1,102 matches
-
te vede căscând melancolic / te vede murind / obiectul acela din vitrină / ființa aceea de ceramică ieftină / scârba aceea / te vede” (Obiectul din vitrină). În al treilea rând, ironia: poetul își asumă euforic „masca” și își joacă până la capăt partitura de „bufon”. În fond, el e cel care „se scălâmbăie”, face năzbâtii, vorbește în dodii. Dar asta nu îl împiedică să rostească uneori „adevăruri pline cu praf de strănutat”. De aceea, unele poeme sunt mici disertații etice în care, sub aparența ludicului
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
a atitudinii față de nebun și nebunie. D. Erasmus din Rotherdam publică un opuscul, devenit celebru, Elogiul nebuniei, în care, pentru prima dată, Nebunia se prezintă ca personaj public în fața societății. Vechile tipare se destramă. Apare un nou model: „nebunul ca bufon”. Nebunia capătă o semnificație hilară, fiind plasată în registrul comicului. Ea nu mai este sursă de teamă, ci devine „personaj de comedie”, menținându-și prin aceasta funcțiile sale culturale în societatea vremii. În Epoca Iluministă „Nebunia” redevine o temă de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și de a delimita prin aceasta, „rolul social al bolnavului psihic”. În Antichitatea clasică nebunul era plasat în registrul tragicului; în Evul Mediu era posedat de diavol și damnat ca eretic impur, în Renaștere devine personaj plasat în registrul comicului: bufon. Iluminismul deschide perspective medicalizării nebuniei pe care o separă de religie și morală. Nebunul este declarat bolnav psihic. Epoca romantică aduce o notă de separație situând la antipozi „nebunia” și „geniul” în sfera teoriei, destul de elastice, a „degenerescenței” (A. Morel
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Pedepsele”, RL, 1969, 42; A. I. Brumaru, „Omul fără voie”, AST, 1971, 1; Dan Mutașcu, „Omul fără voie”, O, 1971, 3; Eugen Barbu, „Sărbătorile absenței”, „Magazin”, 1971, 738; Dorcescu, Embleme, 156-163; Simion, Scriitori, I (1978), 356-359; Vasile Petre Fati, Un Faust bufon, VR, 1979, 1; Eugen Simion, Calea tulburată a poeziei, LCF, 1979, 6; Lucian Raicu, O poezie a omenescului, RL, 1979, 28; Lucian Alexiu, „Îndreptările doctorului Faustus sau Calea cea mai lungă”, O, 1979, 8; Dumitru Mureșan, „Îndreptările doctorului Faustus”, VTRA
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
1973), Roman (1975), Piatra palidă (1977) până la Portretul unui necunoscut (1980), Viața obligatorie (1983) și Spectacol amânat (1985). Este exact ceea ce definește destinul lui Radu Antim, protagonistul romanului Ultima vară a lui Antim (1978), frate bun cu prințul din Roman. Bufonul shakespearian, Hamlet, Ioan fără de Țară, grimasa lui Prospero terorizat de halena lui Caliban, ghidușia lui Puck sau făptura de Ariel sunt figuri emblematice. Dar cel care mediază aici caruselul relațiilor este Jumătate, sublima jumătate ce domină - regal și paradoxal, trist
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
face voit poezie decorativă, plină de „fantezie ingenuă, pitoresc și improvizație” (Perpessicius), în care filonul nostalgic are o vibrație autentică, iar sinceritatea nu e trucată. Expresia eului poetic este mereu dublată de umor, ironie, bufonadă și pantomimă, pierrotul, arlechinul și bufonul fiind măști ale poetului-actor, iar carnavalescul, altă față, învăluită, a sentimentalismului său funciar. Apelul la romanța tradițională dezvăluie și o notă autohtonă a poeziei minulesciene: un trubadur, un jongler cu o psihologie balcanică, a cărei formă de expresie e bavardajul
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
lucruri - cum ar fi o tigaie - pot fi utilizate ca arme. Transpunând această metaforă în limbajul domeniului avut în vedere, se poate afirma că, pe câtă vreme refularea sau proiecția sunt întotdeauna mecanisme de apărare, alte activități - de pildă a face pe bufonul sau a lua în derâdere - nu reprezintă adevărate mecanisme de apărare, dar pot fi alese la un moment dat ca măsuri defensive; - al doilea aspect privește relația acestor mecanisme și măsuri de apărare cu patologia. În debutul dialogurilor sale cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
măsuri de apărare cu patologia. În debutul dialogurilor sale cu Sandler, A. Freud rezervă termenul „măsură” tuturor elementelor care îndeplinesc o funcție defensivă, fiind proprii unui individ sau câtorva indivizi selecționați. Ea consideră, în acest caz, că a face pe bufonul este o măsură defensivă și că s-ar putea menționa câteva tipuri de caracter bazate pe acest comportament. În schimb, subliniază autoarea, nu există maladii bazate pe o asemenea măsură de apărare. Atunci când Sandler invocă tulburările narcisice, A. Freud recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În rândul acestora, distingem un prim grup reunind treisprezece mecanisme desemnate prin substantive, și un al doilea grup, alcătuit din șapte mecanisme desemnate prin verbe: Blocajul Complezența (sau complianța) Conduita contrafobică Controlul Controlul prin gândire Depersonalizarea Desexualizarea A face pe bufonul, a lua în derâdere A mânca și a bea A recurge la gândirea magică A te crampona de obiect • În articolul consacrat mecanismelor de apărare din Vocabularul psihanalizei, Laplanche și Pontalis (1967) atrag atenția că „A. Freud nu înțelege să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
50-51), constatăm că lista noastră include: - toate mecanismele din lista Annei Freud; - douăzeci dintre cele douăzeci și trei de mecanisme ale listei lui Valenstein (considerând că „reliefarea afectelor” este echivalentul afirmării de sine prin exprimarea sentimentelor, iar „a face pe bufonul, a lua în derâdere” sunt atitudini înrudite cu umorul); - optsprezece dintre cele douăzeci și șase de mecanisme descrise și/sau menționate în Vocabularul psihanalizei de Laplanche și Pontalis; - optsprezece dintre cele douăzeci și cinci de mecanisme descrise de Bergeret (luând în considerare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
distorsiunea poate permite fuzionarea halucinatorie plăcută cu o altă persoană. 19) Evitarea (V.; B.): deturnare activă a gândurilor, obiectelor sau situațiilor ce au potențial de conflict. Bergeret menționează evitarea doar ca apărare accesorie și subordonată refulării. 20) A face pe bufonul, a lua în derâdere (V.): utilizare excesivă sau frecventă a unor cuvinte de duh în vederea reducerii anxietății, care este rezultatul unor situații stresante sau al unor gânduri și afecte perturbatoare. 21) A fluiera pe întuneric (V.): mecanism conținând elemente de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
doua parte a acestei lucrări, clivajul eului și clivajul obiectului sunt tratate la articolul despre clivaj. 6) Definiția umorului, dată în a doua parte a lucrării de față, trebuie comparată cu aceea a mecanismului desemnat prin sintagmele a face pe bufonul, a lua în derâdere, formulată mai jos, în prezentul capitol. 7) Pentru Vaillant, ipohondria (vezi definiția acestui mecanism în secțiunea următoare a capitolului) include introiecția. 8) Izolarea sau, potrivit lui Vaillant, intelectualizarea. Pentru acest autor, anularea retroactivă ar constitui un subtip
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ed. 2, îngr. și pref. I. C. Chițimia, București, 1975; Opere, I-II, îngr. Viorel Cosma, București, 1971-1975, III-IV, București, 1978; Puncte extreme ale spațiului etnic românesc, îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2003. Traduceri: Deplinele anecdote a lui Balakirev, fostul bufon la curtea lui Petru cel Mare al Rusiei, Iași, 1853 (în colaborare cu Constantin și Mihail Burada). Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 144; Viorel Cosma, Teodor Burada, București, 1966; Chițimia, Folcloriști, 73-159; Vrabie, Folcloristica, 215-219; Ist. comp. Rom., 44-46; Ist. lit.
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
au acces la televiziune și la mediile de informare au, după părerea mea, drept una dintre principalele Îndatoriri tocmai deconspirarea mitului Vadim Tudor ca fiind un alt fel de politician. El nu este altfel decât ceilalți - este parte a jocului, bufonul regelui, care uneori enervează, spune și lucruri dezagreabile, dar În nici un caz nu are rolul de a se substitui regelui. Mircea Mihăieș: Ca dovadă că În momentele de criză, când lucrurile păreau foarte seriose, Vadim a renunțat instantaneu la tonul
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
scrisoare murdară, grotescă, un fel de urlet animalic, pe care a adresat-o Vadim Tudor ambasadorului Guest a generat o revoltă absolut unanimă a clasei politice și a jurnaliștilor din România. Vladimir Tismăneanu: Da, pentru că la un moment dat și bufonul crede. Stilul său grosier, bădărănesc și impertinent puse laolaltă cu profunda ură În raport cu celălalt - fie că acesta este minoritar rrom, evreu, homosexual sau orice altceva - e de fapt o oroare de alteritate la Vadim Tudor, lucru până la urmă stupefiant venind
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
în stadiul de fragmente, parțial cizelate, iar articularea să fi eșuat tocmai din excesiva conturare (până la autonomie deplină) a părților. Prea sunt bine definite unele episoade (cele patru bagaje literate, în linia antropomorfizării obiectuale din suprarealism, cuplul aproape shakespearian Bruță-Chiose, bufoni, boschetari, gropari fără craniul sărmanului Yorick, apoi scena de amor în trei - Genel, Gabriela plus spectrul lui Mircea Eliade, în prelunga intertextuare cu La țigănci, destinul junelui supranumit Pink Floyd, poveste-n poveste, cu un halucinant cuplu de octogenare, figura
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
provincie (nu fără fine trimiteri la romanele de tip Augustin Buzura, D. R. Popescu). Câțiva intelectuali de provincie (un arheolog tracoman, un june prozator imberb, o cochetă, un intelectual problematizant, un dentist lubric, profitor și ratat, un gazetar politruc, plus bufonul de rigoare al „Curții”, semianalfabet și agresiv) formează în 1986 un soi de cenaclu botezat Colocviile 79, unde se citesc în grup Niște țărani de Dinu Săraru și Pumnul și palma de Dumitru Popescu. Șarja e suculentă, autorul are ochi
BARBU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285627_a_286956]
-
În cazul lui Ahile din Iliada, sau În cel al personajelor in tragediile antice (Aiax, Hercule, Oreste, etc.Ă. Nebunul este imaginea tragică a damnatului care, Împotrivindu-se voinței zeilor, primește pedeapsa nebuniei. bă Nebunul ca personaj comic, sub Înfățișarea bufonului, apare În Renaștere și, odată cu acesta, apare și nebunia, ca „personaj critic”, care arată și comentează defectele caracteriale ale oamenilor, având prin acest rol de caricaturizare o funcție de catharsis social. Însuși Nebunul, ca personaj comic are aspectul unei caricaturi umane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Îl Împinge la acte de imoralitate, la suicid sau la crimă. Toate cele trei tipuri prezentate mai sus sunt stigmatizate fizic, pentru a se sublinia amoralitatea lor. Acestea sunt personaje „la vedere”, care circulă prin cetate sub diferite Înfățișări: monstrul, bufonul, clovnul, cerșetorul, infirmul, prostituata, etc. Începând Însă din secolul al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei. dă Nebunul ca bolnav psihic este ultima formă imagologică a nebuniei. Medicalizarea nebuniei și transformarea ei În boală psihică, va aduna
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
chiar reputatul critic și profesor universitar George Călinescu în publicistica sa cuprinsă în cartea „Gâlceava înțeleptului cu lumea” și eu îl cred. Tipii arestați la Tămădău erau blindați cu „cocoșei” de aur cât să cumpere o Universitate cu tot cu profesori, dar bufonii timpului nostru ar vrea, ca în continuare să nu-i deplângem pe profesorii aceia care făceau zilnic foamea, ci pe ghiftuiții ce visau să verse în continuare veninul asupra țării noastre de pe meleaguri străine. De aici se vede clar, foarte
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Jacques Rousseau, Marat, Saint-Just, oratori, scriitori excepționali, pornind În viață fără capital În afara capitalului mintal și ajungând să aibă o influență imensă. Și la toți ceilalți, avocați mărunți, cititori, fanfaroni, pamfletari, oameni de știință amatori, boemi, libretiști, ghicitori, șarlatani, paria, bufoni. Un avocat de provincie nebun care a cerut capul regelui și l-a și căpătat. În numele poporului. Sau Marx, un student, un tip de la Universitate, scriind cărți care cuceresc lumea. Chiar a fost un jurnalist și un publicist desăvârșit. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și o sărbătoare anuală, Ziua Inversiunilor, o zi în care toate rolurile sunt inverse și elevii au șansa să-i învețe pe profesori. (Pabblem participă la distracție intrând în rolul Domnului Dezordine și face turul claselor cu o tichie de bufon.) Totuși, chiar și printre membrii cancelariei cărora le plac astfel de lucruri, Pabblem nu e un director popular. Dincolo de aparența de jovialitate, s-a dovedit a fi un om foarte pedant - un despot meschin, obsedat de punctualitatea profesorilor și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
poarte... Asta nu e comic! Zâmbisem la gândul că Richard compunea diatribe autocompătimitoare la adresa mamei sale. — Nici eu nu cred că e comic, am zis. — Așa și trebuie, a zis Sheba. Te rog, iartă-l când se poartă ca un bufon. E o dulceață, de fapt. De câteva ori, am auzit-o zicând ceva un pic mai trist despre faptul ca să se mărite așa de tânără. Dar avea întotdeauna grijă să nu-l învinovățească pe Richard pentru asta. Dacă ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care închide cărțile de plumb privește pictorul pornește la drum spre lumea de la marginea inimii sau spre o țară cu arbori sub formă de biserici albe privește cum tainicul carnaval adună durerile în piața cea mare cu stele sau poate bufonii aruncă petale de lumină spre cer bătrâne sufletele sunt câteodată fântâni secate de unde vulturi de foc zboară spre moarte privește pictorul pornește la drum spre lumea de la marginea inimii sau spre o țară în care culorile reclădesc cetăți și castele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mâncăruri de pește, opt salate, plus cinci feluri de zaharicale. Și papa? L-ai văzut cu ce fală a pus să fie plimbat elefantul pe care i l-a dăruit regele Portugaliei? L-ai văzut când azvârle monezi de aur bufonilor lui? L-ai văzut la vânătoare, pe domeniul lui de la Magliana, încălțat cu cizme înalte din piele, gonind călare după câte un urs sau un mistreț, înconjurat de cei șaizeci și opt de câini? I-ai văzut șoimii și uliii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]