15,099 matches
-
avertiză bunica. Ia, aranjează-te și mergeți liniștiți. Nu ești nici prima nici ultima care a pierdut o bijuterie. - Nu e orice bijuterie, își trase mama nasul! - E de aur masiv cu rubine, dădu din cap tata! - Mă rog, admise bunica, dar asta nu oprește viața din mersul ei. Ia, treci repejor la oglindă și să nu te mai văd că plângi! Tata oftă, aruncând o privire pe furiș către ceasul de pe telefon. Într-un târziu, printre sughițurile din ce în ce mai rare, mama
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1438932870.html [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
printre sughițurile din ce în ce mai rare, mama reuși să-și tragă pantofii cu toc în picioare, să își aranjeze poșetuța cu paiete și să iasă pe ușă. Mădălina dădu fuga la fereastră, așa cum făcea de obicei când părinții o lăsau în grija bunicii, pentru a-i urmări cu privirea. Înainte de a ieși pe poartă, mama se întoarse pentru a-i face cu mâna, moment în care, căscă ochii ca o broască și începu să râdă nebunește, cu lacrimi imense șiroindu-i din nou
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1438932870.html [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
moment în care, căscă ochii ca o broască și începu să râdă nebunește, cu lacrimi imense șiroindu-i din nou pe obrajii, într-un pârâiaș proaspăt de rimel. - Ferească sfântul, a înnebunit de durere, se bătu cu palma peste gură bunica! Mădălina făcu și ea cu mâna, lipind de geam păpușa pe care o ținea în brațe, la gâtul căreia strălucea frumos noul ei colier cu pandantiv din aur cu rubine. Referință Bibliografică: INELUL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1438932870.html [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
Fălticeni, am avut privilegiul întâlnirii (eveniment intermediat, onorant pentru mine, de inimosul dr. Vasile Șoimaru) cu eruditul cărturar de la Chișinău, publicistul și scriitorul Vlad Pohilă. Eu, fiind trăitor pe meleagurile Profirei Ursachi (mama lui Mihail Sadoveanu) și, implicit, ale îndrăgiților bunici ai inegalabilului prozator, am prezentat atunci, în cadrul manifestărilor omagiale, un text care releva copilaria scriitorului în satul neamurilor sale de la Verșeni. Dl Vlad Pohilă mi-a apreciat modestul demers, cu generozitatea-i caracteristică, și mi-a făcut cunoscută intenția sa
BIBLIOPOLIS ... ŞI UN REFLEX CONDIŢIONAT (GÂND ANIVERSAR) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 by http://confluente.ro/Bibliopolis_si_un_reflex_conditiona_gheorghe_parlea_1331661581.html [Corola-blog/BlogPost/348297_a_349626]
-
PERPESSICIUS - BUCURESTI „El-Coyote este un justițiar, un suflet chinuit de neșansa de a se fi trezit într-un orfelinat părăsit de Dumnezeu.” și iată de ce: „Începe partea poetică. Mama lui Cosette a murit, mama Marucăi zace în închisoare, nevinovată, bătrîna bunică numără gîndacii de pe pereți!” Și apare personajul cheie, în jurul căruia se țes toate rapturile, jafurile, afacerile murdare etc. O durere oribilă îi săgetă ceafa; sprijinindu-se de ușa șifonierului, se uită în jur. Observă seiful: ușa larg deschisă lăsa să
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_margineanu_serban.html [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
a dus providența divină. Chiar și astăzi, simpla lor rememorare îmi umple sufletul cu o duioasa și caldă recunoștință. Dacă și cititorii mei vor simți, măcar în parte ceva asemănător, satisfacția mea va fi deplină. Un copil a stat cu bunica lui într-o după-amiază însorită în interiorul unei catedrale. Lumină pătrundea multicolor prin vitraliile care înfățișau chipuri de slujitori ai lui Dumnezeu de pe paginile Scripturilor și din filele de istorie. După ani și ani de zile, cineva l-a întrebat la
AMINTIRI CU SFINTI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_cu_sfinti.html [Corola-blog/BlogPost/344892_a_346221]
-
io ... un flățiol, Că, fiind singul meleu Habal n-ai cât mi-e de gleu, N-am cu tine mă giuca, Povești sau discuta Chestiuni că întle flați, Sau gagici, ca-ntle bălbați, Ca volbind io cu mămică Și tăticu' și bunica, Am concluzionat, să știi, Ca doal tu mă poți selvi: Știi tu balza aia chioală Lătățită-odinioală La adlesa de mai sus Când pe mine m-a adus?! Fala băscălie-ți spun, Îți plomit c-am să fiu bun Înc-un an, poate
SCLISOALE CǍTLE MOS CLǍCIUN de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Sclisoale_ctle_mos_clciun_valeriu_cercel_1387290241.html [Corola-blog/BlogPost/363464_a_364793]
-
De Dumnezeul românesc Pe care-adesea îl certați Și tot mai des îl părăsiți Și-l renegați poate pe drept, Și tot mai mulți îl surghiuniți Cu inima zdrobită-n piept Departe de cei dragi, de tați, De mame de copii, bunici, De surioare și de frați, De morții părăsiți aici... Crăciunul fi-vă-mbelșugat, Frumoși români bogați săraci Cu un păcat neîmpăcat: De a fi miei fără de baci Să vă păzească stânele De lupii ce vă încolțesc, Nu să vă vândă
FI-VĂ CRĂCIUNUL FERICIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Fi_va_craciunul_fericit_romeo_tarhon_1356366257.html [Corola-blog/BlogPost/341515_a_342844]
-
Rizeanu, profesoară de limba franceză, a văzut lumina astrului de aur într-un sat din pusta cărășană - BERLIȘTE - nu departe de Oravița, într-o familie de oameni simpli, dar cu suflet mare și plin de poezie și înțelepciune străbună. De la bunică face cunoștință cu povești și întâmplări spuse în versuri uneori, căci bunica-i avea un suflet de poet. De la tată moștenește dorința de a afla, de a cunoaște cât mai mult și, în același timp, înclinațiile lui spre lumea scrisului
EMY LYS de EMY LYS în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 by http://confluente.ro/Emy_Lys.html [Corola-blog/BlogPost/345615_a_346944]
-
un sat din pusta cărășană - BERLIȘTE - nu departe de Oravița, într-o familie de oameni simpli, dar cu suflet mare și plin de poezie și înțelepciune străbună. De la bunică face cunoștință cu povești și întâmplări spuse în versuri uneori, căci bunica-i avea un suflet de poet. De la tată moștenește dorința de a afla, de a cunoaște cât mai mult și, în același timp, înclinațiile lui spre lumea scrisului. Primele încercări literare i-au fost călăuzite de profesorul de limba română
EMY LYS de EMY LYS în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 by http://confluente.ro/Emy_Lys.html [Corola-blog/BlogPost/345615_a_346944]
-
după aceea. Era înstărită, avea oi multe ce urcau vara cu ciobanii în munte și coborau toamna la iernat în loc mai blând unde aveau saivane. Acum venea de la fata ei măritată la oraș, o luase un ceferist ce venise la bunica lui în sat, o plăcuse și a cerut-o. Maria nu s-a împotrivit, băiatul era bun, avea salariu, avea o căsuță a lui la marginea orașului, cu flori multe în grădină, cu mobilă de aia boierească, dușumele vopsite și
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1465905579.html [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK Se făcea că mă aflam în orașul meu natal și priveam către fărbăria bunicilor mei care abia se întrezărea albă prin ceață dincolo de Timiș. Știam că bunicii sunt morți și că acolo nu mai trăia decât uica Ionel, singur, bolnav, pe care toată lumea îl cunoștea după porecla sa, Voghez, ciudată alcătuire fonetică. N-aș
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1496927832.html [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
de geografie, uica Ionel, pe atunci elevul Lupea A. Ion, ar fi pronunțat cu inocență „voghez” în locul numelui munților Vosgi. Pe uica Ionel l-am mai vizitat de vreo două ori de când a murit Maica, așa obișnuiam să-i spun bunicii, ultima dată anul trecut în decembrie, când, auzind că mă aflu la Umileni, în localitatea aceea vârâtă în văgăună de munte, mi-a trimis vorbă să-i aduc un brad de Crăciun. Am uitat de ce trebuia să merg iarăși la
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1496927832.html [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
nărăvașe, pe care cu un gest al mâinii drepte încerca mereu să le determine la supunere. Dar mama nu credea asta și i se părea că fața severă a sfântului căuta nu spre ape, ci de-a dreptul spre fărbăria bunicilor, iar mâna dreaptă, cu degetele arătător și mijlociu rupte, parcă indica acuzator în aceeași direcție. „Știi tu, mi-a povestit odată, cerându-mi să promit că păstrez doar pentru mine istorisirea ei, legământ pe care, după cum se vede, nu l-
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1496927832.html [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
ce se întâmplă în asemenea situații le spunea: omule tu nu poți muri până nu vei mărturisi ceea ce-ai făcut. Pe patul de moarte un om la 80 de ani a mărturisit că, pe când era tânăr, și-a ucis bunica pentru a obține o moștenire”, își amintește d-l Gabor. Domnul Ioan Gabor a fost externat pe data de 26 august 1976. Pe biletul de ieșire din spital, doctorul Mircea Ududec, medic primar chirurg, redă în rezumat observațiile clinice amintite
DUPĂ CE A EXPERIMENTAT TREI MORŢI CLINICE, SECURITATEA L-A BĂNUIT DE RELAŢII CU EXTRATEREŞTRII ! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Dupa_ce_a_experimentat_trei_morti_clinice_securitatea_l_a_banuit_de_relatii_cu_extraterestrii_.html [Corola-blog/BlogPost/355790_a_357119]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CONSĂTEAN CU O ZEIȚĂ (2) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Inserții spațio-temporale - Povestiți , vă rog ! - Pe Simona o aduceau aici la țară, la bunici, în mod special vara, părinții ei : băiatul meu Vasile și mama Simonei, Sofica. - Pe care o strigați altfel... - Da, o dezmierdam, toate neamurile de pe-aici, FIFI. Era o fată, este o femeie deosebit de ageră. Având o statură potrivită, era
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Consatean_cu_o_zeita_2_costel_zagan_1385400840.html [Corola-blog/BlogPost/347247_a_348576]
-
în mișcări , și în cuvinte, Fifi, nora mea se înțelegea de minune cu toată lumea, chiar de la început. Și-acum este tot la fel : rapidă și politicoasă! Cu toate că mă vizitează mult mai rar. Și mi-e tare dor de ei! Fața bunicii ,senină cât ne-a povestit despre noră și nepoată, s-a umplut brusc de-un nor de lacrimi! Cuvintele se împleteau cu învolburate amintiri într-un cor al durerii mute . Sufletul era undeva departe, în trecut , unde Simona , o copilă
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Consatean_cu_o_zeita_2_costel_zagan_1385400840.html [Corola-blog/BlogPost/347247_a_348576]
-
despre noră și nepoată, s-a umplut brusc de-un nor de lacrimi! Cuvintele se împleteau cu învolburate amintiri într-un cor al durerii mute . Sufletul era undeva departe, în trecut , unde Simona , o copilă zvăpăiată, ridica strada și casa bunicii în slava cerului! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (118) Referință Bibliografică: CONSĂTEAN CU O ZEIȚĂ (2) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1060, Anul III, 25 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Consatean_cu_o_zeita_2_costel_zagan_1385400840.html [Corola-blog/BlogPost/347247_a_348576]
-
Tiger Publicat în: Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului - Mama-mare, spune-mi povestea, te rog, spune-mi povestea! Altfel, nu mă culc! - Măi, Dănuțule, te roagă ma-mare, hai să facem nani, e târziu! mă implora bunica mea, istovită de munca de peste zi. Credeți că eu îmi dădeam seama? Nu, și mai cu foc o sâcâiam. Gândiți-vă, asta se întâmpla aproape în fiecare seară. - Pe care ți-o spun? mă-ntreba. - Papelcuța, Papelcuța, Papelcuța! țipam bucuroasă
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 by http://confluente.ro/daniela_tiger_1480682631.html [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
Stihuri > Tonalitati > FĂRĂ IDENTITATE! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 509 din 23 mai 2012 Toate Articolele Autorului FĂRĂ IDENTITATE! Care este țara mea? Născut în Italia! Tata zice că-i român, De prin Caraș-Severin! Mama este poloneză, Iar bunica berlineză, De prin fostul RDG! Declarat sunt apatrid! Apolitic! N-am partid. Ce identitate am? Cică sunt european! Mi-am cerut identitate, Mi s-a spus; Că nu se poate! Referință Bibliografică: Fără identitate! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FĂRĂ IDENTITATE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 by http://confluente.ro/Fara_identitate_mihai_leonte_1337773222.html [Corola-blog/BlogPost/358236_a_359565]
-
vârsta de 7 ani, cântece din folclorul bucovinean și are deja apariții la emisiuni televizate: TVR Iași, TVR1, TVR 2, Favorit. Ionela Popescu solist vocal, participă la festival îmbrăcată într-un costum popular autentic, luat din lada de zestre a bunicii, vechi de peste 100 de ani, alcătuit din: tulpan cu flori multe „cum se poartă pe la munte”, cămașă cusută cu mărgele în două culori, reprezentând cărarea bucovinenilor sau diverse obiceiuri din satele învecinate, catrință țesută în stative cu vârste în culori
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1395685022.html [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
personajele din roman înjură. Cocoșilă în privința înjurăturilor era vestit, îl înjura și pe tat-so, și pe popoa, și pe primar, și pe preceptor, pe toți de la lingură, de la șervetul cu care se stergea, la lampă, la feștilă, lumânare, târlă, copii, bunici și străbunici. “Pe Dumnezei Cocoșilă îl cobora jos în sat și îl înjura cu o anumită filozofie...” Înjurau de mamă, de rai, de tot ce era pe pământ... De asemenea blestemele erau în clipele de ceartă erau elemente de refulare
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1437556830.html [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
grăbim, prinși de problemele cotidiene, nu-i observăm, nu ne atrag atenția, nu le cunoaștem poveștile sau nu vrem să le aflăm ori poate chiar nu ne interesează. Sunt mulți, foarte mulți. Copii abandonați, copii ce au rămas în grija bunicilor, ai rudelor sau ai nimănui. Câți dintre noi, în goana după cadouri pentru ai noștri copii, pentru prieteni, pentru noi, ne-am gândit și la ei, i-am căutat, i-am privit sau măcar le-am dăruit un zâmbet? Poartă
RONDEL COPII TRIȘTI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1449362037.html [Corola-blog/BlogPost/369207_a_370536]
-
bine trecut sau picat. Ceea ce azi ne pare de neînchipuit, s-a întâmplat cu adevărat. Doar personajele sunt altele. Astfel de istorii, poate nu încărcate de atât dramatism, ci de unul mascat, am auzit frecvent în copilărie, de la părinți, de la bunici, participanți direct la evenimente. Și ei au fost marcați pentru totdeauna. Tot atunci, tânărul Maor Gruber îl întâlnește în ghetou pe ofițerul SS care-i va marca definitiv existența până în ultima clipă a vieții sale. De câte ori îl vedea, simțurile lui
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1420145378.html [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
urmă. În timp ce face demersurile pentru vânzarea moșiei, Român devine, treptat, martorul unor evenimente bizare. O senzație generală de amenințare plutește în aer. „Scenariul a pornit de la o lume pe care o cunosc foarte bine - lumea în care am copilărit, la bunica la țară. De fapt, nu atât lumea aia m-a interesat, cât emoțiile mele față de ea, emoții pe care încă le mai am în mine și acum. Ce mi-a rămas în cap a fost caracterul arbitrar, imprevizibil al violenței
„Câini” – singurul film românesc din Competiția TIFF 2016 by http://www.zilesinopti.ro/articole/12442/caini-singurul-film-romanesc-din-competitia-tiff-2016 [Corola-blog/BlogPost/100769_a_102061]