3,762 matches
-
fața reveni, picotind. Myatt uită de el și alese un vin de Burgundia mediu, un Chambertin din 1923, pe care să-l bea lângă friptura de vițel, deși știa că să cumperi un vin bun Înseamnă bani aruncați, pentru că nici un buchet nu putea supraviețui continuei trepidații. În tot lungul vagonului scâncetul și vaierul sticlăriei scuturate deveni audibil În timp ce expresul se Îndrepta cu toată viteza spre Köln. Cât ținu primul pahar, Myatt se gândi iar la Stein, care aștepta sosirea lui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aer În piept, privind prin geam, pe fundalul cerului cenușiu și luminos, la un grup de coșuri de fabrică și un rezervor uriaș, negru și metalic. Compartimentul se umplu cu un miros de gaz. Pe loturi mici era plantată varză, buchete greoaie, Împovărate de brumă, În aerul poluat. El vorbi atât de Încet, că ea trebui să se aplece În față ca să-i prindă cuvintele. — N-am nici un motiv să mă tem de dumneavoastră: Era potolit, era sigur pe el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Hunter s-a Îndreptat imediat către noi, strecurându-se printre partenerii care făceau o minunată pereche Liz Taylor și Richard Burton, dansînd cu două fete Îmbrăcate În rochii de mireasă create de Carolina Herrera. Erau amândouă blonde, desculțe și aveau buchete de trandafiri albi. —Uite că vine Hunter. Ai grijă la fetele Renée Zellweger! țipă Lauren În timp ce el se apropia. Când ajunse la noi, ea continuă să danseze și spuse: —Ai pierdut toată distracția. Cum a fost acolo fără mine? Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Încep, am spus, simțindu-mă deodată copleșită de munca pe care o anticipam. —Asta e o Încăpere minunată, cu linii grozave. Ce-ai zice de un tapet de culoarea celadonitului, inspirat de metoda italiană din secolul al XVIII-lea, cu buchete de trandafiri argintii realizați manual prin imprimarea modelului pictat de pe bucăți de lemn? — Sună minunat... dar poate nițel prea mult pentru noi, am replicat, Încercând să fiu politicoasă. Mă simțeam un pic neliniștită: orice făcut manual Îmi suna alarmant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
conturați cu creion negru În stilul anilor ’60, iar părul Îi cădea liber În valuri mătăsoase În jurul feței. Părea să poarte În jurul gâtului o bijuterie imensă, deși era greu de văzut ce anume era exact. Într-o mână ținea un buchet de camelii albe, iar În cealaltă o țigară. Chestia asta era tipică pentru ea. Ochii Îi străluceau ca și cum ea ar fi dat pe dinafară de fericire. Dar unde era mirele? M-am uitat repede În josul textului și am răsuflat zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
blonde peste firele mai scurte, ciufulite, până ce capul femeii devine un balon vătuit de păr blond. Și zic: Deci așa îți faci tu. E identic cu coafura lui Helen, numai că e blond. Pe măsuța din fața canapelei se află un buchet mare de trandafiri și crini, veștejiți și maronii; florile stau într-o vază de sticlă verde cumpărată de la florărie, cu un pic de apă înnegrită pe fund. Pe masa din bucătărie sunt alte aranjamente florale - vrejuri moarte într-o apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se întinde mucegaiul. În fiecare buchet este înfipt câte un cartonaș pe care scrie „Sincere condoleanțe“. Și Helen zice: — Acum acoperă-ți fața - și începe să agite un tub de fixativ, apoi îl pulverizează spre ea. Femeia se ghemuiește cu ochii acoperiți, aplecată înainte, cu amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
De-a lungul peretelui îndepărtat al curții sunt aliniate vaze verzi de la florărie, pe care ploaia le-a umplut ochi, de unde atârnă și cad flori putrede și negre. Trandafiri maronii putreziți pe tulpinile negre îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin negru. Pe covorul îmbâcsit din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de picioarele scaunelor și măsuțelor. Într-un loc e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
este acoperit de cărți deschise. Sub birou, un pantof e roz și altul galben. Canapeaua de mătase roz, biroul sculptat în stil Ludovic al XIV-lea al Monei, măsuța cu gheare de leu de lângă canapea, toate sunt brumate de praf. Buchetul de flori este veșted și maroniu în apa lui neagră și împuțită. La stația de interceptare se transmite un cod 311. Îmi pare rău, zic. N-a fost frumos s-o strâng așa. Mă apuc de dunga pantalonilor și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
carne proaspătă din porcul tăiat ieri, iar în celălalt, alături de cele două canistre din plastic a cîte 10 litri și încă două, de cîte 3 litri, stă un pachet cu o cămașă nouă, două cărți învelite în celofan și un buchet de crizanteme. Să-i dai telefon cum ajungi la servici spune bătrîna întorcînd capul spre intrarea în casă. Și să-i spui de flori și de cămașă, auzi? Da, mamă, răspunse o femeie de vreo treizeci de ani, ieșind grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
își bagă cămașa mai bine în pantaloni. Acum pot zice că-s treaz, deși îmi vine să cred că visez încearcă o glumă, întorcîndu-se spre fata rămasă în mijlocul încăperii. Pentru tine spune Cristina și trage din sulul de hîrtie un buchet de flori, ambalate în celofan. De fapt, surîde ea așa știu eu, că atunci cînd mergi prima oară acasă la cineva... Pentru că Mihai a rămas descumpănit, cu privirea puțin încruntată, fata așază pe masă, încet, cu delicatețe, buchetul de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
hîrtie un buchet de flori, ambalate în celofan. De fapt, surîde ea așa știu eu, că atunci cînd mergi prima oară acasă la cineva... Pentru că Mihai a rămas descumpănit, cu privirea puțin încruntată, fata așază pe masă, încet, cu delicatețe, buchetul de flori, culcat peste colile de hîrtie de lîngă perete, unde e mai curat. ...un semn de "bun găsit", cu urarea mea de-a-ți aduce noi succese, fericire și de-a-ți purta noroc completează ea, surîzînd stingheră, intimidată de privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atît de scumpe, a stins una zdrobind-o de pagina manuscrisului la care lucrezi. În locul tău, aș fi preferat să-mi fie stinsă de frunte, tot aia-i. Perplex, Mihai aruncă privirea spre jumătatea dinspre perete a mesei, unde, lîngă buchetul cu flori, pe aceeași pagină a scenariului de teatru T.V., la care lucrează, stă o țigară zdrobită cu violență, ca o mică explozie. A, încearcă el s-o dreagă a fost la mine... Te rog! îi acoperă Cristina gura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă atunci. Drum bun! Vlad salută și iese, întovărășit de Mihai, grăbindu-se amîndoi să se țină după Cornea, pornit vijelios spre poartă. Frumoasă Brîndușa asta rîde Vlad spre Mihai. Dacă-mi reușește destroienirea, de 8 Martie îi duc un buchet cu brîndușe, așa, ca omagiu că mi-a dat prilejul unui gest frumos. Mare pușlama! clatină Mihai din cap zîmbind. Nu, bătrîne, îl ia Vlad de braț, apropiindu-l -, dacă n-o cuceresc ca femeie, o cîștig ca prietenă; totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-ți aduc o floare, să-ți întorc gestul. Speram să fi uitat totul. De ce, Cristina? Altfel, ar însemna că-mi faci un mare, foarte mare rău. Probabil că știai de pericolul acestui rău și cînd ai pornit spre mine cu buchetul de flori. Ești cinic, Mihai! Mai întîi sînt terorizat de întrebarea: de ce așa? Ce-a însemnat toată comportarea ta, Cristina? Teama de tine, Mihai. Da-da, teamă. Tu te-ai purtat cu mine altfel, am simțit că lunec, mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeie. De ce vrei să te concurezi cu Marcu? Fă-o cu tine însăți. Ai mîini de aur, lasă-le să-ți fie sărutate de cît mai multe femei și-n fiecare zi, la plecare, brațele tale să ostenească ducînd acasă buchete mari de flori... Orașul întreg va zice: o floare duce alte flori... Pe sală se aud vocile unor asistente. Maria tresare și privește speriată spre ușă. "Să i-o iau înainte!" își zice Mihai și face un pas înapoi, răsucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eram de partea ei, chiar dacă asta nu Însemna mare lucru. De fapt, nu Însemna absolut nimic - la ce i-ar folosi unei fete frumoase ca ea că nu știu ce șobolănel pus de ciordeală e de partea ei ? Avea În mînă un buchet uriaș de trandafiri galbeni și, după al cincisprezecelea „nenorocit”, l-a plesnit drept peste față cu florile, care au zburat În toate direcțiile, apoi ea a traversat În fugă strada și a coborît la metrou. Am strigat pe mutește „Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
urît, În afară de ea; Rowe simți mai mult ca oricînd cît de străin le era acest cadru amîndurora. Mobila greoaie fusese probabil livrată la prețuri reduse, În urma unei comenzi telefonice: „Trimiteți mobilă tip 56a din catalogul dumneavoastră de toamnă“... Doar un buchet de flori, cîteva cărți, un ziar și un ciorap bărbătesc găurit, arătau că apartamentul era locuit. Ciorapul Îl făcu pe Rowe să se oprească locului: vorbea, parcă, de niște seri lungi, petrecute Împreună de doi oameni ce se cunoșteau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
față în față cu Mâzgâlici. - Ești ca și mort, zise Reptigli, îndreptând ucigătoarea armă către tremurândul sul de carton. - Nu trage, te rog, zise acesta. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise sulul hohotind cadaveric. Acum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sul de carton. - Nu trage, te rog, zise acesta. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise sulul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Reptigli. Dacă mă lași în viață, îți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise sulul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Reptigli. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Mâzgâlici aiurit, luând buchetul din mâna lui Reptigli și mirosindu-l, moment în care Reptigli îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise gândacul hohotind cadaveric. Acum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Reptigli. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Mâzgâlici aiurit, luând buchetul din mâna lui Reptigli și mirosindu-l, moment în care Reptigli îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise gândacul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Mâzgâlici. Dacă mă lași în viață, îți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în care Reptigli îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise gândacul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Mâzgâlici. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera și îl împușcă în cap. - Ah, ho-ho-ho-ho, pe lângă, spuse Reptigli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Mâzgâlici. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera și îl împușcă în cap. - Ah, ho-ho-ho-ho, pe lângă, spuse Reptigli, deși Mâzgâlici îi zburase juma’ de craniu, pocnindu-l pe acesta cu un Piramidon în moalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Piramidon în moalele capului. Mâzgâlici se scurse într-un bidon, pe care Reptigli îl astupă cu niște dop de plută. Gândacul mai privi o dată florile înainte de a le băga în buzunar. Îi aminteau... sau nu... ba da! Își aminti: acel buchet de Bășina Porcului fusese pictat de Van Gogh, conțineau același galben, același verde, același gri. - Auzi, îl întrebă Reptigli pe Mâzgâlici zgâlțâind bidonul, astea le-ai furat dintr-un tablou, nu-i așa? - Nu! Le-am cules din Kiseleff! răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]