3,188 matches
-
Iar mătușă-mea, care ne servea la masă, ce tânără și frumoasă era și doar era cea mai mare dintre surorile mamei bătrână de-a binelea, adică! Uite-i picăturile de apă în păr, parcă-s pietre prețioase! Și ce bucuroasă e! Acuș' or să strige la ea, fiindcă e o jignire să te bucuri doar tu singură, când toți sunt triști! Ne-am așezat cu toții la masă. Dar ea nu-și dezlipea ochii de la străin. Și nici eu, nu știu cum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aici, la intrare. Aceste vorbe au avut darul să-i repună În ordine starea sufletească. A urcat cu repeziciune și a intrat În salon... ― Bine ai venit, iubitule. Nu mai speram să vii În seara asta - l-a Întâmpinat Maria, bucuroasă. ― Am avut de făcut o intervenție chirurgicală care nu putea suferi nici o amânare - a repetat Întocmai vorbele profesorului. ― Uite aici pe cel care te-a așteptat poate cel mai mult - l-a prezentat Maria pe băiat, care parcă mai mult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
amintirile pentru sâmbătă seara, când au să curgă precum Dunărea - a Îndrăznit Gruia, ridicând paharul. ― Ei? Ci zâci, mamă Marandă, fata moșului? Am și eu voi’ să mă Înfrupt din pălinca aiasta? ― Voi ca de la vodă, tată Toadiri - a răspuns bucuroasă mama Maranda. Maria și Gruia se priveau din când În când cu zâmbetul pe buze, care vorbea de la sine: „Privește la ei și te minunează... Câtă viață se ascunde dincolo de pletele troienite de ninsorile anilor!”... ― Apoi, dacă mama Maranda o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
seara precedentă. Numai că... Petrică, Într-un costum elegant, cu soția la braț, i-au Întâmpinat pe musafiri după toate regulile ospeției... ― Bine ați venit, dragii noștri dragi! Am vrea să vă știm cu sănătatea deplină. Suntem peste măsură de bucuroși că ne onorați invitația... Vă rugăm să poftiți În Hanul nostru - i-a Îmbiat Petrică. După ce s-au consumat momentele de bucurie ale revederii, musafirii au invadat „sufrageria hanului”, cum le-a prezentat-o soția lui Petrică. Îndată ce au creat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbă. Când s-a Înserat de-a binelea, am ajuns la niște colibe. Glasul bătrânului reverbera, ca și cum ar fi venit dintr-un Întâmplări... ― Stoi! - a comandat rusul. În acele sălașe ședeau niște amărâți de ruși, dar care ne-au primit bucuroși. În acea seară am mâncat pentru prima oară carne de când mă aflam În prizonierat. În zori, am urcat din nou pe cal și, drâg-drâg, pe la prânz am ajuns la gara unde Vaniușa aducea buștenii. Undeva, lângă o garnitură de alt
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acum a fost hipnotizată de chipul și trupul fetei... A rămas cu privirea agățată de obrajii Îmbujorați și ochii arzând ca doi cărbuni care o priveau fără fereală. Sânii zvâcneau În ritmul inimii... ― Ei? Cum-Îi, Stăncuțo? - a Întrebat-o infirmiera, bucuroasă că „Arăpoaica” s-a domolit. ― Bini, doamnî Le... - rușinată s-a oprit la Începutul cuvântului. ― Lenuța. Așa să-mi spui, fata mamii. ― Așă am sî vă zâc, da’ numa’ când nu-i nimi’... ― Acum, freacă-te cu săpun. Pe urmă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
clienți, stătea așezat la o măsuță cu un jurnal în față și dezlega un joc de cuvinte încrucișate. A, ia te uită, nene Stelică, ce mai faci? N-ai mai trecut pe-aicea de mult! îl întâmpină fratele cel mic bucuros și vioi ca întotdeauna și se ridică de pe scaun, grăbindu-se să-l îmbrățișeze. Știi că s-a redeschis cârciuma lui Tănase?... îi dădu el de știre, în lipsă de ceva mai interesant. E drept că fără amicul Tănase, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
luați și voi niște curci, niște găini, să le creșteți, îl sfătui maica, privind bătătura goală din fața casei, unde nu se vedea decât un câine legat de lanț, care, în loc s-o latre, începu să se gudure dând din coadă. Bucuroasă de vizită se arătă, într-adevăr, și Mariana, dar și mai bucuros se arătă Ștefănel care, de cum o zări pe călugăriță ivindu-se în prag, în straiele ei negre și ciudate, care o făceau să pară atât de deosebită față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu care zici că ai fost prieten pe timpuri, o să te-ajute să-ți găsești un serviciu bun, să nu mai fie nevoie să faci atâta tevatură!... Că ai copii de crescut, ce dumnezeu! se apucă Norica să-i spună, bucuroasă că lucrurile păreau să-și afle o rezolvare discretă și amiabilă, fără să fie nevoiți să ia în cârcă mari riscuri. Nu știu cât e prietenie și cât interes, replică Sever, meșterind la o mașinuță stricată de copii. Ce tot spui, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el să dea o mână de ajutor la descărcarea lucrurilor din mașină, îl amenință pe bulgărește cu o sfântă de bătaie, dacă nu voia să înțeleagă de vorbă bună să se potolească. Virgil avea și el toate motivele să fie bucuros și fericit, dar, contrar firii sale, la început se arătă destul de reținut. Cu toate că aștepta de mult ziua când avea să fie din nou în satul lui de baștină, el nu se despărțise cu inima tocmai ușoară de locurile unde petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aduseră vorba după întrevederea cu soții Măgureanu. Aflând de relația lui sentimentală, Ticu obiectă în stilul său că s-ar fi cuvenit să se ocupe deocamdată doar de învățătură și-i reaminti de căsătoria lui târzie, în timp ce Mafalda se arătă bucuroasă și dornică s-o cunoască pe viitoarea noră. Acel an legă totuși multe destine printre colegii și colegele lor. Și voi?... Ce mai așteptați? îi tot întrebau unii și alții. Când ne chemați la nunta voastră?... Ignoramus, ignorabimus!... era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
e un palat, dar e loc și pentru tine aici!... Bătrânii își vedeau de treburile lor prin casă și venirea Feliciei îi lăsă câteva clipe pe amândoi fără grai. Dar imediat mama lui Victor se ridică de pe scaunul ei foarte bucuroasă și veni s-o întâmpine pe fată cu brațele deschise: A, ia te uită cine a venit la noi!... Faceți cunoștință, îi îndemnă Victor pe bătrâni. Ticu continuă să stea, însă, neclintit pe scaun și s-o privească pe fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scrisoarea în liniște, la cald, la lumina zilei. Și trebuie să îl consultăm pe Ciprian și arhivele lui. Oricum, nu se pune probleme să plecați în seara asta altundeva decât la Arbore, soția mea Ștefana și cu mine vom fi bucuroși să vă avem oaspete. Vă cunoaște și ea din amintirile mele. Bănuiesc că veniți de departe, că sunteți obosită și înfrigurată ; mâine în liniște vom face un plan de bătaie. Dacă există sau a existat vreo localitate care începe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
improvizate cu denumiri scrise într-o limbă necunoscută. Afară au mai exclamat de câteva ori : "Harașo ! Harașo !" și apoi tot șeful mi-a spus că au nevoie pentru spitalele lagărului de cantități mari de unsoare pentru vindecat degerături și răni. Bucuroasă să pot alina întrucâtva dureri ale unora care știam cât suferă, le-am adus deîndată o putinică cu seu în care încorporasem suc obținut din boabe de vâsc. Au dat-o șoferului și mi-a spus să prepar mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu a folosit la nimic dar peste câteva zile, după o vizită a unui gradat din "Goumzak", paznica noastră, "îngerul păzitor", cum îi spuneam în taină ne-a înapoiat cu un zâmbet mieros cărțile confiscate, spunând că șefii ei sunt bucuroși că ne ocupăm de educarea tinerei generații. Nu bănuiam atunci ce se ascundea în spatele acestui interes. Munca în spital era pasionantă, dar istovitoare. Nașterile se succedau cu diversitatea și cu cortegiul lor de complicații : spontane, normale, anormale, grele sau ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mare grabă, așa cum, de altfel, a și început... Că iubita-amanta trebuie să înlăture cât ai clipi orice urmă cauzatoare de suspiciune, să dea, după caz, cu flit ori cu parfum și să-și întâmpine partenerul legitim cu zâmbetul pe buze, bucuroasă că acesta n-a venit cu un ceas mai devreme. La rândul lui, amantul trebuie să se strecoare printre priviri curioase cât mai repede cu putință la copii și la nevastă, mulțumit și el de porția de iubire clandestină. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Venea pur și simplu la mama și-i zicea, zâmbind ninetist Doamne, cum mai zâmbea Nineta, parcă era stăpâna unui imperiu condamnat la fericire eternă! să mă împrumute pentru câteva ceasuri. Și mama, întrebându-mă din ochi, își dădea acordul, bucuroasă că poate merge să facă piața fără să mă aibă ca povară suplimentară, dar îi repeta de câteva ori că trebuie să fie cu mare băgare de seamă atunci când deschide gura ei bogată, pentru că auzise ea (citise ceva din Freud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Îmi place cumva Să-mi plângă sufletul înspre veșnicie, companie. Aici sunteți voi. Am crezut în voi, în reguli, Dar voi nu le respectați. Aveți frumusețea voastră tâmpită. Și dulcele din inimă a devenit scârbă. Dar parcă iar florile dansează, bucuroase de viață, Universul e mare și, pur și simplu, frumos. Colo copacul conține o intrare. Vraja e pură, îngerii sunt aici, magia e mare, Bradul e plin de viață, în lumini, se aud cântece și poezii. Totul respiră și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
faci, dar eu nu sunt o parte din el, clar? Și plec spre toaletă. Nu mă joc, spune, venind din spate și mă sărută. De ce îi răspund la sărut? Poate pentru că e atât de delicat. · Stau la cabană și respir bucuroasă liniștea, aerul rece, mirosul puternic de rășină. Sunt în pragul ușii, așa cum îmi place mie. Vertical. Următorul lucru pe care îl simt și mă face să deschid speriată ochii e un miros de parfum bărbătesc. Îl văd pentru clipă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să trag de timp. Ciudat, nu-l urăsc pentru ceea ce-mi face. Din cauza lui. Și nu mă deranjează compania lui, ci faptul că-mi va face rău. Te simți în stare să mă încerci o dată? Ce? întreb din nou bucuroasă, căci tocmai mă gândeam să-l întreb dacă se simte în stare să-mi desfacă aceste cătușe, dacă face față deși știam că poate nu ar trebui să-l provoc. (Și nici nu simțeam nevoia să-l jignesc). Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ușă și s-a înfățișat o priveliște minunată; un câmp înverzit cu multe, multe flori frumoase și cu o lumină tulburătoare. Atât de mult mi-a plăcut că am uitat de îngrijorarea pe care o avusesem pe acel coridor și bucuroasă, am început s alerg pe acea câmpie printre flori. Simțindu-mă ușoară ca un fulg am alergat până am ajuns la o răspântie de drumuri. Nu știam pe care drum s-o iau: pe cel din dreapta, sau pe cel din stânga
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
asemenea. Ușa dinspre grădină era întredeschisă, iar pe trepte stătea Silvia privind soarele ale cărui raze răzbăteau printre crengi până la ea, luminându-i chipul palid, dar fericit. —Mamă, m-ai speriat că nu știam unde ești, i-a spus Cecilia, bucuroasă că pentru prima dată, după aproape o jumătate de an, o văzuse pe mamă-sa ieșind din casă. — Mi-a fost dor de soare, de lumină, de aer și am ieșit puțin afară. Ai făcut foarte bine, dar nu sta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cumpărat lenjerie nouă de pat, de corp, articole de îmbrăcăminte, împreună cu părinții celorlalți studenți din cameră a organizat văruirea camerei și amenajarea ei în modul cel mai util și mai plăcut. După toate aceste demersuri, s-a întors acasă foarte bucuroasă. Bucuria a fost însă de scurtă durată. După o săptămână de la deschiderea anului universitar, părinții s-au pomenit cu Gelu acasă. Tatiana a primit această veste de la Aurora, când s-a întors de la serviciu. —Mamă, Gelu este acasă. —Cum acasă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
încalțe sandalele cu toc care-i plăceau ei și geanta care li se asorta. Să-l dai gata ca să nu te uite. —Ciau, bambino! Săru’ mâna, mamă! Am plecat. —Pa! Pa! În drum spre spital, Cecilia încerca trăiri diferite. Era bucuroasă și încrezătoare că va reuși în viață prin plecarea ei la studii. Avea un fel de îngrijorare că nu știa cum va fi și totodată părerea de rău că se va despărți de chirurgul pe care îl iubea atât de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la mers. Bănuind că Matei o va urmări cu mașina, Cecilia ieșind pe poarta spitalului, apucă pe o cărare care ducea în parcul copiilor. Acolo, se-așeză pe o bancă stingheră, într-un loc retras, copleșită de durere. Pe cât de bucuroasă fusese cu câteva momente mai înainte, pe atât de amărâtă era acum și lacrimile suferinței i se prelingeau pe obraji, parcă alintând-o. Se gândea. „Ce s-a întâmplat cu el? O fi fost bulversat de ce discutase cu Georgeta? Să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]