3,109 matches
-
să aibă dreptate, insistă inspectorul, e foarte periculos. Și eu cred că ar fi bine să rămâi acasă. Bine, mai vedem noi ce facem. 23 Era trecut bine de amiază, soarele strălucea puternic și se lăsa se zăpușeala. Așezați pe bușteanul prăbușit, Cristian și Ileana îl așteptau pe Calistrat. Bătrânul ar fi trebuit să ajungă deja de ceva vreme însă, din cine știe ce motiv, întârzia. Ce face moșul de nu mai vine? întrebă nervoasă Ileana. Nici măcar acum nu-i în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lemn. Nu se putea întoarce pe același drum, era prea riscant. Lăsă podul în stânga și porni pe lângă Râpa Dracului. Urma calea pe care mergea bestia când ieșea seara din bârlog. Niciodată nu mai fusese pe acolo. Întotdeauna trecuse prăpastia pe bușteanul prăvălit de paznici peste ravena adâncă. Acum, în locul acestuia se ridica podul. Imediat ce îl depăși, urmele intervenției umane dispărură cu totul. Pădurea era la fel de neumblată ca la începuturi. Copacii coborau de pe versanți până în buza prăpăstiei. Era dificil de mers pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
erau doi bărbați ce vorbeau despre afacerile profitabile pe care le aveau în această țară. Făceau comerț cu cherestea, concesionaseră parchete întregi în munți și exploatau lemnul. Ciulise imediat urechile, pentru că turcii poves teau despre documente false pentru cantitățile de bușteni pe care le scoteau dincolo de graniță, despre vameși care închideau ochii și funcționari din administrație care le facilitau toate acestea. Ceea ce auzea era pe placul său și întrezări imediat potențialul ce i se deschidea acolo. Nu putea spune că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-te bine ce vrei să faci! M-am gândit. Rămân la părerea mea. Nu se gândise la nimic. Ideea îi venise chiar atunci, se hotărâse în timp ce stătea de vorbă cu Boris. Trebuia să facă rost de bani foarte repede. Scosul buștenilor din pădure, doborârea lor și transportul dura prea mult, iar acumularea nu era deloc spectacu loasă. Îi trebuia altceva, o afacere din care să scoată bani repede și mulți. Important era faptul că găsise această activitate de care avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
singurul lucru pe care cred că l-am aflat și, spun asta pentru că nu am vorbit niciodată cu ei, pur și simplu cred că despre aceasta e vorba, vor să nu fie tulburați. Ei, asta-i acum! M-ai lămurit, buștean! Nu am cum să te lămuresc pentru că nici eu nu știu mai multe. Înțeleg că tu ești cea care aduci paznicii, spuse Cristian după o scurtă pauză, schimbând subiectul discuției. Nu, de unde ai mai scos-o și pe asta? Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simple dispariții. Deși nu am nici o probă, bănuiesc că avem de a face cu altceva. Da, cu ce? întrebă Cristian, curios să vadă ce explicație găsise Simion Pop la această nouă situație apărută. Pinforest-ul, firma care se ocupa cu exploatarea buștenilor din pădure a dat faliment și a fost cumpărată de altcineva. La început, m-am bucurat, pentru că e singurul loc unde își pot găsi de muncă oamenii de aici. Noul proprietar e un străin, un basarabean. Spre deosebire de cei dinainte, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eu, deși am fost acolo și m-am luptat pentru viața mea, nu am habar. E blestemul muntelui. Toți cei cu care am stat de vorbă până acum, mi-au povestit despre acest blestem. Bravo! Halal răspuns, m-ai lămurit buștean! spuse Boris, ironic. Nici că se putea o explicație mai clară. Mă întreb cum de nu mi-a dat și mie prin cap mai devreme? Nu fi obraznic! Nu-i vorba de obrăznicie. Sunt de-a dreptul șocat de părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
in voice" și să semneze scrisoarea de trăsură. Lemnul era încărcat în containerele care așteptau aranjate frumos pe platformele vagoanelor de cale ferată. Unul singur mai rămăsese așezat pe rampă. Acesta era gol. Lângă el se afla un morman de bușteni tăiați la aceeași dimensiune. Acolo urmau să așeze capcana cu bestia înăuntrul său. Ceva mai într-o parte, era o stivă de bușteni nu mai lungi de un metru. După ce băgau capcana în container, avea de gând să stivuiască buștenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Unul singur mai rămăsese așezat pe rampă. Acesta era gol. Lângă el se afla un morman de bușteni tăiați la aceeași dimensiune. Acolo urmau să așeze capcana cu bestia înăuntrul său. Ceva mai într-o parte, era o stivă de bușteni nu mai lungi de un metru. După ce băgau capcana în container, avea de gând să stivuiască buștenii aceea mai scurți, astfel încât să mascheze încărcătura. Oricine ar fi deschis ușile containerului ar fi văzut numai lemn brut înăuntru. Stratagema aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bușteni tăiați la aceeași dimensiune. Acolo urmau să așeze capcana cu bestia înăuntrul său. Ceva mai într-o parte, era o stivă de bușteni nu mai lungi de un metru. După ce băgau capcana în container, avea de gând să stivuiască buștenii aceea mai scurți, astfel încât să mascheze încărcătura. Oricine ar fi deschis ușile containerului ar fi văzut numai lemn brut înăuntru. Stratagema aceasta nu i-o spusese și lui Godunov, era ideea lui și se simțea foarte mândru de ea. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-și păstreze demnitatea care se pretindea unui Esterhazy În astfel de momente. Își petrecuse noaptea În stare de veghe, dar cu ochii Închiși, cu respirația stăpînită, Încît străjerul, cu ochiul lipit de vizetă, s-a putut Încredința cum condamnatul dormise buștean, de parcă-l aștepta nunta, nu moartea. Chiar și el, Într-o scurgere ciudată a timpului, auzise deja cum acel ofițer povestise la popotă: „Domnilor, tînărul Esterhazy a dormit buștean astă-noapte, fără suflare, de parcă-l așteapta Însurătoarea, nu execuția. Vă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ochiul lipit de vizetă, s-a putut Încredința cum condamnatul dormise buștean, de parcă-l aștepta nunta, nu moartea. Chiar și el, Într-o scurgere ciudată a timpului, auzise deja cum acel ofițer povestise la popotă: „Domnilor, tînărul Esterhazy a dormit buștean astă-noapte, fără suflare, de parcă-l așteapta Însurătoarea, nu execuția. Vă dau cuvîntul meu de ofițer! Domnilor, să-i aducem omagiul nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
adevărată grădină. — La început a fost o treabă grea și plină de emoții, și amândoi trudeam pe rupte. În fiecare zi mă sculam odată cu revărsatul zorilor, curățam terenul, plantam, lucram la casă, iar seara când mă trânteam pe pat dormeam buștean până dimineața. Nevastă-mea lucra la fel de mult ca și mine. Apoi ni s-au născut copiii, mai întâi un băiat și apoi o fată. Nevastă-mea și cu mine i-am învățat tot ceea ce știu. Am comandat un pian din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu credeam că-i așa de solid mânerul ferestrei... — Când aflară vestea, Mierck și Matziev nu se arătară prea uimiți. „O dovadă în plus“, îi spuseră primarului. Și se priviră cu subînțeles. Noaptea începea să se lase. Colonelul aruncă niște bușteni în șemineu, iar judecătorul o chemă pe Louisette. Fata veni cu capul plecat, tremurând toată. Credea că va fi interogată în legătură cu spânzuratul. Mierck o întrebă ce găsise de mâncare. Ea răspunse: — Trei cârnați, jumări, jambon, picioare de porc, o găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
degrabă sărăcăcioase, în care câteva cărți adevărate ce nu fuseseră niciodată deschise se învecinau cu tomuri de cod civil și de drept comun. La capătul curții se aflau cabinetele și un grătar mare, ca două brațe sub care erau stivuiți buștenii. Când Louisette aduse jambonul și jumările, fu primită cu o exclamație. Nu cu o înjurătură, nu, cu o expresie de mulțumire, și apoi, dar ea nu-și mai aducea aminte exact, o dulcegărie a colonelui la adresa ei, care-l făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Plânsese ca o fată. Apoi nimic. I-am spus că trebuia să mergem. Când am ajuns în biroul primarului, am crezut că suntem în Sahara, din cauza căldurii. Era ca-ntr-un cuptor. În șemineu erau de trei ori mai mulți bușteni, roșii precum creasta unui cocoș. Colonelul și judecătorul erau așezați la masă, cu gura plină și cu paharul ridicat. I-am salutat militărește. Și-au ridicat paharele ceva mai sus pentru a-mi răspunde la salut. M-am întrebat unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ei, dar nu era Încă trist pentru sine: oricare ar fi fost domeniul destinat lui - arta, politica, religia - știa că acum este În siguranță, eliberat de isterii, că poate accepta acceptabilul, poate hoinări și crește, se poate revolta, poate dormi buștean nopți În șir... În inima sa nu mai era nici un Dumnezeu și o știa. Ideile i se Învolburau În continuare, suferința amintirilor Îl Încerca În continuare, ca și regretul pentru tinerețea pierdută. Totuși, apele deziluziei lăsaseră În sufletul său un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a plecat, Ițcuș a șters-o și el într-o bună zi, am plecat și eu și, după câțiva ani, când a divorțat și el, a plecat și Johnny. Dar îmi aduc aminte niște chestii care au făcut vogă. Dormeam buștean când aud ciocănituri la ușă, mă scol în capul oaselor, da, la mine bate, mă duc la ușă: nevasta lui Johnny, Claudia, mă cheamă la ei acasă, că Johnny este cu una înăuntru, i-a prins ea și că să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Noapte bună! Îl scoase și pe Dromiket 4 de sub tensiune, apoi, cu un oftat, trecu el însuși pe baterii. Rămasă singură, Getta 2 așteptă până când beculețul roșu din creștetul comandantului începu să pâlpâie regulat, semn că Felix S 23 adormise buștean, apoi se apropie tiptil de Stejeran 1. Îi ridică precaută husa, îl pipăi până dădu peste un buton sub care scria APĂSAȚI-MĂ AICI! și apăsă. Degeaba. Stejeran 1 era ca mort. Îl mai pipăi câteva secunde până dădu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
La ora stabilită, un tip îi conduse, destul de greu, că între timp se cam îmbătaseră de bucurie, pe navă și îi zvârli într-o gaură care mirosea mai ceva decât un closet de campanie. Nu prea le păsa, așa că adormiră buștean cam până la miezul nopții când, niște șuturi bine executate îi aruncară în plin farmec al vieții pe mare, respectiv pe punte, pentru acomodarea cu noua situație. Primiră niște pumni, o găleată și vestitele „pisici” adică mop-uri în limbaj marinăresc
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
trebuia să fie atent la aceste atacuri. Pășunea se întindea pe două dealuri iar prin vale trecea un mic pârâu pe marginea căruia parcă era desenat drumul național. Pe dealul sudic era o cale ferată îngustă, pe se care aduceau buștenii din inima munților pentru noul combinat forestier. Astfel că în unele privințe ciurdarii aveau în permanență un spectacol asigurat pe lângă aventurile ciurdei. Liniște nu era niciodată în ciurdă, fiindcă vacile care aveau viței acasă la cel mai mic prilej plecau
ZIUA CIURDARILOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361280_a_362609]
-
2010 - o întâmplare banală părea a prevesti nenorocirile ce urmau a se abate peste români. Cu ocazia unei vizite „de lucru” la o fabrică de prelucrarea a lemnului, premierul a pus mâna pe topor și a început să decojească un buștean. „Eu am lucrat la viața mea cu toporul, nu vă faceți probleme”, a ținut să-i liniștească Boc pe cei prezenți. Anticipând parcă „ispravile” premierului - de altfel unicele de care istoria îi leagă numele - ministrul transporturilor din acea vreme, Radu
COASA ȘI TOPORUL, UNELTE EMBLEMATICE ALE GUVERNULUI BOC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362967_a_364296]
-
lucesc cu cenușiul lor în contrast cu strălucirea astrului ce revarsă asupra înălțimilor lumină și căldură. În acest orășel de munte cândva fusese o întreprindere de exploatare și prelucrare a lemnului. Unde se află astăzi cartierul de locuințe fusese lacul de plutire. Buștenii erau purtați din vârful munților pe scocuri și apoi prin plutire pe Lotru până la fabrică și chiar pe Olt până la Dunăre. Acum a rămas din toată acea faimoasă fabrică doar o ruină grație celor care după revoluție au tras-o
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
absolventă a Școlii Superioare de Comerț din Constanța. Întâi- născutul a primit prenumele celor doi bunici, dinspre tată și, respectiv, dinspre mamă: Hristea Nichita Stănescu (cf. AmNS, 16). După cursuri primare în cumplita vreme de război (1940 - 1944), la Ploiești, Bușteni și Vălenii de Munte, după gimnaziale cursuri (1944 - 1948) și după studii medii (1949 - 1952), la Liceul Sfântul Petru și Pavel (azi, I. L. Caragiale) din Ploiești, a urmat - între anii 1952 și 1957 - cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Soniei părea o groapă fără fund, unde omul se scufundă și se desprinde de lumea mare din jur. Și totuși se simțea bine în acest loc. Adormi în câteva secunde. Oboseala drumului și grija revederii i-au sleit puterile. Dormi buștean până dimineața. S-a trezit pe la zece și ceva. Domnea o liniște suspectă. Nu știa dacă Sonia s-a întors și dacă băiețelul doarme sau a ușchit-o undeva. Era atât de bizar că se află aici unde, probabil, nu
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]