582 matches
-
gât! Spune repede ce-a fost. Da' mai întâi întinde-te pe pat să te odihnești. Liană, fata mea, toarnă-i vin în ulcică și ajută-l să se-așeze. (Liana toarnă, apoi pare încurcată: cum să-l ajute pe Brăduț?!) BRĂDUȚ: Că n-oi fi babă, să mă urc la clocit între perne și să mă afumați cu păr de lup ca să-mi treacă de sperietură! Mai degrabă mă aflu rușinat de întâmplare decât vătămat. Măria Sa, tatăl meu, încă râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Spune repede ce-a fost. Da' mai întâi întinde-te pe pat să te odihnești. Liană, fata mea, toarnă-i vin în ulcică și ajută-l să se-așeze. (Liana toarnă, apoi pare încurcată: cum să-l ajute pe Brăduț?!) BRĂDUȚ: Că n-oi fi babă, să mă urc la clocit între perne și să mă afumați cu păr de lup ca să-mi treacă de sperietură! Mai degrabă mă aflu rușinat de întâmplare decât vătămat. Măria Sa, tatăl meu, încă râdea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fii fără grijă, nevastă. Da' o picătură de vin nu-i strică. Numai cât mă uit și, numărându-mă și pe mine, găsesc numărul ulcelelor în lipsă! Poftesc și eu una. LIANA: Îndată, Măria Ta. (Iese. Cei doi se așază.) BRĂDUȚ: Frumoasă fată, mamă. La plecare parcă nu știu s-o fi văzut. LIOARA: N-aveai cum o vedea. Mai înainte am cunoscut-o și eu. Și să știi că nu-i numai frumoasă, dar și înțeleaptă. (Intră Liana, toarnă vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în cana adusă.) LIANA: Luați de bine, Măriile Voastre! GÂND: Mulțumim dumitale, fată frumoasă! (beau) Bun vin! Și bine se potrivește la oameni căzuți de la drum lung! LIOARA: Numaidecât poruncesc și pentru masă, soțul meu. GÂND: Mai îngăduie cu masa. Brăduț, cum facem cu cimilitura noastră? Chemăm sfetnicii sau o lăsăm pe mai târziu? BRĂDUȚ: Timp de amânare nu prea este, Măria Ta și tată; trei zile trec iute. Că tot cu dânsa mă necăjeam și când m-a lepădat calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
beau) Bun vin! Și bine se potrivește la oameni căzuți de la drum lung! LIOARA: Numaidecât poruncesc și pentru masă, soțul meu. GÂND: Mai îngăduie cu masa. Brăduț, cum facem cu cimilitura noastră? Chemăm sfetnicii sau o lăsăm pe mai târziu? BRĂDUȚ: Timp de amânare nu prea este, Măria Ta și tată; trei zile trec iute. Că tot cu dânsa mă necăjeam și când m-a lepădat calul într-o parte... LIOARA: Despre ce cimilitură vorbiți voi? Că nu pricep nimica. GÂND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rămân singură. GÂND: Nu-i nici o taină, fată dragă. Rămâi unde te afli. Tare mă tem, nevastă, că va trebui să cerem și să așteptăm duh din cer în dezlegarea unei cimilituri, decât care alta n-am întâlnit mai încâlcită. Brăduț, dă tu de veste să poftească sfetnicii chiar aici; mă aflu cam trudit și-am găsit bun loc de odihnă. (Brăduț iese, revine imediat) LIOARA: Tot nu pricep... GÂND: Vei pricepe îndată. Iaca ce-i: Zarvă-Împărat, megieș al nostru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cerem și să așteptăm duh din cer în dezlegarea unei cimilituri, decât care alta n-am întâlnit mai încâlcită. Brăduț, dă tu de veste să poftească sfetnicii chiar aici; mă aflu cam trudit și-am găsit bun loc de odihnă. (Brăduț iese, revine imediat) LIOARA: Tot nu pricep... GÂND: Vei pricepe îndată. Iaca ce-i: Zarvă-Împărat, megieș al nostru, care, după cum cunoști, n-are tihnă până nu se știe luat la harță cu cineva, văzând că, de fiecare dată, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
doar trei zile. Altfel cată a ne apăra ce-i al nostru cu puterea săbiei. SFETNIC I: Cum se poate asta, Măria Ta? GÂND: Iaca se poate! Deci fiți cu luare aminte la ce ne spune Zarvă-Împărat. Citește de ici, Brăduț, că nu văd tocmai bine. (îi dă scrisoarea) BRĂDUȚ (citește): În slujba noastră stau trei războinici neînfricați, pe care-i cheamă Terentie, Meletie și Isachie. Nimeni n-a izbutit a-i birui, având ei în preajmă, la vreme de harță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i al nostru cu puterea săbiei. SFETNIC I: Cum se poate asta, Măria Ta? GÂND: Iaca se poate! Deci fiți cu luare aminte la ce ne spune Zarvă-Împărat. Citește de ici, Brăduț, că nu văd tocmai bine. (îi dă scrisoarea) BRĂDUȚ (citește): În slujba noastră stau trei războinici neînfricați, pe care-i cheamă Terentie, Meletie și Isachie. Nimeni n-a izbutit a-i birui, având ei în preajmă, la vreme de harță, trei slujitori, care se-ntâmplă să aibă aceleași nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a mai rămas, poartă prin urmare numele de Meletie. SFETNIC III: Pre legea mea, răspunsul este cel adevărat. Și același răspuns l-am fi dat și noi Măriei Tale, dacă nu se amesteca în vorbă această copilă cu numele Liana. BRĂDUȚ: Eu, Sfetnice al III-lea, țin minte că domnia ta socoteai trei zile răgaz prea scurt pentru dezlegarea încâlcelii supusă judecății noastre. GÂND: Să fim veseli și mulțumiți că am ajuns cu bine la un liman și că vom avea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
abia acuma bag seamă cât mi-i de foame... (Femeile ies) Fiule, aș mai pofti o ulcică de vin. Avem un ceas de tihnă și de mulțumire. Așa că toarnă-ți și ție încă una. (se toarnă, beau) Hm! Bun vin! Brăduțule, ce spui despre cimilitura noastră și despre dezlegarea ei? BRĂDUȚ: Tată dragă, cimilitura o socot între cele trecute, dar eu aș vrea să-ți spun că dezlegătoarea cimiliturii mie mi-a plăcut cum nu se poate mai tare! GÂND: Hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ies) Fiule, aș mai pofti o ulcică de vin. Avem un ceas de tihnă și de mulțumire. Așa că toarnă-ți și ție încă una. (se toarnă, beau) Hm! Bun vin! Brăduțule, ce spui despre cimilitura noastră și despre dezlegarea ei? BRĂDUȚ: Tată dragă, cimilitura o socot între cele trecute, dar eu aș vrea să-ți spun că dezlegătoarea cimiliturii mie mi-a plăcut cum nu se poate mai tare! GÂND: Hm... Așteptam vorba asta de la tine, fiule, și nu pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tu un pustiu de bine... (i se toarnă, bea) Bun vin! Și-s doritor foarte să aflu ce-o să zică împărătița mea și maică a ta, Lioara, când o auzi ce-am auzit eu de la tine... Vin' să te sărut, Brăduțule! Pare-mi-se că ar trebui să ne îngrijim și noi de straie nouă... (gustă din ulcică) Hm, cu adevărat, bun vin! (Cortină de lumină. Muzică. În sală intră mai mulți Privitori și Crainicul toboșar. Spot pe Crainicul toboșar.) TOBOȘARUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Tabloul 4 Lumină pe scenă, unde se află întinsă o masă semiovală, așa fel încât niciunul dintre meseni să nu fie cu spatele la sală. Blide, urcioare, căni, talgere cu pâine și fructe; aspect general de masă țărănească. În centru, așezați, Gând, Brăduț, Liana, Lioara, în straie de nuntă. GÂND: Să poftească oaspeții! APRODUL (la ușă, anunță): Măria Sa Hulpav-Împărat! HULPAV (trece, fără a saluta, direct la masă): Mie să-mi aducă un talger ca lumea, larg și adânc; eu am sosit de la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
chip, sunt pregătite chiar de mâna mea. (rumoare) LIOARA: Ce spui tu acolo, fata mea?! PRICINĂ: Să-i taie capul! Cine îndrăznește a se purta necuviincios și a-și bate joc de-un împărat cată a fi scurtat fără întârziere! BRĂDUȚ: Iubiți părinți și luminați oaspeți, s-o ascultăm mai întâi și mai întâi pe soția mea. După cum o cunosc eu, n-a făcut ce-a făcut fără a chibzui înainte. BOLOVAN: Ba eu cred că i-ați căutat în coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe continent când or fie ei bătrâni sau singuri. Dar ea este a doua generație de plecați și își permite luxul să își care cu drag „diferența specifică”. Părinților li s-a urcat America la cap. Am mâncat sub un brăduț, a fost foarte, foarte plăcut. Aici, acum, vremea este atât de caldă, că la prânz stai în tricou. Doar densitatea frunzelor de pe jos, lipsă din copaci, te face să înțelegi că e toamnă. Până acum, clima este realmente superbă. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
apare în cuvinte, liniștea verii e fierbinte, cerul iubirii e deschis. 2012 Crăciunul este aproape Ce emoții de neșters trăim la prima ninsoare!.. Suntem mai ușori la mers prin univers și visare. Trei fetițe - trei copii fredonează-ncet colinde, în brăduț o stea aprinde un întreg cer de făclii. Noaptea își subție plasa de fulgi mici și aurii, luminoasă este casa unde cântă trei copii. Aerul de sărbători are-un minunat efect; verbele la imperfect îți dau aripi ca să zbori. Timpul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
vază; cât de mult ne luminează calendarele prezente! Numai aripi printre astre, trecem peste orice-abis cu tăria unui vis și emoțiile noastre. Bucuriile adânci unde-și află rost credința, ne veghează-n veci ființa cu-ale spiritului stânci. 2012 Cu brăduțul pe mașină Am pornit veseli la drum cu brăduțul pe mașină; Moș Crăciun umple de-acum toată casa de lumină. Datinile noastre poartă atâtea semnificații! Un izvor de inspirații pentru orice fel de artă. Ne-ncălzim la focul lor, de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
aripi printre astre, trecem peste orice-abis cu tăria unui vis și emoțiile noastre. Bucuriile adânci unde-și află rost credința, ne veghează-n veci ființa cu-ale spiritului stânci. 2012 Cu brăduțul pe mașină Am pornit veseli la drum cu brăduțul pe mașină; Moș Crăciun umple de-acum toată casa de lumină. Datinile noastre poartă atâtea semnificații! Un izvor de inspirații pentru orice fel de artă. Ne-ncălzim la focul lor, de se-mbujorează-fața cu-acest minunat izvor; ce frumoasă este viața
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cinci ani ai campaniei din apus, dar corpul său, în vârstă de patruzeci și șase de ani era mult prea slab. Se păstraseră și acum urme ale băiatului de țăran, sărac și costeliv, din Nakamura. Trupul lui arăta ca un brăduț pipernicit crescut din stâncă sau ca un prun scofâlcit, bătut de vânturi și ninsori - puternic, dar dând semne de bătrânețe. Nu se cuvenea, însă, să i se compare vârsta și fizicul cu cele ale unui om obișnuit. Atât pielea, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prin casă, fără să știe deocamdată ce este bucuria de-a ieși la săniuș, pe o zăpadă bogată, căzută de curând. După un Crăciun petrecut la mănăstire și după câteva zile libere la sfârșitul anului, de revelion, când încropise un brăduț modest pentru copil, sub care Moș Gerilă proletar depusese parcă cu sfială și rușine, în noaptea dintre ani, o biată mașinuță de tablă, Virgil se înhămase din plin la treburile lui funcționărești, cenușii dar presante, de la secția financiară, dând uitării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o reducere de rigoare. Asupra acestui punct urma să mai reflecteze. Articolul cu pricina era Încă la magazin pentru că, Înainte de a se supune ordinelor șefei, Iolanda a călcat În picioare spirtiera, a doborât munții de mucava și a făcut vânt brăduțului de plastic tocmai În grămada de biciclete Mountain Bike și Tohan, bărbați și dame. A ieșit tiptil din magazin după ce a plătit, Încurajat de privirea complice a șefei și de asigurările ei ferme că totul o să se aranjeze. Cum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
alta a închizătorii. O poșetă stupidă, ca de altfel majoritatea poșetelor de mușama, ieftine, purtate de femeile fără bani. Am tresărit când am văzut gioarsa de la tobogan. Alături de o cutie de carton pentru pantofi, de câteva bulendre femeiești, de un brăduț rămas de la Anul Nou și de alte resturi menajere. Fusese la modă cândva, pe la mijlocul anilor șaptezeci, după ce nu știu ce vedetă de cinema (Sarita Montiel? Dalida?) venise în București și fusese văzută plimbându-se prin Cișmigiu cu o asemenea poșetă. La „Victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bairam de inaugurare. Asta-i viața, a mai oftat, deschizând ușa cămăruței cu toboganul. Am urmărit-o cum își deșartă găleata cu resturi. Cum se apleacă apoi și ridică poșeta aceea. O cercetează gânditoare o clipă, apoi o aruncă peste brăduț. Mă vede rămas încă în dreptul geamului. Zâmbește, ridicând neputincioasă din umeri. Fără să-mi dau prea bine seama, am ajuns pe Bulevard. Am coborât, cu pași vechi, indiferenți. Încă mă urmăresc de aici, din dusul literelor, cum șovăi în ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu stau singură într-o căsuță puțin mai încolo. Nu am prea multe, dar, dacă vrei, poți să vii la mine! Tu îmi vei ține companie iar eu voi avea grijă de tine. Am două bucăți de cozonac și un brăduț frumos. Cine știe, poate Moșul va ști că stai la mine și... poate vei primi și un cadou. Poți să stai la mine cât de mult dorești! Copilul, surprins de cele auzite, rămase fără cuvinte. Nimeni nu îi mai spusese
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]