1,311 matches
-
MUREȘAN, Dumitru (21.I.1941, Bucium, j. Alba), poet. Este fiul Ecaterinei Mureșan (n. Clim) și al lui Vasile Mureșian, învățători. A absolvit Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din Cluj. Debutează cu versuri la „Gazeta literară” în 1964, iar editorial, în 1968, cu volumul
MURESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
pneumotorax spontan, încât, ajuns în infirmerie, se plângea că se sufocă. După o noapte în care a gemut de durere fără încetare, a intrat în comă și a murit 1. Mihai Livinschitc "Mihai Livinschi" Născut la 26 iunie 1926 în Bucium, județul Iași, era student la Drept și primise o condamnare de 7 ani de detenție. I s-a alăturat lui Țurcanu încă de la Suceava, iar în Pitești i-a mărturisit lui Ștefan Davidescu, care îl crezuse sincer, că nu și-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în jurul anului 1800, pentru ca asupra celei de a doua variante scriitorul să lucreze până în 1812. Publicarea integrală, postumă, a poemului va lua în considerare ambele variante: prima, cu titlul Țiganiada sau Tabăra țiganilor, apare sub îngrijirea lui T. Codrescu, în „Buciumul român” (1876 și 1877), iar varianta completă, Țiganiada, este tipărită de Gh. Cardaș în 1925, cu o a doua ediție în 1928. Întâmplările povestite în Țiganiada sunt plasate în perioada domniei lui Vlad Țepeș. Domnitorul muntean hotărăște să-i adune
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
relativ interes pentru astfel de periodice. Autorul care furnizează materialul necesar era însuși directorul N. Andryescu-Bogdan, poet și prozator totodată. Versurile sale erotice (De-ai fi un angel, Pe un album, Sânul ei, Șarada ș.a.) sunt rizibile. Câteva poezii patriotice (Buciumul român, În România, canțoneta Dorobanțul Stan) se inspiră din războiul de la 1877-1878. Mai înzestrat pentru proză, el tipărește în C. de l. un roman „original”, în maniera lui Al. Dumas, intitulat Trandafir, și mai multe nuvele, dintre care Noaptea Sfântului
CABINETUL DE LECTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285982_a_287311]
-
la manifestările revoluționare din Câmpulung, arestat și surghiunit în 1853 la Snagov, A. va fi și un vajnic susținător al Unirii, ales deputat în Divanul ad-hoc al Țării Românești în 1857, dar și mai târziu. A fost administrator la „Românul”, „Buciumul”, „Pressa”, director al Arhivelor Statului, director al Domeniilor Statului, director la Imprimeria Statului, revizor școlar. Duce o viață agitată - în 1862 este iar închis, pentru cinci luni, la Văcărești -, pe care o va povesti, cu aere de martir, în versuri
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
fuge la Atena și, de acolo, la Paris, unde, prin scrisori și memorii, prin articole și poezii, susține cauza Principatelor, făcând o intensă propagandă pentru Unire. În același scop, scriitorul - care colaborează și la ziarul „Republica rumână” (1853) - editează foaia „Buciumul” (1857). Revenit în țară, în 1857, îndeplinește funcția de director al „Monitorului Adunării ad-hoc”. Se declară pentru alegerea concomitentă, ca domn, a lui Al. I. Cuza în cele două țări române. În 1860 devine membru al Curții Apelative din București
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
în 1857, îndeplinește funcția de director al „Monitorului Adunării ad-hoc”. Se declară pentru alegerea concomitentă, ca domn, a lui Al. I. Cuza în cele două țări române. În 1860 devine membru al Curții Apelative din București. Reapare în decembrie 1862 „Buciumul”, suspendat în decembrie 1864 de M. Kogălniceanu, dar reluat, în martie 1865, sub alt nume, „Trompeta Carpaților”. Director al Arhivelor Statului (1864), ales, în sfârșit, deputat, după tentative infructuoase, B. își continuă, periodic, excursiile și cercetările arheologice, începute în 1845
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
BUCIUMUL ROMÂN, revistă de literatură și istorie apărută la Iași, lunar, între 1 martie 1875 și martie 1881. Editor a fost Teodor Codrescu, iar redactor Iancu M. Codrescu. Se tipăresc versuri inedite de Al. Beldiman și I. Prale, precum și studii privitoare
BUCIUMUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285889_a_287218]
-
BUCIUMUL, revistă lunară apărută la București în două serii: din septembrie 1936 până în ianuarie 1937 și din februarie 1938 până în aprilie 1938. Revista, care va vădi o orientare legionară progresivă, îl are ca director pe Gheorghe T. Dâmboianu și ca secretar
BUCIUMUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285892_a_287221]
-
BUCIUMUL, publicație a cercului folcloristic „Buciumul”, apărută în comuna Brădiceni-Gorj, lunar, în două serii: din noiembrie 1924 până în iunie-august 1926 și din ianuarie 1935 până în februarie 1936. Director este I. I. Buligan-Delagorj. Începând cu numărul 6, revista, al cărei subtitlu inițial
BUCIUMUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285891_a_287220]
-
BUCIUMUL, publicație a cercului folcloristic „Buciumul”, apărută în comuna Brădiceni-Gorj, lunar, în două serii: din noiembrie 1924 până în iunie-august 1926 și din ianuarie 1935 până în februarie 1936. Director este I. I. Buligan-Delagorj. Începând cu numărul 6, revista, al cărei subtitlu inițial era „Foaie pentru strângerea folclorului
BUCIUMUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285891_a_287220]
-
BUCIUMUL, gazetă politică și literară apărută la București între 15 decembrie 1862 și 5 decembrie 1864. Proprietar și director era C. Bolliac, care editează B. în continuarea periodicului cu același titlu scos la Paris în 1857. Ieșind la început de două
BUCIUMUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285890_a_287219]
-
de veste; N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta spaimă, Baiazid! " Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai sbucium! Codrul clocoti de sgomot și de arme și de bucium, {EminescuOpI 148} Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn, Pe copite
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Farmec dând cărării strâmte, Și afară doar de ele Nime-n lume nu ne simte. Părul tău ți se desprinde Și frumos ți se mai șede, Nu zi ba de te-oiu cuprinde, Nime-n lume nu ne vede. Tânguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atîta drag, Pe când iese dulcea lună Dintr-o rariște de fag Ii răspunde codrul verde Fermecat și dureros, Iară sufletu-mi se pierde După chipul tău frumos. {EminescuOpI 210} Te desfaci c-o dulce silă, Mai nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
munte talanga, De-asupra-mi teiul sfânt Să-și scuture creanga. Și cum n-oiu suferi De-atuncea-nainte, Cu flori m-or troieni Aduceri aminte. {EminescuOpI 224} {EminescuOpI 225} Și cum va înceta Al inimii sbucium, Ce dulce-mi va suna Cântarea de bucium! Vor arde-n preajma mea Luminile-n dealuri, Izbind s-or frământa Eternele valuri Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Ci codrul vânt să dea Frunzișului veșted. Luceferii de foc Privi-vor din cetini Mormânt făr-de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
am iubit N-or fi de raze plini, Tu mă privește liniștit Cu stinsele lumini. Și dacă glasul adorat N-o spune un cuvânt, Tot înțeleg că m-ai chemat Dincolo de mormânt. {EminescuOpI 231} SARA PE DEAL Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc-, stele le scapără-n cale, Apele plâng clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Luna pe cer trece-așa sfântă și clară, Ochii tăi mari caută-n frunza
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un frig mă cuprinde - Cu cei din morminte Un gând mă deprinde... Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Melancolie Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește - Răsună-n coclauri un bucium, Și doina mai jalnic pornește. - Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge și nu-ți fie teamă - Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul ne cheamă... Rar Singur, singur, singur, Într-un han, departe - Doarme și hangiul, Străzile-s deșarte
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și cu frunze, de-a valma, Fac roată-n vârteje, pe-o piață. Se uită în zări catedrala, Cu turnu-i sever și trufaș; Grădina orașului plânge, Și-aruncă frunzișu-n oraș. Și vine, ca-n vremuri de demult, Din margini, un bucium de-alarmă, E toamnă... metalic s-au Gorniștii, în fund, la cazarmă. Singur Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate - Azi, a murit chiar visul meu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
în fază finală. Ceva peste 90 de ani avea și Viorel N. Păun, veteran de război, care a decedat după ce și‐a văzut tipărit volumul de versuri „Rime”, cu un „Cuvânt înainte” de Nicolae Viploveanu. După ce a publicat „Cronica de la Bucium”, „Mon ografia comunei Boțești‐Gugești și alte scrieri literare, în prezent, la vârsta de 90 de ani, împliniți, Ioan Costache Enache scrie versuri și își pune în pagină, cu talent și răbdare, volumul cu memorialistica vieții sale, sperând să acceadă
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
fost o țară, Cu holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle de lună; Prin crânguri haiducii de fier viforoși, Și vuiet de bucium și lacrimi de doină, Sihastre altare și cruci de strămoși. Și-n țara aceea de vremi îngropată, Vegheau voievozii pe-ntinsele zări: Ștefan la Suceava, Mihai înspre Turda, La Olt, Domnul Tudor si vajnici străjeri. Mai spune legenda că anii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe această cale. Una-două te trezeai că ieșeau din codru câțiva lotri cu pistoale la chimirul ghintuit, care te întrebau unde ți este punga cu parale. Și să te fi ferit Sfântul să n-o fi scos la vreme!... Codrii Buciumului, cu goruni nemăsurat de groși, se întindeau până în mahalalele Iașilor. Și în cuprinsul lor Dumnezeu a lăsat doar o poiană, anume parcă pentru a fi un ochi de lumină în întunecimea codrilor; poiană care s-a numit „Poiana Vlădicii”. ― De ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
văd ce schimbări tactice putem face... - Și dacă nu le facem, măria ta, cum vom transmite ordinele? Prin semnalele cu steaguri, care nu se văd? Prin curieri care nu mai nimeresc corpurile de oaste la care trebuie să ajungă? Prin buciume care nu știm unde se află? Cum ne dăm seama cât de aproape e dușmanul și ce forțe angajează În luptă? Căpitanii se strânseră din nou În fața hărții, privind consternați. Oană avea, din nou, dreptate. Ceața era un dezavantaj atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se aștepta atacul moldovenilor. Apoi, biciuit de noi ordine ale beglerbegului Soliman, corpul de peste cincizeci de mii de războinici declanșă atacul pe firul văii, urcând spre trâmbițași. Ziua nu era sfârșită. Bătălia pentru Moldova nu se Încheiase. De pe dealuri răsunară buciumele. Din depărtări se auzi, parcă, un dangăt de clopot. - Câți pași ne-am retras, căpitane Oană? Întrebă Ștefan. - O sută douăzeci de pași, măria ta! - Poruncă răzeșimii! Răzbiți ienicerii cu o sută douăzeci de pași Înapoi! Poruncă pentru cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
destrămat ca firul de nisip în clepsidra albastră a cerului, cine mă apără dacă nu infinitul, cine mă apără dacă nu întâmplarea de a fi, de a striga către mine însumi, cine mă apără, dacă nu iubirea ? Ca sunetul de bucium aș striga Ca sunetul de bucium aș striga dar glasul mi-e alb și nu pot să-l aud, dar ochii mi-s înalți până la cer și nu pot să-i ating, și nu pot să le plâng eu menirea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
clepsidra albastră a cerului, cine mă apără dacă nu infinitul, cine mă apără dacă nu întâmplarea de a fi, de a striga către mine însumi, cine mă apără, dacă nu iubirea ? Ca sunetul de bucium aș striga Ca sunetul de bucium aș striga dar glasul mi-e alb și nu pot să-l aud, dar ochii mi-s înalți până la cer și nu pot să-i ating, și nu pot să le plâng eu menirea, aș striga câteodată spre mine însumi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]