584 matches
-
prin teme de evaluare propuse, prin organizarea de expoziții permanente cu lucrările copiilor, serbări. Bibliografie: POVESTEA BRĂDUȚULUI E iarnă. A nins cu fulgi mari o noapte întreagă și zăpada a crescut văzând cu ochii. Când s-a trezit din somn, brăduțul a rămas mut de uimire! Nu mai văzuse atâta zăpadă de când era el și era de vreo doi-trei ani, că nu-și amintește el prea bine! Mami, vreau să mă joc în zăpadă, strigă el voios. Mai așteaptă, puiule, să
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
-mi caut un prieten de joacă. Și privi curios în jur, doar-doar va găsi un prieten de joacă. Tocmai trecea pe acolo un pui de urs, rotofei, cu blănita pufoasa. Vrei să fim prieteni și să ne jucăm împreună? Întreba brăduțul plin de speranță. Mi-ar placea, dar nu am timp; trebuie să ajung la bârlog să mă culc. Urșii hibernează toată iarnă, nu se pot juca! Și spunând acestea, ursulețul o lua la fugă, pierzându-se printre copaci și zăpada
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
dar nu am timp; trebuie să ajung la bârlog să mă culc. Urșii hibernează toată iarnă, nu se pot juca! Și spunând acestea, ursulețul o lua la fugă, pierzându-se printre copaci și zăpada groasă. Nu trecu mult timp și brăduțul auzi deasupra lui un ciripit vesel. Vrei să ne jucăm împreună? Încerca din nou brăduțul. Nu-i răspunse nimeni, pentru că păsărica deja zburase mai departe. Nu cred c-o să-mi găsesc vreodată un prieten de joacă, spuse trist micul brad
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
iarnă, nu se pot juca! Și spunând acestea, ursulețul o lua la fugă, pierzându-se printre copaci și zăpada groasă. Nu trecu mult timp și brăduțul auzi deasupra lui un ciripit vesel. Vrei să ne jucăm împreună? Încerca din nou brăduțul. Nu-i răspunse nimeni, pentru că păsărica deja zburase mai departe. Nu cred c-o să-mi găsesc vreodată un prieten de joacă, spuse trist micul brad. Deodată, se auziră niște râsete vesele. Privind atent în jur, brăduțul zări doi copii împreună cu
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
împreună? Încerca din nou brăduțul. Nu-i răspunse nimeni, pentru că păsărica deja zburase mai departe. Nu cred c-o să-mi găsesc vreodată un prieten de joacă, spuse trist micul brad. Deodată, se auziră niște râsete vesele. Privind atent în jur, brăduțul zări doi copii împreună cu tatăl lor. Uite ce brăduț frumos! Zice băiatul, apropiindu-se. Ai dreptate, spuse surioara lui. Se potrivește cu camera noastră, e numai bun de pom de iarnă. Haide să-l luăm acasă, să-l împodobim! Și
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
pentru că păsărica deja zburase mai departe. Nu cred c-o să-mi găsesc vreodată un prieten de joacă, spuse trist micul brad. Deodată, se auziră niște râsete vesele. Privind atent în jur, brăduțul zări doi copii împreună cu tatăl lor. Uite ce brăduț frumos! Zice băiatul, apropiindu-se. Ai dreptate, spuse surioara lui. Se potrivește cu camera noastră, e numai bun de pom de iarnă. Haide să-l luăm acasă, să-l împodobim! Și brăduțul ajunse acasă la cei doi copii. Era obosit
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
zări doi copii împreună cu tatăl lor. Uite ce brăduț frumos! Zice băiatul, apropiindu-se. Ai dreptate, spuse surioara lui. Se potrivește cu camera noastră, e numai bun de pom de iarnă. Haide să-l luăm acasă, să-l împodobim! Și brăduțul ajunse acasă la cei doi copii. Era obosit de drum și puțin speriat, dar și bucuros că și-a găsit doi prieteni de joacă. Adormi visând la ziua de mâine, când va avea cu cine să se joace. Dimineață, când
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
cei doi copii. Era obosit de drum și puțin speriat, dar și bucuros că și-a găsit doi prieteni de joacă. Adormi visând la ziua de mâine, când va avea cu cine să se joace. Dimineață, când s-a trezit, brăduțul rămase mut de uimire: era acoperit din cap până-n picioare cu globuri și lanțuri aurii, de mai să nu se recunoască. Privi în jos și zări o mulțime de jucării. Acum am cu ce să mă joc! Se bucură brăduțul
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
brăduțul rămase mut de uimire: era acoperit din cap până-n picioare cu globuri și lanțuri aurii, de mai să nu se recunoască. Privi în jos și zări o mulțime de jucării. Acum am cu ce să mă joc! Se bucură brăduțul. Copiii năvăliră în cameră și începură să zburde în jurul brăduțului, cântând și bucurându-se de darurile primite. -E cel mai frumos brad pe care l-am văzut! Exclamară ei în cor. Brăduțul nu mai putu de bucurie, simțind că și-
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
picioare cu globuri și lanțuri aurii, de mai să nu se recunoască. Privi în jos și zări o mulțime de jucării. Acum am cu ce să mă joc! Se bucură brăduțul. Copiii năvăliră în cameră și începură să zburde în jurul brăduțului, cântând și bucurându-se de darurile primite. -E cel mai frumos brad pe care l-am văzut! Exclamară ei în cor. Brăduțul nu mai putu de bucurie, simțind că și-a găsit în sfârșit rostul! Colorează brăduțul și împodobește-l
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
am cu ce să mă joc! Se bucură brăduțul. Copiii năvăliră în cameră și începură să zburde în jurul brăduțului, cântând și bucurându-se de darurile primite. -E cel mai frumos brad pe care l-am văzut! Exclamară ei în cor. Brăduțul nu mai putu de bucurie, simțind că și-a găsit în sfârșit rostul! Colorează brăduțul și împodobește-l. Desenează sub el ce dorești să-ți aducă Moș Crăciun. CE-NTÂMPLARE! Soarele cât e de soare, n-a văzut așa-ntâmplare
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
să zburde în jurul brăduțului, cântând și bucurându-se de darurile primite. -E cel mai frumos brad pe care l-am văzut! Exclamară ei în cor. Brăduțul nu mai putu de bucurie, simțind că și-a găsit în sfârșit rostul! Colorează brăduțul și împodobește-l. Desenează sub el ce dorești să-ți aducă Moș Crăciun. CE-NTÂMPLARE! Soarele cât e de soare, n-a văzut așa-ntâmplare: în grădina, printre flori, a crescut cum rareori vezi, o ciupercă uriașă, tocmai ca ridichea
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
să ne gândim și la prietenul nostru bradul, deși nu ne prea gândim nici la alții, lunecând dintr’o lume În care aveam prieteni, Într’una În care ne vom fi făcut doar dușmani. Sau indiferenți. Și eu am un brăduț de Crăciun, dar esențialul: o rămurică, deasupra mesei la care am scris astea. Și totuși, Îmi cer scuze pentru a fi tulburat aceste zile de sărbătoare cu gândurile mele, poate polemice... “Radiosfera”, 23 decembrie 1996, ora 9,33 111. La
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Aha, vroiai să mă prinzi cu unul ca să-ți poți face de cap după aia și eu să nu mai zic nimic! Să aflu eu de-acum înainte că m-ai înșelat, și vă împușc pe amândoi!“. Fiu de cârciumar Brăduț a înțeles, chiar din prima zi de școală, de 1 septembrie 1952, că nu e ca toți ceilalți. Toți ceilalți se numeau Vasile Gheorghe, Ion Vasile, Ion Costică, Vasile Costică sau Gheorghe Ion, numai pe el îl chema Brăduț Olimpiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cârciumar Brăduț a înțeles, chiar din prima zi de școală, de 1 septembrie 1952, că nu e ca toți ceilalți. Toți ceilalți se numeau Vasile Gheorghe, Ion Vasile, Ion Costică, Vasile Costică sau Gheorghe Ion, numai pe el îl chema Brăduț Olimpiu Brătianu. Dar în ultima bancă din clasă, separat de ceilalți printr-o bancă goală, ca un ciumat, Brăduț n-a fost trimis din cauza numelui, ci pentru că era fiu de fost cârciumar. „Stai cuminte acolo - i-a zis în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ceilalți. Toți ceilalți se numeau Vasile Gheorghe, Ion Vasile, Ion Costică, Vasile Costică sau Gheorghe Ion, numai pe el îl chema Brăduț Olimpiu Brătianu. Dar în ultima bancă din clasă, separat de ceilalți printr-o bancă goală, ca un ciumat, Brăduț n-a fost trimis din cauza numelui, ci pentru că era fiu de fost cârciumar. „Stai cuminte acolo - i-a zis în șoaptă tovarășul Costică Vasilescu -, și ai să vezi c-o să fie bine.“ Iar Brăduț a priceput pe loc ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o bancă goală, ca un ciumat, Brăduț n-a fost trimis din cauza numelui, ci pentru că era fiu de fost cârciumar. „Stai cuminte acolo - i-a zis în șoaptă tovarășul Costică Vasilescu -, și ai să vezi c-o să fie bine.“ Iar Brăduț a priceput pe loc ce a vrut să spună tovarășul. Nu c-o să-i fie bine, ci c-o să se facă bine. Directorul școlii elementare nr. 37 din cartierul muncitoresc 23 August a conchis și mai deslușit: „Zi mersi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Pe director îl chema Costică C. Gheorghe, fapt care făcea ca fiecare propoziție pe care o rostea să conteze ca un verdict al întregii clase muncitoare, aliată cu țărănimea săracă, nu doar al proletariatului din cartier. Un an mai târziu, Brăduț a fost mutat împreună cu alți ciumați în nou-înființata clasă a II-a D. Îți dădeai seama imediat că era ceva dubios cu a II-a D, după numele de familie ale copiilor. Semănau cu acelea ale dușmanilor poporului, judecați sumar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu a II-a D, după numele de familie ale copiilor. Semănau cu acelea ale dușmanilor poporului, judecați sumar și trimiși în pușcării, de care, în 1953, erau pline toate ziarele. „În ce bancă am voie să stau?“, a întrebat Brăduț. Învățătoarea, care și ea avea un nume nu tocmai muncitoresc, deoarece, deși se chema Marin, se mai chema și Ortanza, i-a răspuns că în clasa ei poate să se așeze fiecare unde poftește. În glasul învățătoarei, despre care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zile într-un lazaret pentru odrasle de exploatatori cu șanse minime de a fi recuperate pentru societatea sănătoasă din punct de vedere al originii sociale pe care o edificau în grabă muncitorii și țăranii. Obișnuit de-acum cu ultima bancă, Brăduț s-a dus tot acolo. Doar că între el și ceilalți nu se mai găseau obligatoriu mai multe bănci goale. În scurt timp, Brăduț a priceput că distanțele între oameni puteau fi marcate și altfel decât prin bănci neocupate. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sociale pe care o edificau în grabă muncitorii și țăranii. Obișnuit de-acum cu ultima bancă, Brăduț s-a dus tot acolo. Doar că între el și ceilalți nu se mai găseau obligatoriu mai multe bănci goale. În scurt timp, Brăduț a priceput că distanțele între oameni puteau fi marcate și altfel decât prin bănci neocupate. Într-o pauză, Brăduț s-a apropiat de un mic grup alcătuit din fii de medici și de funcționari. În tăcerea ostilă care s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dus tot acolo. Doar că între el și ceilalți nu se mai găseau obligatoriu mai multe bănci goale. În scurt timp, Brăduț a priceput că distanțele între oameni puteau fi marcate și altfel decât prin bănci neocupate. Într-o pauză, Brăduț s-a apropiat de un mic grup alcătuit din fii de medici și de funcționari. În tăcerea ostilă care s-a lăsat, s-a auzit vocea pițigăiată și batjocoritoare a lui Matei, băiatul fostului avocat al Curții Regale, care și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a lăsat, s-a auzit vocea pițigăiată și batjocoritoare a lui Matei, băiatul fostului avocat al Curții Regale, care și-a luat la rost prietenii: „Să nu cumva să vă văd de mână cu cârciumarii!“. Până în clasa a VII-a, Brăduț și-a văzut de ale lui, indiferent la prieteniile care se legau și se dezlegau în jur. O singură dată a mai încercat să se apropie de un coleg, la puțin timp după ce a fost transferat la Școala nr. 37
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se apropie de un coleg, la puțin timp după ce a fost transferat la Școala nr. 37, Aurelian Barbăneagră. „E fiu de mare legionar“, șușoteau copiii înfricoșați, iar Barbăneagră se făcea că nu aude. „Știi - i-a zis într-o zi Brăduț când Aurelian se retrăgea în spatele școlii să-și mănânce gustarea de la ora zece -, și eu sunt băiat de legionar.“ Aurelian s-a oprit din mestecat, s-a uitat la Brăduț ca la un câine vagabond gata să se lase mângâiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că nu aude. „Știi - i-a zis într-o zi Brăduț când Aurelian se retrăgea în spatele școlii să-și mănânce gustarea de la ora zece -, și eu sunt băiat de legionar.“ Aurelian s-a oprit din mestecat, s-a uitat la Brăduț ca la un câine vagabond gata să se lase mângâiat de oricine și a catadicsit să-l întrebe, cu aerul unuia care o făcea din bună creștere, deși știa dinainte ce urma să i se răspundă: „De unde-s ai tăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]