4,934 matches
-
a avea cât mai mulți copii. Cel mai răspândit șorț este cel cu motive brodate, care sunt cel mai adesea personaje inspirate din legende sau povești populare și elemente ce sugerează norocul și fericirea, precum Liu Hai jucându-se cu broaște, coțofene stând pe crengile copacului Mei, cufundari jucându-se în apă, flori de lotus și altele. Lacăt de viață lungă Lacătul de viață lungă este, de fapt, o podoabă, sau mai bine zis un talisman purtat la gât de cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Cronicile istorice 270 3. Importante descoperiri arheologice din China 271 Cele cinci dinastii înfloritoare 271 "Drumul mătăsii", cel mai faimos drum al antichității 273 Grotele din Maijishan și Longmen din Luoyang 274 Comoara Yin și caracterele inscripționate pe carapace de broască țestoasă 276 Mormântul nobilului Zenghouyi și setul de clopote 277 Mausoleul regilor dinastiei Xia de Vest 279 Templul Famen din provincia Shaanxi 280 Vestigiile Sanxingdui 282 Complexul funerar al împăraților Ming 283 Mausoleul Xiao din dinastia Ming 284 Cele 13
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
361 Cum au îmblânzit apa Gun și Yu 363 Povestea regelui cerealelor 365 2. Snoave 366 Când desenezi un șarpe, nu-i face și picioare 366 Jadul Heshi 367 Bian Que diagnostichează boala regelui Caihuan 368 Adevărul și lingușirea 369 Broasca din fântână și broasca țestoasă de mare 370 Nici pasăre, nici animal 370 Vulpea și tigrul 371 Yugong, bătrânul care a mutat munții 372 Povestea taoistului de pe Muntele Laoshan 373 Dongguo, învățăcelul cel inimos 375 A înainta în direcția opusă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
apa Gun și Yu 363 Povestea regelui cerealelor 365 2. Snoave 366 Când desenezi un șarpe, nu-i face și picioare 366 Jadul Heshi 367 Bian Que diagnostichează boala regelui Caihuan 368 Adevărul și lingușirea 369 Broasca din fântână și broasca țestoasă de mare 370 Nici pasăre, nici animal 370 Vulpea și tigrul 371 Yugong, bătrânul care a mutat munții 372 Povestea taoistului de pe Muntele Laoshan 373 Dongguo, învățăcelul cel inimos 375 A înainta în direcția opusă 376 3. Legende legate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
șalele 414 Refacerea oglinzii sparte 415 Visul de la Nanke 417 Să asculți părerile mai multor părți 417 "Banchetul cu flori de la Qujiang" 418 O porție de orez pentru cele trei mese ale zilei 420 5. Povestiri cu tâlc 421 Jocul broaștei cu dragonul 421 O pildă despre învățătură 423 O poveste despre Mo Zi 423 De ce și-a tăiat porcul Zeng Shen 425 Povestea lui Ximen Bao 425 Tian Ji la cursele de cai 427 Cum o convinge Chu Long pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nostru nu era nici cor, nici hărmălaie, nici vuiet, erau 49.998 de declarații de dragoste suprapuse. Acolo juca Rapid. Atât. Adversarul nu exista, mai ales că echipele din B, în seria a II-a, erau pricăjite și verzi ca broaștele, încât toată lumea aștepta să fie înghițite de șarpe. După ce fluiera arbitrul și după ce mingea începea să se învârtă, conta doar cum mânuiau instrumentele lăutarii din teren. Dacă Nae Manea avea chef să ciupă corzile viorii pe extrema stângă, dacă piticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
simplu, cu mărinimie (fiindcă până la urmă pacea are un preț), iar eu le-am luat, am suit iute la etajul patru și m-am apucat să lovesc cu putere în toc, acolo unde bănuiam că trebuie să fie limba de la broască. Eram concentrat, înfipsesem dalta în lemn și izbeam cu ciocanul, zgomotul era asurzitor, casa scării vuia ca o hală industrială, când, deodată, în plină străduință a mea de-a vedea încuietoarea cedând, s-a petrecut un lucru neașteptat, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lipsă era total incapabilă de a face ceva atît de Îndrăzneț ca a arăta ceva - că sînt o ființă total lipsită de fibră morală. Și mi s-a părut că ochii negri și bulbucați Îmi dau un aer revoltător, de broască. Ce s-o mai lungesc, era un chip schimbător și mincinos, care nu-ți inspira cîtuși de puțin Încredere, era chipul unei ființe josnice, total lipsite de caracter. Firmin viermele. Însă amănuntele - lipsa bărbiei, nas ascuțit, dinți galbeni etc - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de perspectiva că aș putea pierde ceva din ce se petrece dedesubt. De două ori, am fost atît de obosit noaptea Încît am adormit pe o carte și de fiecare dată m-am trezit tresărind la auzul cheii răsucite În broască - Norman deschidea prăvălia -, și abia am avut timp să dispar, la mustață, În Gaura de șobolan. Și odată, moțăind În post, a fost cît p-aci să cad din Balon. Din Balon Îl zărisem pentru prima oară pe Norman, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Într-o doară... Ușa era una cu peretele, Încît puteai trece pe lîngă ea fără s-o vezi, dacă n-ar fi fost tăblița de nichel ce-i indica numărul. Locatarii apartamentului păreau zidiți de vii Înăuntru. Băiatul vîrÎ În broască un passe-partout și deschise ușa. — Stai puțin, pînă pun jos valiza, zise Rowe, dar ușa se și Închisese În spatele lui. Domnul Travers, al cărui cuvînt părea să fie lege În acest hotel, dăduse dispoziții precise, iar dacă Rowe nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
iarăși dreptate. Există, ca În orice apartament modern, o intrare a furnizorilor. — Închide-o și pe-aceea, te rog! Rowe se Întoarse lîngă Anna și spuse cu blîndețe În glas: — Apartamentul ăsta, atît de frumos mobilat, are totuși un defect: broasca ușii de la bucătărie e spartă. Dar nu face nimic, adăugă el, apucînd-o din nou de mînă pe Anna Hilfe. Imaginația noastră exagerează lucrurile. Doar nu ne aflăm la Viena, ci la Londra! Avem În spatele nostru majoritatea. Hotelul ăsta e plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu singalezul m-am gândit că era ceva la mijloc. Nu cumpăr crocodili, jeune homme - i-am spus. Du-te la grădina zoologică, eu fac comerț cu alte mărfuri, aprovizionez magazinele din centru, acvarii de apartament, pești exotici, cel mult broaște țestoase. Mi se cer iguane din când în când, dar eu nu mă ocup de astea, sunt prea delicate. Tânărul, să tot fi avut optsprezece ani, stătea acolo, cu mustața și sprâncenele ca niște pene negre pe obrajii portocalii. — Iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de o voce străină, de vocea acelui tăcut nimeni, făcut din cerneală și spații tipografice, pot deveni ale voastre, un limbaj, un cod al vostru, un mijloc de a schimba semnale și a vă recunoaște. O cheie se învârte în broască. Tu taci, de parcă ai vrea să-i faci o surpriză, sau să-ți confirmi ție însuți și ei că e natural să te găsești aici. Dar nu sunt pașii ei. Încet, un bărbat se mișcă prin vestibul, îi vezi umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu e așa de greu, te ține apa... Respiră normal, hai... Nu strânge aerul în tine, respiră! Apa e sălcie. Am pescuit o pungă care plutea alături și-am aruncat-o pe mal. Pe zid e ceva ca pielea de broască, ca atunci când le-am băgat bețigașe curățate de scoarță prin burtă, să iasă pe gură, fire de mohor sub piele și suflam și, sub pod, le-am ținut la foc. Creșteau ca niște gogoși aruncate-n uleiul încins și pocneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă! Stau pe camera de cauciuc adusă de Sorin. În iarbă sunt melci verzui și maronii. Sorin se distrează strivindu-i sub tălpi. Își șterge călcâiele de iarbă, mațele melcilor mai mișcă. - Labele din spate de la broaște se mănâncă, italienii le mănâncă, de-aia le zic broscari... - Mi-a zis Florica că unii mănâncă melci, îi fierb și-i scot din cochilii, le taie numai piciorul, fără coarne și căcăraie. Și-s scumpi! Mănâncă numa’ ăia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
găsit altfel, avea și-un praf alb pe fund... că-i dai tu sau pui pe alții să-i dea telefoane de amenințare în timpul nopții, că ai antene prin care faci perturbații, că-i arunci pe geam țânțari care-aduc malarie, broaște, salamandre, șobolani gâtuiți, viezuri beliți și chiar și-un cal mort...” - Mișto gradația! - Ce-i, te-apucă teoria literară? A, am pus la cale să fie răpită, să i se scoată din creier tot ce știe. Nu știe exact, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au vreo patru. Biroul directorului e chiar în sala ce dă spre cuptor. A pus o cortină de catifea orange peste gura lui, pentru că numai unul avea crematoriul, iar postamentul pentru coșciuge l-a transformat în suport pentru bazinul cu broaște țestoase. A avut vreo șase, dar au rămas numai două, alea cu cioc, cumpărate de la Neamț. N-a știut că-s carnivore și le-au hărtănit pe alea mai mititele, de apă dulce. La demisol, unde nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Parchetul vechi și uns de smoală are câteva boalfe, catedra e spartă, băncile-s de pe vremea luptei de clasă sau de mai înainte. Ochiul de geam de la ușă e lipit cu bandă pentru pachete, unde-ar fi trebuit să fie broasca i-o gaură umplută cu hârtie igienică. Cineva o scoate binișor, să vadă ce se mai petrece prin sală. Parcă suntem într-o clădire din Kosovo care, în mod miraculos, se mai ține în picioare la terminarea bombardamentelor. Becurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu te întrebi cine le-a făcut așa? Cum de se mișcă toate, zicea și la Teleenciclopedia, după reguli? Cine le-a dat regulile astea? mă gândesc io. Cine le spune lor? De unde știu gâștele când să plece? De unde știu broaștele unde să-și lase ouăle? Și un’ să plece? De unde știe furnica să-și facă mușuroi? De unde știe albina unde-i polenul și care-i matca? Și nu știu dacă fac bine ăștia de se burică, de tratează cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Împrumutînd de la mare și de la stîncile umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup și suflet tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea cu cuțitul și o tăia În bucăți. CÎnd, În cele din urmă, Îi retezase dintr-o singură lovitură capul și broasca se prăbușise la pămînt, avusese ocazia să constate, uimit, că Încă mai Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea cu cuțitul și o tăia În bucăți. CÎnd, În cele din urmă, Îi retezase dintr-o singură lovitură capul și broasca se prăbușise la pămînt, avusese ocazia să constate, uimit, că Încă mai Încerca să-l muște și avea să facă asta aproape o jumătate de oră, iar trupul continuase să trăiască și inima să-i bată, cu aproape desăvîrșită normalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să Încep să mă comport ca un rege. - Rege, tu? se miră francezul. „Regele Iguanelor”, asta ești... Regele focilor, al albatroșilor și al broaștelor-țestoase... Regele, poate, al tuturor dracilor din iad, al tuturor avortonilor care s-au născut vreodată; al broaștelor rîioase, viermilor și balelor... Regele... - Ți se termină cele cinci minute, Îi aminti celălalt, Întrerupîndu-l. Și dacă nu te hotărăști să le folosești, așază-te pe piatră și lasă-l pe „prietenul” tău să pună mîna pe macetă, adăugă batjocoritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui cîtă vreme rămaseră În apele „sale”. Ambele nave profitaseră de ședere pentru a Încărca iguane de pămînt și broaște-țestoase uriașe și el observase, Îngrijorat, că numărul acestora din urmă Începuse să scadă de-a dreptul alarmant. Din sutele de broaște care mișunau pe insulă cînd debarcase el, nu mai rămăseseră, după cel mult cinci ani, decît vreo douăzeci, refugiate prin rîpele cele mai inaccesibile din partea vestică a insulei. Iguanele se reproduceau rapid și nu aveau să se rărească nicicînd, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pieptul tare și fundul ăsta incredibil și căreia, În vîrful tuturor acestor lucruri, să i se trîntească o față ca a mea... Ar fi de-a dreptul glorios! Carmen de Ibarra Îl privi scîrbită, așa cum te-ai uita la o broască rîioasă sau la un șarpe care dintr-odată ar Începe să vorbească. - Nu există nimic, divin sau omenesc, pe care să-l respecți? voi ea să știe. Nici măcar propriul tău copil? - Nici măcar asta, admise Oberlus. CÎnd am declarat război, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și pe la sfîrșitul lui mai a intrat în Vladia, străbătînd o mare de noroi cu două care pline ochi cu var și vopsea. Un singur fel de vopsea, un verde-vînăt, ca pelinul. În trei zile toate căscioarele semănau cu niște broaște ieșite pe mal, năucite de lucirea apei. S-a interzis pălăvrăgeala, seara, în fața prăvăliei, după cum se obișnuia dintotdeauna, stînd pe banca ridicată anume, lîngă intrare, pentru așa ceva. Încetul cu încetul și lămpile au început să fie stinse cam pe la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]