889 matches
-
menționat pentru prima dată cu numele ”Ismailiye”, derivat din numele Marelui Vizir Ismail al Imperiului Otoman. În 1538 a fost construită aici o importantă cetate otomană. De la începutul secolului al XVI-lea a fost cetatea principală a turcilor din Basarabia/Bugeac. Creștinii din regiune, pe atunci Moldoveni, depindeau de exarhatul “Proilaviei” cu sediul la Brăila. În 1569, sultanul Selim al II-lea a expulzat o mare parte din populația creștină și a repopulat Bugeacul și Ismailul cu supușii săi, tătarii nogai
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
fost cetatea principală a turcilor din Basarabia/Bugeac. Creștinii din regiune, pe atunci Moldoveni, depindeau de exarhatul “Proilaviei” cu sediul la Brăila. În 1569, sultanul Selim al II-lea a expulzat o mare parte din populația creștină și a repopulat Bugeacul și Ismailul cu supușii săi, tătarii nogai, originari din Caucazul de Nord. În 1633, fortăreața a fost distrusă de cazaci. În lucrarea "Descriptio Moldaviae" (Descrierea Moldovei), scrisă de către voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în limba latină în perioada 1714-1716, orașul Ismail
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
o parte, cu oaste turcească și cârmnuită de un muteveli”" . În secolul al XVIII-lea, orașul Ismail a fost una dintre reședințele mitropolitului Daniil al „Proilaviei” (1751-1773), care administra creștinii din pașalîcul turcesc Özi, cu sediul la Silistra, cuprinzând Dobrogea, Bugeacul și Edisanul (ținutul Oceacovului sau ”satele hănești” de la Nistru până la Bug). În arhiva consistoriului din Odesa, s-au păstrat în limba rusă, ca traducere din limba română, numai trei gramote de hirotonire. În gramota din 4 iunie 1772, prin care
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Prin dispoziția imperială din
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
Românești sub suzeranitatea angevină. Istoricul Constantin C. Giurescu este de părere că întrevederea din 1343 a avut drept scop reluarea relațiilor diplomatice între cele două state, întrerupte în urma conflictului din 1330, precum și purtarea unor discuții cu privire la campania împotriva tătarilor din Bugeac care va începe peste unul sau doi ani. Abia din 1345 sau, mai târziu, chiar din 1355 când devin sigure semnele unor îmbunătățiri a relațiilor între cele două părți, Nicolae Alexandru apare în actele maghiare ca supus autorității coroanei și
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
-i desemna colectiv pe toți românii din România. Prezența mocanilor la sud de Dunare a fost bine documentată mai ales de misiunile diplomatice austriece, mocanii transilvaneni fiind la acea vreme supuși austrieci: Colonizări de mocani au avut loc și în Bugeac și Crimeea, mai ales din sate mărginene ca Rod. Gheorghe Asachi i-a surprins pe acești mocani la Chilia, pe la jumatatea secolului al XIX-lea, în timpul unor dispute violente cu pirații sarazini care încercau să-i prade. Alte grupuri de mocani
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
experiența pierderii domniei, Petru nu mai avea încrederea de a purta războaie, mai ales că nu mai avea nici legăturile de altădată cu Muntenia, căci ginerele său Vlad al VII-lea Vintilă fusese ucis. Nu a putut să recâștige nici Bugeacul, ocupat de Soliman Magnificul și nici cetățile Ciceu și Cetatea de Baltă, decât ca simple feude (în 1544), căci zidurile acestora fuseseră dărâmate de George Martinuzzi. În 1541, din ordinul sultanului, l-a prins la Făgăraș pe voievodul Ștefan Mailat
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
și Bogdan al III-lea), mai apoi sub autoritatea mixtă a domnitorilor moldoveni și tătarilor, iar din vremea celei de-a doua domnii a lui Petru Rareș sub autoritatea mixtă - tipică Hanatului Crimeii în epocă - a turcilor și tătarilor. Regiunea Bugeacului, chiar și după cucerirea ei de către tătari, nu a făcut niciodată parte din Hanatul Crimeii, devenind din secolul al XVI-lea parte a Pașalâcului de Tighina. În 1783 regiunea a fost anexată de Imperiul Țarist. În toate regiunile Hanatului Crimeii
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
dintre Ungaria și Țara Românească. În anii următori, Basarab a participat alături de regele ungar la campania militară împotriva tătarilor. Cu acest prilej, a adus sub stăpânirea sa teritoriul aflat la nordul gurilor Dunării, cunoscut mai târziu sub numele de Basarabia (Bugeac). În partea de nord a Mării Negre, tătarii s-au amestecat cu cumanii de la răsărit (li s-a spus tătarii "kîpceak") și au adoptat "limba cumană". Istoricul Neagu Djuvara presupune că, deși Basarab poate că nu stăpânea această limbă, o posibilă
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
acea vreme (erau pomenite țări precum „terra Vatacii”, „terra Assani”, „terra Lytua”, „terra Szeneslai”, „terra Dobroticii”, „terra Bogdani” etc.). Ulterior, numele de Basarabia a fost restrâns la teritoriul din nordul gurilor Dunării (cunoscut și ca zona „dinspre părțile tătărăști” sau „Bugeac”), iar în 1812 a fost extins întregului teritoriu dintre Prut și Nistru.
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
teritoriu distinct de restul Moldovei, începe mai târziu, în 1812, când prin Tratatul de la București ținutul dintre Prut și Nistru devine o gubernie a imperiului Rusiei, atunci denumită gubernia Basarabiei (anterior, numele românesc «"Basarabia"» desemna numai regiunea denumită de Turci «"Bugeac"»). Din 1812, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui teritoriu, două concepții identitare potrivnice: «românismul» care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
Maria de Mangop. În 1792, prin Tratatul de la Iași, Imperiul Otoman a fost forțat să cedeze teritoriile deținute în regiunea care acum se numește Transnistria către Imperiul Rus. În urma războiului ruso-turc din 1806-1812, Imperiul Rus biruitor revendică de la Turcii învinși Bugeacul, interesat fiind de gurile Dunării. Bugeacul, teritoriu al Imperiului Otoman, apărea atunci pe hărțile europene sub numele românesc de « Basarabia », iar restul ținutului dintre Prut și Nistru făcea parte din principatul Moldovei, fără a avea o denumire anume (cum arată
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
Tratatul de la Iași, Imperiul Otoman a fost forțat să cedeze teritoriile deținute în regiunea care acum se numește Transnistria către Imperiul Rus. În urma războiului ruso-turc din 1806-1812, Imperiul Rus biruitor revendică de la Turcii învinși Bugeacul, interesat fiind de gurile Dunării. Bugeacul, teritoriu al Imperiului Otoman, apărea atunci pe hărțile europene sub numele românesc de « Basarabia », iar restul ținutului dintre Prut și Nistru făcea parte din principatul Moldovei, fără a avea o denumire anume (cum arată greșit multe hărți). Dibăcia negociatorului rus
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
legate prin calea ferată de portul Odesa prin care se exportau cerealele produse în gubernie. În timpul stăpânirii rusești, populația guberniei a devenit mult mai pestriță din punct de vedere lingvistic și religios, prin schimburi de populații (Turcii și Tătarii din Bugeac au plecat în Dobrogea, de unde au venit, în locul lor, Bulgari și Găgăuzi) și prin afluxul unui mare număr de Ruși, Ucraineni, Germani, Evrei și Armeni. În 1918 minoritățile reprezentau peste un sfert din populația Basarabiei. Din punct de vedere toponimic
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
Germaniei), mulțumită protocolului secret al pactului Hitler-Stalin din 1939. La 2 august 1940, guvernul sovietic a proclamat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, având capitala la Chișinău, prin contopirea a două treimi din Basarabia cu aproximativ jumătate din RSSA Moldovenească. Nordul Bucovinei, Bugeacul și cealaltă jumătate din RSSA Moldovenească au revenit RSS Ucrainene. La crearea RSS Moldovenești frontiera a fost trasată în jurul zonei în care populația română, de acum încolo « moldovenească », reprezenta atunci peste 75% din localnici. Basarabia a fost astfel divizată, noua
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
la vadul Râmna (Râmnicu Sărat). Pune la Târgoviște domn pe un credincios de-al său, Vintilă, îndreaptându-se apoi spre Brăila, unde se refugiase Petru Șchiopul. Aici se dă o bătălie în care Ioan Vodă învinge, după care se îndreaptă spre Bugeac pentru a-i sprijini pe cazaci. Învinge trei corpuri de oaste turcească la Tighina și Cetatea Albă. Are loc o nouă expediție în vara lui 1574, alcătuită din turci, tătari și munteni. În timp ce Ioan Vodă îi învinge și alungă pe
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
sau politice atestând că era o parte "de jure" a acestui stat. La răsărit de Nistru se afla Edisanul, provincie disputată a cărei capitală era cetatea Oceacov : și acolo, numeroși agricultori români trăiau sub stăpînirea Tătarilor („satele hănești”). Toată zona (Bugeacul și Edisanul) a trecut sub stăpânirea turcească în 1484-1538. Edisanul trece în stăpânirea rusească în 1792, în urma războiului Ruso-Turc din 1791, când Rusia primește în urma Tratatului de la Iași, cetatea Oceakov și ținuturile dintre Nistru și Bug, de unde locuitorii turci și
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
sub stăpânirea turcească în 1484-1538. Edisanul trece în stăpânirea rusească în 1792, în urma războiului Ruso-Turc din 1791, când Rusia primește în urma Tratatului de la Iași, cetatea Oceakov și ținuturile dintre Nistru și Bug, de unde locuitorii turci și tătari sunt alungați spre Bugeac ; în locul lor vin Ruși, Ucraineni și Germani. La data de 7 iunie 1794 la ordinul Ecaterinei II a fost întemeiat orașul Odesa, ca una dintre metropolele Novorusiei. În 1812, este rândul Bugeacului să fie cedat de Turci, imperiului rus : locuitorii
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
de unde locuitorii turci și tătari sunt alungați spre Bugeac ; în locul lor vin Ruși, Ucraineni și Germani. La data de 7 iunie 1794 la ordinul Ecaterinei II a fost întemeiat orașul Odesa, ca una dintre metropolele Novorusiei. În 1812, este rândul Bugeacului să fie cedat de Turci, imperiului rus : locuitorii români, turci și tătari sunt atunci alungați din zonă spre Dobrogea, de unde au venit în locul lor Găgăuzi și Bulgari. Astăzi, limba română (denumită aici „moldovenească”) nu mai este vorbită decât de cei
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
română (denumită aici „moldovenească”) nu mai este vorbită decât de cei de români care mai trăiesc încă în această regiune, dar ai căror descendenți trec treptat la limba ucraineană. În 1918, în Basarabia se constituie Republica Democrată Moldovenească care cuprinde Bugeacul și se unește ulterior cu România, în timp ce Edisanul intră în componența Uniunii sovietice și este bântuit de cumplitul Holodomor (foametea provocată de regimul sovietic în Ucraina). a fost înființată la data de 27 februarie 1932 în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
cu România, în timp ce Edisanul intră în componența Uniunii sovietice și este bântuit de cumplitul Holodomor (foametea provocată de regimul sovietic în Ucraina). a fost înființată la data de 27 februarie 1932 în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, și nu cuprindea atunci Bugeacul. În vara anului 1941 este ocupată de regimul antonescian al României care procedează aici la „curățirea terenului” de toate elementele bănuite c-ar fi susținut dictatura sovietică, printre care toți Evreii din Odesa fără deosebire. Mulți Evrei din restul României
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
Evrei din restul României sunt atunci deportați aici ; o parte dintre ei mor de frig și boli. Regiunea este inclusă în Transnistria, anexată formal de România dar administrată de armată. În martie 1944, redevine sovietică. În august 1944 sovieticii ocupă Bugeacul, pe care îl organizează, așa cum o făcuseră și în august 1940, ca regiune Ismail. Dar aceasta este desființată și încorporată în regiunea Odesa după anul 1956. Regiunea a devenit parte a Ucrainei în 1991. Regiunea ocupă o zonă largă de
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
de estuarul Nistrului. Coasta sa la Marea Neagră este compusă din numeroase plaje, estuare și lagune. Terenurile regiunii sunt renumite pentru fertilitatea lor și pentru faptul că agricultura practicată pe ele stă la baza economiei. Sud vestul regiunii, adică regiunea istorică Bugeac posedă numeroase podgorii și livezi. Din punct de vedere economic regiunea a realizat 4,95% din produsul intern brut al Ucrainei în anul 2008. Ramuri importante ale economiei regiunii sunt: Regiunea are o suprafață de . Populația sa (conform recensământului din
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
de ucraineană (%), rusă (%), bulgară (%) și română Pe lîngă ucraineni, ruși și lipoveni, predominanți, un număr important de bulgari, găgăuzi, români și greci trăiesc în această provincie. Bulgarii reprezintă 21%, iar românii circa 13%, fiind majoritari în zona orașului Reni, din Bugeac. Notabilă este evoluția populației din 1989 până în 2004. Astfel procentul ucrainenilor și găgăuzilor a scăzut cu 1-2% în ultimii ani, în timp ce procentul românilor a crescut cu 1-4%.
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
întemeiată în anul 1811 de găgăuzi, în limba cărora se numește "Yilanlîk" : "șerpăria". În anul următor, ca urmare a schimbului de populații intervenit între Imperiul Rus și Imperiul Otoman în momentul anexării Basarabiei de către primul, Găgăuzii au fost strămutați în Bugeac, în locul lor venind Tătari basarabeni, care s-au alăturat pescarilor, grădinarilor și oierilor locali, Greci pontici, Ruși scopți răscolnici (care, și ei, fugiseră din imperiul Rus), Români dobrogeni sau mocani și Bulgari, care aveau bordeie și colibe în zonă. După
Vama Veche, Constanța () [Corola-website/Science/298925_a_300254]