cineva i-a dat un brînci. Îi explică Mariei, care se Încruntase, că ușa de la biroul de contabilitate era larg deschisă și că o cutie metalică avînd desigur bani Înăuntru fusese forțată. Se uită atent la Pierric: acesta, Îngenuncheat lîngă maică-sa, profita de starea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
miez de pâine, și mă trec fiorii PRUNDULUI CERESC. Adăpost pe veacuri ți-a făcut ursita, din îmbrățișarea unui vechi mister. Tu ești prea-curata, blânda, miluita care din iubire, m-ai făcut stingher! Un stingher ce-și duce zilele pe brânci și îmbrățișarea viselor sub pleoape, în avânt de vânturi, șoaptele prin lunci iluzoriu, dreptul de-a te ști aproape. Ceas de-nzăpezire ne-a cuprins trecutul să-l țină-n vibrații de apusuri grele și pe trupuri moarte, se așterne tumultul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ai mîncat rahat din belșug cînd erai țînc, ori e ceva necurat la mijloc. Nici prin cap să nu-ți treacă c-o să vagabondezi și-n seara asta, nu-l slăbește Delfina cu cearta, țîșnind în direcția bucătăriei, dîndu-i un brînci între coaste, ridicînd capacul unei cratițe aflate pe aragaz gata să dea în foc, punînd mîna pe o lingură lată de lemn, începînd să amestece. Bucăți de morcov, pătrunjel, gulii, ceapă, cubulețe de cartofi, bobițe de mazăre ies pe rînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spus că nu-mi păsa. Atrăgea băieții ca un magnet. Și ce dacă se tot strecura în sală să vadă filmul? Pentru cei cincizeci de cenți pe care-i primea pe oră, nu era să m-aștept să dea în brânci. Ce-mi puteți spune despre iubiții ei? am întrebat eu. Carmody izbi în tejghea. Batoanele de Jujubee și Milk Dud se răsturnară. — Lizzie nu era o stricată! Singurul prieten al ei de care știam era un băiat orb și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de ceva moale. Căzu. Nu ardea nicăieri nici un fel de foc și nu era nici lună. Sutașul pricepu abia acum că frica de pedeapsă îi luase toate gândurile prevăzătoare pentru care altădată îl lăudaseră de atâtea ori căpitanii. Căzut pe brânci, începu să pipăie înjur și dădu de un trup omenesc, apoi de altul. Înțelese îngrozit că erau străjile. Soldații aceștia însă nu se trezeau. Beți nu puteau fi, nici atât de somnoroși. Un gând fulgerător trecu prin mintea sutașului: erau morți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o adiere de bombeu, glezna încă satisfăcătoare, de iapă arăbească, a roșcatei, dîndu-i de priceput că pe abscisă ținea, întărit, un gând pentru ea. - Și că: "Orice astru nu e decât o încarnare de forțe... spuse doamna, ascunzîndu-și, cu grijă, brânciul de senzualitate ce i se dăduse. Orice încarnare de forțe nu e dirijată decât de anumite entități spirituale... Și că orice astfel de entitate spirituală... nu face decât să ne îmbunătățească nouă... indicii de dezvoltare intelectuală, ori de câte ori avem inspirația de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
demarează, sub denumirea pompoasă de laborator de reconstituire. Un singur șef direct, colonel Volgoride, care se pricepe să picure în relațiile sale cu Ulpiu o atmosferă de corectitudine cazonă, supraveghere discretă și ocrotire ușor amuzată. Într-adevăr, băiatul dă în brânci, progresează, și nu trudește deloc rău, din moment ce prin aceeași ușă prin care intră zilnic rupturi, documente betejite, arse, lipite sau molfăite de mucegai, ies a doua zi acte-pacienți cu înfățișări reîmprospătate, tefere și cu aerul acela docil ce le îngăduie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am văzut, niciodată, în viață, altimetrul unui singur avion. Pinky nu credea. 217 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În România, dulcea populație se întorcea devreme în casele cenușii, crâșmele se închideau la nouă, Televiziunea la zece, ziarele scriau, pe brânci, numai despre chipul în care-și ducea vioiul Cârmaci, Națiunea în zbor, către Cele Mai Comuniste Meleaguri. Deasupra țării, imensă, sfârâia numai Plictiseala. Nu existau teatre adevărate, cinematografe adevărate, concerte adevărate, așa că era destulă nevoie chiar și de intruși. Dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sticle. Mulți dintre pacienți, necooperanți, dădeau colțul. Adăugau tulburărilor proceselor lor psihice cîte-o pneumonie și decedau. Un sfert din ăștia încăpățînații, care crăpau, fuseseră internați din pricina unor fapte comise afară, prin care nu dovediseră c-ar fi dat chiar în brânci, de entuziasm, față de politica Partidului de făurire a socialismului în patria noastră. Erau ghinioniștii despre 275 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În rufăria Ierbii Fiarelor răpăia muniția, precum grindina pe tabla casei și săreau înapoi cartușele goale, precum floricele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gaj tot niște provinciali strâmtorați, care nu apucaseră să-i plătească rațiile de varză călită. După cum arăta, baschetbalista produsese prejudicii importante în rezerva strategică de varză călită. Și o groază de ani, blestemata ei familie va trebui să trudească pe brânci, până ce madam Nicolici îi va da drumul să se care de-aici. Ceaiul era gustos. Ostateca îi adăugase scorțișoară. Risipa de scorțișoară avea să-i prelungească șederea aici cu cel puțin două săptămâni. Dacă ar fi avut pruni, madam Nicolici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după asta? — Lucrurile o să meargă mai departe ca și pînă acum. — Ești convins? Ai nevoie de el. Ai nevoie de energia și de naivitatea lui. — Supraviețuim noi și fără el. Odată ce s-a pornit caruselul, nu mai are nevoie de-atîtea brînciuri să rămînă În mișcare. — Așa crezi tu, spuse ea, privind la pueblele din zare Înșirate de-a lungul țărmului, cu zidurile lor albe strălucind În soare. Încotro pleacă? — Mai departe pe linia țărmului. Calahonda - e un complex uriaș. SÎnt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și el, nu-i vorbă, totdeauna avea papion, duminica își punea hainele bune și se ținea pe urmele croitorului. Negustorul tot de la alții aflase, ba de la Spiridon, ba de la Ilie, că și ăsta era pișicher, i-ar fi dat inima brânci. Gogu avea alte metehne. La cârciuma nu prea venea, nu se înghesuia la băutură. Își vedea de lucrul lui toată săptămîna: croia, cosea, călca, adormea liniștit. Când sosea duminica, cu ce avea în buzunar, o lua pe Florica și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceaune și se numea că avuseseră carne la masă. Băgau în ei, nu se cunoștea. Dar până seara mai era timp. De la baltă treceau pe la bordeiul lui moș Leu, să-i vadă armăsarii. Falnici cai! Se piteau în dudău pe brânci și priveau. Animalele aveau o piele lucioasă, cu păr scurt și aspru, des și lins. Scuturau din pintenii de piele ai copitelor, alungind muștele cu coada. Aplecau apoi gâturile puternice și încordate, ascultau cu urechile ciulite și mușcau nepăsători smocurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]