704 matches
-
sprijinită În genunchi, tatăl tău la stânga și tu la mijloc, gras, arătându-ți doi dinți de iepure vesel. Și cum te-au băgat ei În apa rece și ai făcut congestie pulmonară. Te-a salvat de la moarte cu penicilină o bucătăreasă de la Ambasada Americană și de bucurie că nu ai murit sau din cine știe ce complicații sentimentale i-a dăruit tatălui tău un tablou În care trei oameni urcă drumul spre Înălțimi. Drumul seamănă cu drumul satului de lângă Copșa Mică și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui, pe unul Îl chema Emil și pe altul Titus, el avea cabinet pentru nas și urechi și m-a Învățat și-l ajutam la operații, avea un cabinet cu sală de așteptare și covoare pe jos. Mai era o bucătăreasă, Veta, cu mine, veniseră rușii și s-a Îndrăgostit rusu’ de ea și l-a amenințat pe doctor cu pistolul, dar domnul doctor i-a dat pe ușă afară și pe ea și pe el. Într-o zi numai vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bun, precum bunica cândva când, venind de la târg, aducea turtă dulce colorată cu oglinjoară, nici un strop din apa mării nu ți-a atins pielea și banii câștigați Îi pierzi jumătate În noaptea plecării și jumătate ți-i fură o unguroaică bucătăreasă care zice că s-a Îndrăgostit de tine și dispare cu banii tăi, cu bagaje cu tot, și rămâi În pielea goală În camera hotelului Tranzit din București, unde ați tras pentru a stabili chestiuni serioase În vederea căsătoriei, și suni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui Ed. Așa că nu i-am spus. Dar dacă e să continui cu sinceritatea, m-am simțit și mai detașată de Mark după aceea și acesta a și fost scopul meu. Nu-i așa? Mâncarea a fost delicioasă. Uitasem ce bucătăreasă bună e Lynn și ce bucătăreasă proastă sunt eu. Făcuse ceva cu pieptul de pui și cu niște migdale și smântână care nu necesitase plicuri sau borcane pe care să scrie „instant“, ingrediente esențiale ale bucătăriei mele și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spus. Dar dacă e să continui cu sinceritatea, m-am simțit și mai detașată de Mark după aceea și acesta a și fost scopul meu. Nu-i așa? Mâncarea a fost delicioasă. Uitasem ce bucătăreasă bună e Lynn și ce bucătăreasă proastă sunt eu. Făcuse ceva cu pieptul de pui și cu niște migdale și smântână care nu necesitase plicuri sau borcane pe care să scrie „instant“, ingrediente esențiale ale bucătăriei mele și a lui Mark. La desert, făcuse o minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mirelo, că o lună și jumătate cât a stat acolo, n-a văzut un leuț chior, și patronul o ținea una și bună că merge-n pierdere și nu-și permite, are puțini clienți și n-are de unde să plătească bucătăresele... Ce jigodie! Pentru cine găteau ele atunci zi-lumină? Clienții, deh, și el că să fie mulțumite că le asigură mâncarea, care și aia costă... A încercat și pe la câteva buticuri, vânzătoare, și ca un făcut și un blestem, mereu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce se mai întâmplă și să continue... Dimineață, treaba era ci și terminată. Ceaușescu fusese alungat. În zilele și săptămânile următoare, când străzile s-au umplut iarăși de lume, și curtea Școlii Speciale nr. 2 deveni neîncăpătoare. Copii, profesori, supraveghetori, bucătărese, infirmiere, femei de serviciu mișunau ca furnicile pe lângă camioane să ajute la descărcat, sortat, stivuit și aranjat în sălile de clasă de la parter, transformate în depozite și hambare pentru roadele Revoluției. Cadourile de Crăciun și ajutoarele pentru orfanii din România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
oameni destul de înstăriți, chiar dacă nu foarte bogați. Vesela și vasele de gătit, așezate în rafturi speciale, bine fixate pe pereții bleu pal, strălucesc de curate ce sunt. Numeroasele dulapuri și bufete sunt aranjate foarte practic, astfel încât și cea mai mofturoasă bucătăreasă să aibă la îndemână toate ustensilele necesare gătitului. În centrul camerei, o masă obișnuită, lungă și dreptunghiulară, este încadrată de scaune unde pot sta lejer până într-o duzină de oameni. Pe unul dintre ele, un bărbat trecut binișor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un scârțâit discret, ușa de la intrare se deschide și în cameră intră o femeie până în patruzeci de ani, înaltă, robustă, cu sâni voluminoși, îmbrăcată modest, dar cu gust. În mâna dreaptă are un coș plin cu legume proaspete. Este Amalia, bucătăreasa. Ca întotdeauna se dovedește a fi o apariție plăcută și îngrijită. Poartă o rochie subțire de in, maro deschis, cu mâneci scurte, ușor decoltată. Părul lung, lăsat pe spate, formează o cascadă de bucle roșcat-strălucitoare ce acoperă umerii și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
impudic frământarea senzuală a trupurilor, amintindu-le fiecare atingere, fiecare sărut pe care și l-au dăruit. Coboară împreună la micul dejun. Rochia neagră, cu guler bărbătesc, accentuează paloarea nopții nedormite de pe chipul Smarandei. Pe fața de masă albă, ajurată, bucătăreasa aranjase lângă serviciul de ceai, un coșuleț cu fursecuri și un altul cu chifle calde. Aroma dulce-acrișoară a lichidului fierbinte inundă încăperea. Mănâncă tăcuți, doar clinchetul lingurițelor și zgomotul ceștilor în farfurii tulbură liniștea. Se privesc fără a spune nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piept? îmi zâmbește în altă Cale lactee, netezindu-și părul la oglindă? îmi "dovedește" poate, pe un Pământ mai vechi cu o lună, că sunt tînăr?... Am găsit-o lucrând la o rochiță mică, de trei palme, pentru Ilenuța, fata bucătăresei. Ilenuța e una din pasiunile ei. Și merită! În vârstă de patru ani, îmbrăcată ca și mama ei, miniatura de țărancă are ochii negri, strălucitori ca două mărgele de cocs, și se lipește de oameni ca o pisică. Iubirea de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din trecut? De acum? 1 Pichere - bibliecă. A hotărât, fără să mă consulte, că nu mai am voie să fumez când suntem împreună decât două țigări pe ceas, făcute de dânsa. Avea țigările gata. A învățat să le facă de la bucătăreasă. - Deocamdată-s cam noduroase, dar am să mă perfecționez.Ai să vezi... Cât îmi pare de bine că nu sunt reușite, că-i simt în fiecare defect mișcările, degetele, gândul ei, urma vieții ei misterioase... Perfect reușite, ar fi impersonale
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mental, probabil pentru că, fiind contradictoriul lui "El", și atât de femeiesc prin fizionomia lui, dimorfismul gramatical proclamă cu putere dimorfismul sexual, concentrează întreaga conștiință asupra femeii, până la halucinație. Persistența imaginii ei în conștiință, luminată de albastrul ochilor - când citesc, 1 Bucătăreasa pricepută (fr.). când vorbesc cu cineva, când gândesc altceva -, ca o formă a priori a cugetării, aruncând un văl de azur peste paginile cărților, peste priveliști, așa cum proiectezi, oriunde ți-ai întoarce privirile, rotundul soarelui apunând, rămas câtva timp în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și grăiește din vârvu’ limbii ! Belioaie, poreclit Gafton, intervine răgușit : - A zis el bine cine-a zis că prostului i se șade fudul. - Ba am zis-o eu mai bine, sare fina Gâscă care, la toate nunțile din sat, e bucătăreasă și scornește zicături. - Așa, fină, o îndeamnă gazda înveselită, zi, s-audă toată lumea. - Pui... se pregăti Gâsca trăgând din ulcică o dușcă. După ce făcu efect, chiui ascuțit : „La noi, între domnișoare, Este-o fudulie mare. Dau fața cu vaselină Să
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și râdeau exagerat, scuipând coji de semințe. - Vasilică, ce faci, mă, băiatule ? - Ce să fac, îmi merge bine. - Păcat ! Când apăru nașul, o trompetă începu a suna bășit pe sub ferestre, de trezi socrii cei mici. Nunta ieșise în uliță și bucătăresele aduseră cozonacii. Rupându-i bucăți, îi azvârliră în mulțime iar tinerii săreau să-i prindă din zbor. La ultima îmbucătură întrebau : - Cu asta ce facem, o mâncăm ? însoțită de nași și domnișoarele de onoare, mireasa aduse de la fântână o găleată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în viață nu se înțeleseseră, o frunte pătrată cu sprâncene în colțuri vorbea fără reproș despre firea șugubață a mortului iar un moș cu obraji pungiți și sprâncene late aproba, lăcrimând din ochii cu cerculețe alburii. Mâncarea o aducea nurorile, bucătărese fiind două femei cu figuri greoaie, din topor. Sora mortului, o bătrână slabă și energică, dirija nurorile către colțurile mai neglijate. De la alți morți, era vădit obișnuită cu îmbrăcămintea neagră. Cu dinții înfipți sănătos în alveole, o femeie zâmbea deschis
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Se întorceau zeii. Cea mai memorabilă bătălie din istoria frământată a nisiparului (cea care a consemnat o îndelungată perioadă de pace și dreaptă ocârmuire) a avut loc doar printr-un hazard al sorții. Cine și-ar fi închipuit vreodată că bucătăreasa poate avea un copil? Și cum de s-a întâmplat ca în acea zi să-l aducă la grădiniță? Nu vom ști niciodată. Ceea ce trebuie reținut e că acea ființă care tot dădea târcoale nisiparului cu priviri piezișe de animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și nu în cealaltă, mai puțin certă, de sosie a lui Rahan, am înțeles cu adevărat ce înseamnă destinul unui erou: să fii îmbrățișat, adulat, ridicat pe brațe, iubit... Un erou gata să fie căsăpit cu făcălețul de către o mamă bucătăreasă, dar lucrurile astea au deja prea puțină importanță. Consemnez în această filă de istorie că însăși Patria, adică tovarășa Stănescu, mi-a luat apărarea și i-a explicat nefericitei că eu nu am făcut nimic altceva decât să-mi apăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ce s-au petrecut atunci, de ce, dintre toți șoimii patriei, tocmai eu am fost cel desemnat să depună mărturie pentru calitatea îndoielnică a unei mese? Se prea poate, nimic nu e exclus, ca la mijloc să fi funcționat și blestemul bucătăresei. Cert este că, atunci când m-am trezit, și, credeți-mă, am făcut-o aproape instantaneu cu fenomenul acela răvășitor, am trăit niște clipe nu tocmai plăcute. Pentru că una este semnul lui Dumnezeu, și cu totul altceva să te așezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
s-a ajuns cu chestia aia până la mine? Știu, știu, e demn de milă ce-am făcut în zilele ce-au urmat. Să le explici unor oameni care au crezut în tine că nu e tocmai vina ta, că blestemul bucătăresei, că mazărea a fost așa și pe dincolo, că, întocmai ca o replică dintr-un film pe care nu-l văzusem, „nimeni nu-i perfect“, că, vezi Doamne, am fost otrăvit de un dușman de-al meu, unu’ Cristos, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
împodobise astăzi omoplații, mâine îl vedeai suind spre gât și bărbie, iar poimâine plutea, fantomatic, deasupra capului lui Signor Firelli, pentru ca apoi să se destrame ca un abur ușor. Bunica mea a fost o finlandeză tânără, angajată la circ ca bucătăreasă. Curând însă, ea își descoperi, dormind noapte de noapte în paiele cailor de manej cu Dumitru, darul de-a ghici viitorul după schimbările din desenele încîlcite de pe pielea lui. Într-o seară de august, când sub cortul circului Vittorio se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
jocurile noastre. Ne-am mai ploconit în fața Reginei vreun sfert de oră, dar toanta nu ne dădea nici un ordin, nici o poruncă, stătea cu gura rânjită și cu gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-am însemnat locul cu o cracă în care am agățat o fâșie de satin mov. Am intrat în curte și m-am așezat pe tronul gol; părăsit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de schițe și desene pentru facultate, dar și de gospodărie, de grădină, de bucătărie. Petre descoperi ce meșteră e fata lui în toate și ce bune bucate știe să pregătească, pe care le mânca întotdeauna cu mare poftă, spre încântarea "bucătăresei". Într-o seară, stătea cu Ana pe prispă și discutau ce-ar mai fi de făcut până la plecarea ei la București. Ea lucra, desena, schița. De ziua lui îi făcuse cadou un album cu desenele și schițele ei de la Ateneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
s-a bucurat prea mult de ea, căci autoritățile locale au interzis funcționarea ei, motivând că era chiabură, astfel că a vândut-o bucată cu bucată, și a construit o vilă în orașul Câmpulung Moldovenesc, pentru Elena. Valeria era o bucătăreasă renumită, care gătea în special la nunțile domnești, după rețete austriece, noi copiii fiind topiți după prăjiturile delicioase ce ni le dăruia. Avea toate calitățile unei gheișe japoneze, deosebit de prietenoasă, informată la zi cu ultimele știri, știind și toaca-n
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
colorată legate între ele cu plumb, având fiecare în mijloc un medalion cu câte o reproducere pictată pe sticlă a capodoperelor lui Rembrandt. Lumina din verandă pătrundea filtrată prin aceste vitralii, dând un aspect întunecos sufrageriei. Ritualul era mereu același: Bucătăreasa aducea tava cu supiera din porțelan, o punea pe masă în dreptul mamei și se îndepărta, în timp ce servitoarea avea grijă să aducă pe tabletă - începând cu tata - farfuria adâncă mamei, care o umplea cu polonicul, și s-o așeze la loc.
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]