531 matches
-
să flirteze cu tine și tu nu i-ai raspuns! Diana, radia de bucurie În sinea ei; era chiar fericită. - Spune-i că poate veni! În timp ce ele discutau, bărbatul nu o scăpa din priviri. Și avea de ce: era o tânără brunetă, cu păr lung, ochi căprui, o gură frumos conturată, Îmbrăcată Într-o rochie de vară, de culoarea roșie, din mătase naturală, cu breteluțe, strânsă În talia-i subțirică, cu un minijup decent, așa cum Îi stă bine unei fete cu bun
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
doua, s-a ivit poloneza care ne-a stricat planul. Colega de la Drept, Aurora, nu s-a dat bătută. M-a prins mai târziu și m-a certat din nou: ― De ce o neglijezi pe prietena mea? Era vorba de o brunetă înaltă, subțire, îmbrăcată într-o rochie de mătase neagră. Ceea ce atrăgea în primul rând atenția erau ochii ei mari și luminoși, atât de luminoși cum nu mai văzusem alții și nici n-aveam să mai văd. Păreau neverosimil de strălucitori
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
afectând nepăsarea. Într-adevăr, nu mințeam. Ar fi putut oare să-mi treacă prin minte, în clipa aceea, ce rol hotărâtor avea să joace fata aceea în viața mea? Poloneza n-a mai stăruit cu întrebările (probabil se temea de brunetă) și ne-am avântat din nou în vârtejul dansului. O strîn-geam cu putere la piept și ea sesizîndu-mă, Se lipea tot mai mult de mine, strivindu-și sânii mici. Mi-a șoptit, într-o românească fermecător de stâlcită, închizînd ochii
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poate să uite seara aceea! ― Și cu toate astea ai jucat mereu cu poloneza, nesuferitule! ― Ce voiai să fac? Se ținea scad de mine... A! Acum îmi aminteam, mi se trăsese o pânză de pe ochi. Mihaela nu era alta decât bruneta din grupul celor trei fete. E adevărat, o invitasem la vals îndemnat de Aurora, colega de la Drept, care de altfel mi-o și prezentase. Mi-am adus aminte că la început îmi șoptise: ― A, L'invitation à la valse, gîndindu-se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sămânța, sălbatecule! a zis Verona care a venit să dea ajutor Adelei și Angelei apoi împreună în goana cailor au plecat spre adăposturi. Tinerii cu greu s-au adunat de pe jos comentând episodul: -La primul atac o voi căuta pe brunetă pentru a-mi fi femeie și renunț la blondă pentru totdeauna, chiar dacă-i fiica șefului de trib, zise cel care părea a fi fiul unui șef din partea năvălitorilor. -Nu cred că vei putea îndeplini gândul prințe. Înălțimea sa, regele nostru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că au rămas doar doi, Zedon s-a aruncat cu înverșunare asupra Adelei, tăind-o la umăr și a luat-o ostatică amenințând-o cu paloșul la gât. Realizând pericolul, Verona și-a scos masca de pe față strigând: -Eu sunt bruneta din zăvoi, elibereaz-o pe ea, arătând spre Adela, și luptă te cu mine dacă ai curajul. Zedon a eliberat-o pe Adela lângă care a venit și Angela s-o ajute. Al doilea barbar se pregătea s-o întâmpine pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu ochelari fumurii de vedetă, ne-a întâmpinat râzând. S-au făcut prezentările. — Credeam că ești brunetă, s-a dezamăgit Ioana. Dar, în fine, hai, intrați. Ne-a condus într-un hol somptuos, cu oglinzi cât pereții. Nu-mi puteam lua ochii de la mersul grațios al Ioa nei care făcea ca deplasarea mea, târând geamantanul, să semene
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pici pistruiat, prea mic pentru scaunul în care se tolănise. Puștiul era concentrat asupra unor desene pe care le ținea cu multă grijă în fața lui. În stânga, îmbrăcată ațâțător, sau mai degrabă dezbrăcată și cu un aer plictisit se afla o brunetă. În sfârșit, în fața lui, se lăfăia o sosie reușită a lui Kaan, frecându-și mâinile în fața unui platou suspendat plin ochi cu mâncare. El însuși, luase înfățișarea unui om între două vârste cu un aer cât se poate de comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
reușită a lui Kaan, frecându-și mâinile în fața unui platou suspendat plin ochi cu mâncare. El însuși, luase înfățișarea unui om între două vârste cu un aer cât se poate de comun. Așteptând sosirea ultimului participant se concentră asupra hologramei brunetei. Era una foarte reușită. Chiar foarte reușită. Oare unde se afla personajul real? Cu siguranță că nu va afla niciodată. Încă nu-și dădea seama reprezentantul cărei organizații se ascundea în spatele fiecăruia. Avea îndoieli că printre ei se afla vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
oricum urmau să fie făcute, acolo sau în altă parte, veni într-un târziu răspunsul. - Din câte țin minte ai fost și tu de acord cu ele. Sau te așteptai ca să renunțăm la el tocmai din această cauză, întrebă mieros bruneta. Privirea însă îi trăda multă înverșunare. Ai uitat care este scopul nostru principal? - Oamenii sunt niște animale nefericite, îi recită plin de inocență și puștiul. Noi trebuie să găsim matricea socială ideală în care oamenii să fie fericiți. Mai precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
oamenii să fie fericiți. Mai precis majoritatea lor, se corectă el grăbit. - Și până unde credeți că putem merge cu asta? îi chestionă din nou focul. - Până la capăt, dacă va fi nevoie. Doar avem toate resursele necesare, nu? îi răspunse bruneta. E destul de simplu, nu? înțepă ea. Tonalitatea aspră, chiar rea a vocii acesteia provocă reacția rapidă a preaonorabilului Poha. Avea nevoie de consensul lor pentru o derulare normală a planului. Întotdeauna proiectele reușite au fost cele derulate cu aprobarea unanimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
acest univers. Prin acest simplu fapt vă reamintesc că nu există doar o singură soluție. Întotdeauna vor exista și alternative mai mult sau mai puțin viabile, argumentă focul. - Să înțeleg că posezi o astfel de alternativă, întrebă cu un rictus bruneta. - Nu neapărat, dar... - Atunci planul lui rămâne în picioare, înclină puștiul capul înspre imaginea preaonorabilului Poha. - Dacă vreți să vă demonstrez că există alternative, vă pot oferi una chiar acum: renunțăm la experiment. - Niciodată! veni aproape la unison răspunsul celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
la unison răspunsul celorlalți. - Nu e vorba de afinități sau sentimente. E vorba de natura umană. Nu te poți dispensa de ea după bunul plac, reveni focul. - Și ce modificări ai vrea să aducem proiectului? interveni cu o voce suavă bruneta. Ne-am asumat o mare responsabilitate... sacrificiile noastre nu vor fi uitate... vorbe, vorbe... întotdeauna vorbește cel mai mult și înfăptuiește cel mai puțin... aș putea pune pariu că în sinea lui se consideră un lider de facto... parcă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
că toți cei de față, inclusiv focul, păreau să fie mulțumiți cu soluția aleasă. - Atunci ne-am înțeles, reluă optimist Poha. Dacă vreunul dintre voi mai are nelămuriri, știți unde să mă găsiți, zâmbi el. - Foarte amuzant, articulă un rictus bruneta, înainte ca trupul și vocea să înceapă să i se destrame ca un abur. Preaonorabilul Poha așteptă până ce toți interlocutorii lui se făcură nevăzuți, întrerupând legătura îndată ce rămase singur. Cine are oare dreptate? Noi sau el? Dar dacă nu încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mai în vârstă dintre ele traversă spre mine. Seara, se plimbau alene pe insula aceea, uitându-se cu ochi goi după mașinile în goană, de parcă ar fi încercat să agațe niște călători care așteptau să treacă Styxul. Toate trei - o brunetă vorbăreață din Liverpool care fusese peste tot și făcuse tot ce se putea face sub soare; o blondă timidă și prostuță, care-i plăcea în mod evident lui Catherine, judecând după felul cum deseori mi-o arăta; și o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Îl poți împiedica să participe? - Întreab-o pe soția lui. Sau pe Vaughan - se pare că el dă tonul. - Cred că nu e cazul. Producătorul de televiziune strigă: - Seagrave e acum dublura tuturor actrițelor. Din cauza părului ăluia blond, frumos. Și cu brunetele, Seagrave, ce faci? Seagrave lovi ușor penisul minuscul a fiului său. - Le-o bag în fund. La-nceput niște hașiș, rulat strâns ca un supozitoraș, apoi le-o vâr până la rădăcină. Două drumuri la prețul de unu. Își privi gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și cu teamă. Dar surpriză și dezamăgire: nici urmă de Felicia printre studenții care ieșeau din sală. Zadarnic o așteptă, sperând s-o vadă totuși apărând mai târziu. Nici în amfiteatru nu dădu de ea. O găsi, în schimb, pe bruneta care fusese, împreună cu prietenul ei cel înalt și blond, în holul facultății atunci când o cunoscuse pe Felicia. Ea îi spuse că Felicia nu fusese la cursuri decât în prima săptămână, după care făcuse o pneumonie și trebuise să se interneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
măcar ca să-i spună bună ziua. După-masă o să merg cu câteva colege pe la spital, îl informă studenta. Dacă vrei să vii, te putem lua și pe tine cu noi. Da, sigur, se învioră el. Vin și eu. Atunci pe curând! zise bruneta, cu glas vioi. Bianca Demian mă cheamă! și, zărindu-și prietenul cel înalt și blond apropiindu-se pe coridor, îl părăsi grăbită. În după-amiaza aceleiași zile Victor o porni, nu fără mari emoții, înspre spitalul unde se afla internată Felicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în formă de pană de scris. Vivian le comandase special pentru toate fetele. — Îmmm, nu, mulțumesc. Sunt în regulă. Nu aveam de gând să stau destul ca să termin un bellini 1. Un bass țeapăn pulsa în boxe, ținând ritmul pentru bruneta cu sânii goi de pe scenă, care se unduia în jurul unei bare. Eu am privit prin încăpere. Bietul David stătea îngrămădit alături de alți câțiva asistenți, care arătau ca și cum se simțeau teribil de inconfortabil. Nici unul dintre ei nu știa încotro să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Am dat-o în judecată, tocmai am câștigat și mi-am cumpărat un apartament în Upper West Side, împreună cu prietena mea. — Eu am aflat c-am fost concediată abia când cartela de acces mi-a fost dezactivată, a intervenit o brunetă cu părul lins. Cineva de la Resurse Umane mi-a trimis o parte din lucrurile personale acasă. Asta numai pentru că nu fusesem de acord cu punctul de vedere al lui Vivian în timpul unei ședințe editoriale. — A, îi place la nebunie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Dick Cavanaugh și Vern Smith - erau strânși în jurul biroului căpitanului și se uitau cu atenție la o foaie de hârtie pe care șefu’ o ținea în mână. M-am uitat peste umărul lui Harry. Trei fotografii de cazier ale unei brunete trăsnet erau prinse de o foaie, alături de trei prim-planuri ale cadavrului din 39th, colț cu Norton. Îmi sări în ochi rânjetul gurii tăiate. Căpitanul Jack spuse: — Fotografiile de cazier sunt de la poliția din Santa Barbara. Au săltat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nouălea cer pe pământ. Figura a ținut. Îmbrățișările și sărutările încetară, iar tipele își ridicară privirile, supărate și speriate, gata să înfrunte eventualele vești proaste. — LAPD, Omucideri, le-am anunțat eu și i-am dat fotografiile celei mai apropiate limbiste. Bruneta-i Elizabeth Short. Dalia Neagră, dacă ați citit ziarele. Cealaltă-i prietena ei. Vreau să aflu dacă le-a văzut cineva și, dacă da, cu cine. Fotografiile făcură turul separeurilor. Le-am studiat reacțiile și atunci mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
arătau toate la fel - niște ștoarfe drogate, în chimonouri decoltate. Le-am numărat. Erau cinci, fumau ca șerpoaicele și își ajustau crăpătura de la chimonou, ca să-și dezgolească picioarele cât mai mult. Nu era nici una potrivită. Apoi pe estradă păși o brunetă slăbănoagă, într-o rochie cu volănașe. Clipi din cauza luminii orbitoare, își frecă nasul micuț și obraznic și începu să deseneze opturi cu piciorul pe podea. I-am făcut semn barmanului. Se apropie de mine cu o sticlă, dar mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
La fel și individul. Mi-am umplut paharul și l-am dat pe gât. Am rămas cu privirea ațintită asupra tejghelei până când am simțit o mână pe umăr. — Bună, eu sunt Lorraine. M-am întors. De aproape arăta ca o brunetă oarecare - o bucată de lut numai bună de modelat. — Bună, Lorraine. Eu sunt... ăăă... Bill. Fata chicoti. — Bună, Bill. Vrei să plecăm acum? Am dat din cap aprobator. Lorraine ieși înaintea mea. Lumina zilei i-a scos la iveală firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și unde se putea mai bine decât la hotelul din centrul orașului. Acasă nu era recomandat din cauza vecinilor cârcotași care spionau mereu din spatele ușilor crăpate. Abia ar fi așteptat hârca de madam Gușă să mă vadă la braț cu o brunetă apetisantă („O, l-ai văzut pe profesorașul nostru?!..., i-ar fi zis lui Țiți Mițura, partenera ei de măcel limbuțial, am bănuit eu că nu e om serios... Aș fi putut să jur, Mițuro...). Sigur, la hotel ar fi fost
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]