1,259 matches
-
-ntârzie niciodată. Asta-i cam înfurie pe unii turiști. Pasămite le țiuie urechile de-atâta aer ozonat, dar habar n-au ei că vântul ăsta e motivul pentru care la mine e veșnic primăvară, nici prea cald, nici prea frig. Briza asta bine temperată îmi vine plocon taman de la suratele Azore și-mi aduce umezeală adunată de pe Atlanticul dintre noi. Că veni vorba de umezeală, aici chiar că am o problemă. Vă spun un secret: n-am pic de apă dulce
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
nucile care cad în zori. O păpădie își plătește cu aur zbuciumul în vânt. Cu buzduganul zmeul vroia să facă otava pe deal. Deși e un cub, zarul se dă peste cap schimbând destine. Gondole suple pe obrazul mărilor instigă briza. Cocostârcu-ar vrea să-și scoată umbra din lac prinzând-o în cioc. Cu ochelarii vezi mai mari literele, nu și opera. Pioși, sihaștrii reconstituiau crucea cu așchii de psalmi. Drepturi depline, garantate de ziduri, au deținuții. Am rămas uimit privind
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
doză de autoironie. Și punctul de forță, care se află, de obicei, la final. Adică, exact ingredientele necesare Poeziei. „vând ieftin fără intermediar: persoană fizică vând vilă / cu vise ridicate de la parter la etaj / terasa are vedere la mare / unde briza îți mângâie diminețile / în aburul blând al cafelei / are all inclusive designul ambiental / al unei iubiri abandonate / la mijlocul construcției / se vinde cu sufletul rămas prin moloz”. “Din orice lucru se poate face Poezie” - scria Geo Dumitrescu. Și e adevărat. De
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
ușor printre șoapte, Iar acum chiar știu că se poate Să fac un vis să devină realitate. Și simt cum schimbarea vine Tot ce e rau se preschimba în bine, Iar adierea vântului ține Loc de atingeri suave și fine. Briză mării mă poartă pe vise... Plutind ușor pe speranțe atinse. Zburând lin peste tărâmuri cuprinse Între râuri de nori cu raze aprinse. Lumină de aur mă poartă cu dor În locul în care tristețile mor. Și-un zâmbet în hohot mă
CALATOR de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358664_a_359993]
-
de dragoste desprinse parcă din nemuritoarea poveste a sultanei Hafsa și a lui Yavuz Sultân Selim Khan (conducător al imperiului otoman, dar și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „... acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
din cârlig, așa că nu a mai fost nevoie de ajutorul meu. Dar mie numai de pescuit nu-mi ardea! Privirea nu mi se mai dezlipea de pe frumusețea corpului său sculptural și bronzat, care se răsfăța gol sub razele soarelui și briza mării, mai ales de pe perele frumoase, cu început de rumeneală de pe piept, dar și de pe locul plăcerilor divine. Încercam să-mi fac de lucru, dar ceva mă chema să fiu iarăși mai aproape de ea. Mi-am lăsat voltele agățate de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
nr. 854 din 03 mai 2013 Toate Articolele Autorului umbra ta acoperă urmele pașilor tăi... nisipul rece scrâșnește sub tălpile-ți prea grele... zbuciumul mării se sparge de țărm... cântec de amintiri tulburătoare, rebele ... doar luna-ți luminează tâmplele-argintii, iar briza te-nfășoară printre gânduri... ai revenit acolo unde n-ai mai fi vrut să vii... trecutul e ca valul printre rânduri... te lași furat de goana norilor târzii... imaginile derulându-se ca într-un diafilm doar ca acum te-ai
PE ŢĂRM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344695_a_346024]
-
scria de la Bălești sau de la via de la Vîrteșcoi din apropierea Focșanilor, bucurându-se de lumina blândă a soarelui de toamnă și întârziind în pădure la vânat. Este impresionat de tumultul când nesezizabil, când furtunos al naturii, pe care o admiră sub briza sentimentală a vârstei.” Am fost zilele trecute la vânat. Zău, nu știi ce farmec deosebit are liniștea pădurilor, ce șoaptă lungă se aude în căderea fiecărei Frunze ș ice mărturie tristă găsești la fiecare pas, sub picioare, despre destinația lucrurilor
CORESPONDENŢA CA MIJLOC DE COMUNICARE A ELABORĂRII OPEREI LA DUILIU ZAMFIRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358769_a_360098]
-
un Artist prea-trăitor ! Scrisul său plin de savoare, îți conferă bucurii Atât de dulci și-nmiresmate, ca în " Ziua de Florii"! Când ai în mână cartea sa, nu o mai lași chiar de n-ai timp Simți cum te-adie briza Muzei, a fiecărui anotimp ! Patriotismu-l moștenește din vremuri imemoriale Și tinerilor vrea să-l lase, printre valori spirituale ! Celor ce dorm în multă lene, în ignoranță și uitare Dascălul din Dobriceni, le dă o "rece" deșteptare : -Să săpăm mult în
ZÂMBETE AMARE PRINTRE HOHOTE DE RÂS !(PREFAȚĂ LA CARTEA DLUI.SCR.-PROF.MIHAI PETRESCU-DOBRICENI. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358991_a_360320]
-
Și va fi până la capătul capătului.” Căci pământurile și cerurile vor pieri, dar numele Meu va rămâne”. Slăvește, suflete al meu, pe Domnul”. Personajele sunt bine conturate iar subiectele sunt plasate în cadrul lejer, în plaja întinsă în preajma oceanului, în adierea brizei și în așteptarea refluxului. O altă satiră virulentă la adresa societății este “Aproapele nostru, Armaghedonul” - un pamflet unde întâlnim prototipul insului anonim de azi, încadrat perfect în rama societății: “Boboroc bin Sărăntoc ajunsese un cetățean universal. Fără să știe. Fără să
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
întinde-mi mâna și spune-mi: Mai există fericire pe lume? Te întreb, pentru că în absența ta, Mă risipesc ca un șirag de perle rare, Scăpat pe o scară, în spirală. Lângă tine sunt calm ca o icoană, Blând ca briza mării! Ești soare printre nori, Ești lumina sfântă ce-mi inundă sufletul, Ești roua dimineții ce-mi răcorește durerea, Ești liniștea nopții ce-mi străjuiește visele! M-am lăsat atras de tine într-o dulce rătăcire Pe țărmul fanteziei. Am
POEZIA CARE-MI PLACE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359280_a_360609]
-
Levitam între mine și nor, Eram un vis sau clipele ce pier Între zborul meu și cel de cocor. Doar ea mă urmărea cu gândul Când intrasem cu totul în cuvânt, În al nouăle cer îmi era rândul Să fiu briză, să o mângâi, să fiu vânt. Perenitatea dorului de nuc Mai cântă guguștucul în nucul bătrân Și frunzele-i mai cad târziu în toamnă Iar vrăbile pe sub frunze se îngân Când la umbra lui mai stă o doamnă. Mai cade
BUCURIA MERSULUI PE NOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359321_a_360650]
-
de dragoste desprinse parcă din nemuritoarea poveste a sultanei Hafsa și a lui Yavuz Sultân Selim Khan (conducător al imperiului otoman, dar și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „... acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
ani. Cu-o singură deosebire... Ciolanul s-a făcut "subțire". Aproape c-a ajuns un os, Și nu mai e prea mult de ros. Dar nu te pune cu alesul, Că nu degeaba poartă fesul. Prin mintea lui trecu o briza... Să învelească osu'n criză, Să fie puținel mai gros, Să aibă și 'mnealor de ros. Așa ca ce mai tura, vura, Degeaba o să căscați gura, Că nu e pensia prea mare... Că nu sunt bani în buzunare... Că ei
PLUGUŞORUL ... PENTRU T(H)OŢI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359539_a_360868]
-
tine să te cuprind, Dar rămân în brațe cu visul altor zile, Sub fontele amiezii care mă încind Himere se așează pe pântece fertile. Batem la Biserica zilei și nimeni nu descuie, Marea aduce neliniște și-n prag coralii, Însă briza pe-o scară de vise ne suie Sfinți așezându-ne în vitralii. OGLINDA DIN SECOLUL TRECUT În ferestrele noastre bate de zece secunde secolul XXI calculatoarele se învârtesc derutate viruși le mănâncă memoria pe dinăuntru, o secundă- două la câțiva
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
nu era nimeni.Pentru o clipă îi trecu prin minte că se înșală și că toată povestea asta și-a imaginat-o.Dar când pași în mijlocul podelei din blană,aceasta scartaia.Se aplecă până la poadea și simți pe fata o briză rece și auzi un scrancet înfundat ce venea de dedesupt.Isi dădu seama că era o trapa sub podea și dădu blană de urs la o parte.Trase trapa și luând o lampă ce era pusă pe masa cobora cu
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
aerul este un element activ și masculin, în vreme ce pământul și apa sunt considerate elemente pasive și feminine. În poeme, sensul profund conotativ sporește lirismul, provoacă meditația, creează imaginea literar-artistică: „O, aer fără pată, sublimul Mort m-așteaptă, rostească-se în briză tot necuprinsul minții, făptura mea cea tristă o-nvăluie ființa, panterelor din sânge să nu le crească dinții!”; „Respir! Tăcerea-n piept mă doare, aerul mă vinde ne-ncetat, de întristare și melanholie, râioasă, bucuria m-a trădat ... ” Perspectiva singulară și personală
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului LÂNGĂ TINE Zâmbetul tău atât de cald Dăruit de creaturi divine, Cadrată în culoarea de smarald Care te prinde foarte bine. În lumina ta din nou mă scald Precum acele antice sabine, Atins de al brizei fald Venită din înălțimile alpine. Astfel în sentimente ard Nu mai știu ce-mi aparține, Tu-mi ești scut, dar și stindard Ce bine este lângă tine! Turda Băi August 1966 Referință Bibliografică: Lângă tine / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
LÂNGĂ TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360556_a_361885]
-
pus peste trena păienjenișului celulei, popasul vălmășag, ca un cântec de jale. Din epitaful unui rapsod și-a încrustat la Aiud, testamentul ca o romanță a iubirii. Ultima dorință a zugrăvit-o într-o cântare mamei, printre luceferi și poeme. Briza nedumeririi, răscolește nostalgia nocturnă și în coșmarul neputinței o rază din soarele aprins și parfumul unui fir de liliac, zămislesc crini printre zăbrele. Ne târâm pașii printre mărăcini și-n ocară:/ e calea pe care o suim cu străbunii din
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ușor printre șoapte, Iar acum chiar știu că se poate Să fac un vis să devină realitate. Și simt cum schimbarea vine Tot ce e rau se preschimba în bine, Iar adierea vântului ține Loc de atingeri suave și fine. Briză mării mă poartă pe vise... Plutind ușor pe speranțe atinse. Zburând lin peste tărâmuri cuprinse Între râuri de nori cu raze aprinse. Lumină de aur mă poartă cu dor Citește mai mult Chiar și când vântul bateNu am să stau
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
Muzica îi risipește ușor printre șoapte, Iar acum chiar știu că se poateSa fac un vis să devină realitate.Si simt cum schimbarea vineTot ce e rau se preschimba în bine,Iar adierea vântului tineLoc de atingeri suave și fine.Briza mării mă poartă pe vise... Plutind ușor pe speranțe atinse.Zburand lin peste tărâmuri cuprinseIntre râuri de nori cu raze aprinse.Lumina de aur mă poartă cu dor... XVIII. DOAR VIAȚA..., de Angheluță Lupu , publicat în Ediția nr. 482 din
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
Și-o frumusețe crudă acceptă fără vină Doar pe moment,iar altfel,având un singur vis ... Un demiurgic Soare,se hotărăște,iată Și încălzindu-i stropii,în nori de abur fin, Din închisoarea-mare îi fură dintr-o dată Și ajutat de briză,spre munte-i duce lin. Se udă stânca dură,din cer plângând a ploaie Și-n crăpături vecine,formează un pârâu. Neliniștit și limped,acesta se prăvale-n Minuscule cascade ... Iar a scăpat din frâu! Dan Mitrache Referință Bibliografică: PÂRÂUL
PÂRÂUL(CICLIC) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360130_a_361459]
-
visătoare. Scruta zările, marea, cu pescărușii jucându-se deasupra valurilor. Admira norii cum trec maiestuos pe bolta albastră a cerului. Admira pajiștile înverzite din preajma orașului, livezile roditoare, colinele înflorite, ale căror umbre se reflectau în verdele valurilor mării. Asculta adierea brizei, asculta foșnetul vântului mânând norii albi de pe cer. Îl cuprindea visarea și dorea să plece undeva departe, într-o țară liniștită, plină de verdeață, de pășuni întinse, de păsări și animale jucăușe prin pădure. Când ajunseră la vârsta bărbăției, cei
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
munți, își pierde odată cu noaptea, în apă, primele stele. aștept mereu soarele, un taur de foc repezit să-mpungă albastrul zilei spre infinit. nu știu ce nume să-i dau acestei seri, mă cutremură răcoarea și sălciile pletoase care foșnesc în bătaia brizei, poate am s-o numesc baladă autumnală, sau poate n-am s-o mai numesc deloc. îmbrîțișez iarba pe un trunchi prăvălit, ascult pasărea codrului- steaua zburătoare a zânelor din Carpați, aprinsă de silfii din pânzele de păiajen. bătut de
BALADĂ AUTUMNALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359979_a_361308]
-
la miazănoapte întunecatele ape bleumarine... Deasupra cerul serii pâlpâia... Undeva pe punte te-am zărit erai cu privirea agățată de infinit... Spre orizontul albastru căutai parcă erai o zână Lorelai... Rochia ta cu flori se înfoia sub puterea și candoarea brizei de miazănoapte formele tale unduite când apăreau când dispăreau frumosul trup al tău chema iubirea mea sub dansul florilor acelei rochii citeam pe chipul tău o tăcere de argint era atât de adânc misterul ce te-a cuprins parcă visai
LACRIMI FIERBINŢI de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359583_a_360912]