639 matches
-
plăcintă, mă dor dinții și Îmi provoacă un junghi care-mi străbate tot corpul. Porcăria e Încă Înghețată la mijloc. O mănânc oricum. Filmul e ok, dar Încep să simt un disconfort când Îmi crește pulsul și simt că-mi bubuie inima În piept. Camera pare cam țipătoare, cu prea multe muchii ascuțite. Mă duc la bucătărie și Îmi torn o porție zdravănă de whisky calmant. Iau sticla cu mine În camera din față. Încă un pahar și starea de disconfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mei ascuțiți, dorindu-mi să fie gâtul sfrijit al lui Donaldson. Noua vedetă În ascendență a Laburiștilor, Conrad Donaldson. Când mă Întorc sus sunt deja calm, dar, ori de câte ori mă gândesc la Donaldson și la ai lui, o furie sălbatică Îmi bubuie În piept. La un moment dat devine atât de puternică, Încât tremur și Îmi clănțăne iar dinții. Trebuie să beau ceva, așa că Îmi termin treaba mai devreme și mă duc la barul din clubul de jos. Doar simțind covorul gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Daaaaa.... Înghite! Trag bășini pline de gaz, Îmi ard ochii. Ce tare-i curry-ul ăla iute din Lauriston Place Curry’s House! Înghite mai mult decât scuipă. Am impresia că o să leșin când Îmi dau drumu-n ea. Simt că-mi bubuie Încordarea În ceafă de parcă o lopată m-ar fi pocnit În cap de jos, dar se diminuează, ca și muia mea În spatele gâtului ei și pe gât În jos. Ea se Îneacă, dar io Îi țin capu ferm până când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
drept la masa lor și se apleacă peste ea, rezemându-se În Încheieturile degetelor de la mână. — Cum merg afacerile? zice el. — Ce? — Vă Întreb cum merg afacerile voastre scabroase, animale jegoase! Deci cum vă merg? puțoiu ăla mucos și slinos bubuie la oamenii de afaceri. Hă? Halal cuplu mai faceți și voi! O, da, știu io ce joc faceți! Ce-i asta... ce vrei...? Întreabă unul dintre tipi. Toată lumea se uită spre ei. — Știu eu ce puneți la cale, ticăloși Împuțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Unde-i Împuțita de poliție de umplutură! Ce morții măsii! — Haide Dermot, hai să ne mișcăm n măsa! Îl aud că spune pe unu dintre cei din Liverpool, și se cară pe stradă Îndepărtându-se. Stau puțin pe jos, Îmi bubuie capul și ochii Îmi lăcrimează. Greața mi-a trecut un pic, e exact sub limita când Îți vine să vomiți. Până la urmă sunt ajutat să mă ridic În picioare de un hipiot de rahat care pute. — Voi englezii Întotdeauna ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
acu Încolo vizite regulate colegului meu Clell. E imposibil să citesc pe teletext ce-o să urmeze și-i la fel de greu să citesc rahatu’ de Radio Times. Sunt futut În cur. Casetofonul din mașină bușește caseta cu Michael Bolton Big Ben bubuie, Radio Times behăie. E totuși n măsa Crăciun, iar la televizor sunt numai rahaturi, doar reluări. Stronach a avut o idee bună cu antena aia a lui. Mie Îmi displace profund să plătesc un abonament labagiilor ălora de la BBC pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și cel mai amărât spectacol din viața mea. 9. De la cine ați moștenit dragostea pentru cântecul de fanfară? Tatăl meu cânta la clarinet, de asemeni unchiul, moș Ion Bradu. La noi în casă se făceau repetițiile înainte de Crăciun iar ferestrele bubuiau de tobe și alămuri. Pe mine mă puneau să cânt la oricine venea în vizită la noi, mai întâi cu fluierașul iar mai târziu cu acordeonul. La clarinet am învățat pe la 26 de ani, la Școala Populară de Arte. 10
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
o zarvă uriașă și cumplită de arme și de care ce se izbesc, de tropăit și nechezat de cai, de zăngănit 53 de armuri, de vâjâitul și de șuierul săgeților. Se aud și mari ecouri de glasuri care se izbesc, bubuind, de corăbiile de pe țărm. Dar ce se petrece pe câmpia războiului nu este doar înfățișat nemijlocit, este supus unui vast proces analogic în care întâmplările de acolo sunt comparate cu fapte străine de orice război și, ca atare, proiectate pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
E o zarvă uriașă și cumplită de arme și de care ce se izbesc, de tropăit și nechezat de cai, de zăngănit de armuri, de vâjâitul și de șuierul săgeților. Se aud și mari ecouri de glasuri care se izbesc, bubuind, de corăbiile de pe țărm. Dar ce se petrece pe câmpia războiului nu este doar înfățișat nemijlocit, este supus unui vast proces analogic în care întâmplările de acolo sunt comparate cu fapte străine de orice război și, ca atare, proiectate pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și neumblați ai împrejurimilor fără capăt. Destoinic și priceput, Toma, cunoscător adânc al legilor codrului, dar și al oamenilor generației lui, al slăbiciunilor, a știut să se facă prețuit. Altădată, în seri de iarnă, când în sobele cu olane, bătrânești, bubuia focul, și afară urlau vântul și lupii flămânzi, în jurul lui copiii stăteau cu gurile căscate, auzind de la el povestiri nemaiauzite... Într-una din seri, așa deodată, fără sa plângă, lacrimile începură să-i curgă șiroaie pe obraz. Gândul îl purtă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Minette cu un aer nonșalant. Mă distrez și eu puțin. Dacă mama ei se distra, bine măcar că o făcea cu cineva care avea un castel, se gândi Darcey, sorbindu-și ciocolata, urmărind fulgerele care sfâșiau văzduhul și ascultând tunetele care bubuiau ca niște mingi de bowling pe pistă. Se întreba dacă Minette se simțea mai norocoasă decât Martin în urma despărțirii lor. Tatăl lui Darcey încă se lupta să își repare căsnicia cu Clem, iar asta nu era deloc ușor. Oftă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ei forțase conștientizarea acestui fapt. Nu era vorba de o singură crimă cu care mă confruntam În fața mea, pe care Încercam să o Înțeleg. Mă aflam În fața a două infracțiuni. Am parcat pe Nollendorfplatz la umbra metroului. Deasupra, un tren bubuia peste pod cu un zgomot care cuprindea Întreaga piață. Era tare, dar nu era destul ca să deranjeze funinginea venind de la imensele coșuri ale fabricilor din Tempelhof și Neuköln, care se depunea pe zidurile clădirilor ce Încercuiau piața, clădiri care văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
rânji groaznic și mă apucă de mână: — Mi-am adus aminte, zise el. — A, da? am spus plin de speranță. Și ce anume ți-ai amintit? — Unde ți-am văzut fața. Am Încercat să nu par preocupat, deși inima Îmi bubuia În piept. Dacă credea că sunt polițist, atunci puteam să uit de misiunea mea. Un fost deținut nu se Împrietenește niciodată cu un polițist. Și dacă am fi fost amândoi duși de valuri pe o insulă pustie, tot mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu-mi dădeam seama care era acel organ atrofiat din trupul meu care știa această limbă fără s-o fi învățat vreodată, ce căutai la Paris? Ploaia cu vânt scuturându-se în copacii de la fereastră, soba de teracotă în care bubuie gazul, înserarea amenințătoare a vremii urâte de afară, ceaiul excelent, de fructe uscate, fursecurile cu migdale după o rețetă, ce căutai la Paris? Și, ca să nu adorm învăluit în această imagine tulburătoare adusă din cine știe ce neguri îndepărtate ale ființei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
când mi-a intrat în raza de acțiune. Blanchard evită lovitura cu ușurință, după cum și era de așteptat. Și-a luat avânt, ca să mă termine cu un croșeu de dreapta năprasnic, și în timp ce-și pregătea lovitura, i-am bubuit în nas o contră cu dreapta. Lovitura l-a zdruncinat. Am continuat cu un croșeu de stânga la corp. Mâinile domnului Foc căzură neputincioase pe lângă corp. I-am expediat un upercut scurt. Gongul bătu exact în momentul în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe o râpă cu vedere spre acoperișurile de tablă din mahalaua cu case mizere. Recepționerul, intimidat de prezența mea, mă anunță că „trupa Loew“ era cazată în apartamentul 462. Am găsit-o în partea din spate, la parter. Din cameră bubuiau voci nervoase. Fritzie Vogel urla: — Eu zic să punem totuși mâna pe un mexican. Scrisoarea din Herald nu pomenea nimic de filmul porno. Zicea doar că Wellington s-a-ntâlnit cu Dalia și tipa ailaltă în noiembrie! Încă mai putem... Ellis Loew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vorbești despre partenerul meu sau te târăsc la secție pentru intrare prin efracție și înfunzi pușcăria din Ensenada. Dolphine se ridică în genunchi și gâfâi: — Bleichert, cum mă-sa-n cur crezi că am știut să vin aici? Ți-a bubuit prin cap că, poate, eram prin zonă când făceai pe polițaiul gringo cu Vasquez? L-am măsurat din cap până-n picioare. Era trecut de patruzeci de ani, gras și chel, dar probabil dur - ca un fost sportiv de performanță a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
negru la mijloc. Madeleine bea, sporovăia și respingea avansuri, concentrându-și atenția asupra unui marinar îndesat. La privirile amenințătoare ale individului, clica din jurul ei se risipi încetul cu încetul. Am terminat carafa. Holbatul la bar mă împiedica să gândesc, jazzul bubuind la maximum mă făcea să-mi țin urechile pâlnie, ca să prind vocile pe care le acoperea muzica, iar băutura mă împiedica să nu-l umflu pe grăsan pentru niște acuzații născocite. Apoi femeia în negru și marinarul în bleumarin ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cât de repede am putut. Mai am și alte treburi de care trebuie să mă ocup. Logan tresări. — Nu insinuam nimic, spuse el, ridicându-și mâinile. Te informam doar de cât timp a fost constatat decesul. Nimic altceva. Inima Îi bubuia În urechi, Înăbușind zgomotul ploii. Ea nu păru prea convinsă, uitându-se insistent la el cu o expresie rece și impasibilă. — Înțeleg... spuse Într-un final. Se Întoarse cu spatele la el, Își acoperi ținuta impecabilă cu salopeta albă standard, Își potrivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
li se-ntâlniră și fața dispăru, cu o expresie terifiată. O față foarte cunoscută. — Măi, măi, măi..., Logan o bătu ușurel pe umăr pe agenta Watson. Se pare că avem de-a face cu un rebel. Din nou Înăuntru, Watson bubuia la ușa apartamentului cu probleme. Hai, știm că ești acolo. Te-am văzut! Logan se rezemă de balustradă și o privi cum bate la ușa vopsită În negru. Adusese cu el teancul de declarații și le răsfoia, căutând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
față fără să se gândească, deviindu-și lovitura doar În ultimul moment, când creierul ajunse din urmă ceea ce vedea. Nu era Martin Strichen. Era mama lui, cu ochii măriți din cauza șocului. Stătură așa, privindu-se una pe cealaltă, cu sângele bubuindu-le În urechi. Să nu mai faci! spuse Watson, lăsându-și din nou Într-o parte pumnul. — Dă-te la o parte, Îi zise mama lui Martin, cu un ușor tremur În voce, privind-o pe Watson ca pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de voci, vocile ei, de azi, de ieri, de acum, se reped În auz, se-ncaieră, se anulează, se continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se întâmplă tot mai des, chestia asta cu transpirația și respirația — și nu doar când auzea bocănitul ăla de lemn pe lemn. Uneori Leigh se trezea dintr-un somn atât de profund că i se părea aproape dureros, cu inima bubuind și așternuturile ude de atâta transpirație. Săptămâna trecută, în timp ce medita în poziția shavasna, altfel absolut relaxantă — chiar dacă instructorul a simțit nevoia să pună la difuzoare o versiune bisericească a melodiei “Amazing Grace” — a simțit că o săgetează o durere ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
roman al dumneavoastă. Nu merita un articol ca ăla, dar n-a fost nici pe jumătate ca Luna năruită sau, bineînțeles, Deziluzia. Henry inspiră adânc și își duse instinctiv mâna la gură. Leigh simți că leșină; inima începu să-i bubuie și simți cum îi transpiră palmele și tălpile. Jesse zâmbi. — O spui pe șleau. Fără ocolișuri. E un lucru rar în ziua de azi, nu credeți? Neștiind dacă asta era o întrebare sau nu, Leigh își privi îndelung mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lumina. În mod miraculos, pasărea rămase tăcută. Abia după ce se așeză din nou sub pătură cu o mască de castraveți pe față, respiră ușurată. Slavă Domnului! Ațipise când sună telefonul, iar ea era atât de obosită încât răspunse. — Adi? Dormeai? bubui în receptor vocea lui Gilles, neobișnuit de profundă pentru cineva atât de firav. — Azi ne întâlnim la ora unu. Acum e abia zece. De ce mă suni? — Măi, măi, măi, cineva nu e prea matinal! fredonă el, părând foarte încântat. — Gilles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]