584 matches
-
participare a criticilor și scriitorilor În jurul acestei cărți Îi va fi de cel mai mare ajutor tov. Preda. Să nu uităm Îndemnul partidului care, În salutul adresat scriitorilor, Îi cheamă să lupte «cu hotărâre pentru Înlăturarea concepțiilor și deprinderilor vechi, burgheze din creația literară». (Ă). Este valabilă pentru toată lumea această mândră lozincă a partidului, care se află deasupra oricărui loc de muncă din țara noastră: «Construim fără burghezie și Împotriva burgheziei»”. Ce a urmat după partinica intervenție a lui Geo Dumitrescu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Roșculeț nu este una din muncitoarele care au Înțeles și pus În practică chiar și fără convingere teoretică prea clară, și numai pe baza instinctului de clasă - linia partidului. (Ă). Marin Preda are În tratarea temei sale o atitudine obiectivistă, burgheză - nuvela conține puternice elemente naturaliste. Estetica marxist-leninistă ne Învață că naturalismul este concepția obiectivistă burgheză față de societate. (Ă). Naturalismul se Împotrivește generalizării adânci, tipizării realității. O altă formă de manifestare a obiectivismului burghez, o constituie și lipsa de combativitate a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fără convingere teoretică prea clară, și numai pe baza instinctului de clasă - linia partidului. (Ă). Marin Preda are În tratarea temei sale o atitudine obiectivistă, burgheză - nuvela conține puternice elemente naturaliste. Estetica marxist-leninistă ne Învață că naturalismul este concepția obiectivistă burgheză față de societate. (Ă). Naturalismul se Împotrivește generalizării adânci, tipizării realității. O altă formă de manifestare a obiectivismului burghez, o constituie și lipsa de combativitate a autorului față de aspectele negative ale eroilor săi. (Ă). În acest sens, un exemplu Îl constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
astfel de hotar forța de a crea oameni vii cu personalitate distinctă, de a da trăsăturilor pozitive ale eroilor un relief puternic, de a prezenta răscolitor, cu mare putere de convingere, acțiunile revoluționare din fabrică. (Ă). Ori rămășițele ideologice mic burgheze persită adesea În conștiința unora din scriitorii noștri sub forma unei umbre de neîncredere În forțele noului, sub forma șovăielii În afirmarea lui, ceea ce frânează curajul romancierului de a se azvârli În clocotul vieții și a căuta locurile unde vârtejul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Tăria partidului izvorește tocmai din strângerea laolaltă și organizarea acestor energii ale celor mai buni fii ai clasei muncitoare, din capacitatea lor de a mobiliza și conduce la luptă marea masă a celor asupriți și exploatați. (Ă). Resturile mentalității mic burgheze apar mai puțin evidente În critica vechii societăți tocmai pentru că poziția mic-burgheză este criticistă, pentru că mai ales critica simplă, neînsoțită de ilustrarea a ceea ce pune la loc, dezvelește mai puțin deslușit pozițiile, poate coexista cu o atitudine Încă șovăielnică. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
științifice, dacă Își propune să studieze și să explice faptul vorbirii din perspectiva Învățăturii marxist-leniniste (Ă) revista nu corespunde În totul scopului precizat. În paginile ei se Întâlnesc unele confuzii ideologice, unele șablonări de expresii, unele concesiuni involuntare făcute lingvisticii burgheze”. Pe la mijlocul anului 1950, Întreaga presă culturală reproduce după Pravda două contribuții ale lui I.V. Stalin 83: Cu privire la marxism În lingvistică și Cu privire la unele probleme de lingvistică. Stalin Își Începe astfel serialul: „Un grup de tovarăși din rândul tineretului mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai mult ca un rezultat al unui zbucium personal și nu ca rezultat al acțiunii și intervenției directe din partea elementelor Înaintate de pe șantier. Or, nu acesta este drumul tipic parcurs În viață de intelectualii ce se desprind din mrejele educației burgheze alăturându-se luptei poporului muncitor. Dar chiar dacă autorul ar fi evitat această lipsă În zugrăvirea personajului Pangrati, elementul care trece de pe pozițiile burgheziei pe cele ale clasei muncitoare, este eroul timpului nostru? Fără Îndoială că nu. (Ă). La rândul său
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
altor ideologi bolșevici, În 1920, la Congresul proletcultiștilor, astfel că, după această dată, P a evoluat Într-o variantă Îmblânzită, mai ales În privința valorificării moștenirii culturale (prin preluarea contribuțiilor teoretice ale lui Lenin privind existența celor două culturi: proletară și burgheză, și posibilitatea identificării unui filon progresist chiar și În cultura burgheză). Totuși, cu toată presiunea comuniștilor sovietici, P nu a acceptat imixtiunea politică și nici spiritul de partid În literatură (partinitatea). În exercițiul literar practic și În compexul ideologic, P
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
moderații" de ieri, fără să-și schimbe ideile, se pomenesc în situație de "conservatori": junimiști...). Iar socialiștii, ca să mai dăm un exemplu de cum omul e dintr-o bucată, au fost realiști, ateiști, fonetiști - în sfârșit, împotriva tuturor atitudinilor și doctrine-lor burgheze. Numai oamenii bine echilibrați, sufletele bogate, comprehensive și, în adevăr, cumpănite, spiritele cu adevărat critice, reflexive, ajutate și de o cultură adecuată, pot scăpa de uniformitatea aceasta. Așa au fost Kogălniceanu și A. Russo, și mai ales A. Russo, acest
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
leninismului romantic, ponderea asertivelor crește, acestea menținându-se pe prima poziția, dar se observă de asemenea o creștere a intensității directivelor, respectiv angajantelor. Acest fapt nu reflectă altceva decât ostilitatea ideologică crescută a unui regim care se consolidase față de realitatea "burgheză" bazată, în termeni onufieni, pe acte de vorbire, reguli și autorități directive și angajante, reprezentând deci, deși la rândul său hegemonic, un construct social mai puțin asimetric. În ciuda retoricii sale egalitare, leninismul are ca efect creșterea asimetriilor (economice, politice, sociale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sociale sau culturale) din societatățile asupra cărora se exercită, din simplu motiv că pretinde și primește mai mult de la oameni decât le înapoiază, concept pe care Onuf îl numește "îndatorare" (rent) (Onuf: 1989, 285-286). Iar prin asaltul permanent la adresa realității "burgheze" de către regimurile leniniste în general și leninismul romantic în particular, sintagmă des întrebuințată de-a lungul cărții, nu înțeleg altceva decât încercarea de a înlocui o formă mai "blândă" de hegemonie, cea liberală, cu o hegemonie totală în care nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nu mai există decât acte de vorbire, reguli și autoritate asertivă, pe care nimeni nu le mai pune în problemă, asumându-le ca perfect adevărate și, mai ales, unice. Crearea "conștiinței revoluționare" și a "omului nou", imunizat a tentațiile ideologice "burgheze" reflectă tocmai procesul prin care regimurile leniniste căutau să implementeze o hegemonie perfectă, în care nu mai exista altceva decât asertivitate, a cărei valabilitate ar fi devenit absolută indiferent de timp și spațiu. Cu timpul, majoritatea regimurilor leniniste au renunțat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a dezbate și critica până la luarea unei decizii; ulterior, nu mai sunt permise dezbateri suplimentare pentru că acestea nu pot fi decât "contrarevoluționare", subminând "unitatea de acțiune" și eficiența partidului însuși. Centrul moscovit de unde leninismul și-a început asaltul asupra realității "burgheze", încercând disperat să pună în locul ei propria realitatea fantasmagorică a fost contestat, la începutul anilor '60, de către un centru alternativ, Beijingul. Un alt regim leninist "autonom" se poziționa în competiție cu centrul clasic pentru a câștiga supremația asupra comunismului internațional
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nou pentru prima dată în istoria sa, leninismul a încercat să se reformeze din interior, nu să se adapteze particularităților societăților "burgheze" pe care avea menirea de a le asalta. De fapt, leninismul post-bolșevic a renunțat voluntar la asedierea realității "burgheze", alegând astfel o postură ideologică echivalentă cu emascularea. Așa cum a afirmat Stephen Senfield, ""Noua gândire" a lui Gorbaciov a permis absolutismului moral să își stabilească o poziție precară în fortăreața ideologiei oficiale"" (Brown: 1997, 222). După cum intenționez să demonstrez, leninismul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
numai revoluția internațională. Nu există nimic, nicio alternativă mai sigură decât aceasta" (Chuev: 1993, 389-390). În concluzie, leninismul post-bolșevic a încercat să păstreze leninismul instituțional renunțând în același timp la sensul său revoluționar fundamental: revoluția globală. A sucombat în fața moralității "burgheze" sau, mai bine spus, a adoptat-o cu bucurie și a abandonat simultan "centralismul democratic", principiul leninist conform căruia, în cadrul unui partid bolșevic, criticismul și dezbaterile sunt permise, chiar încurajate până la un anumit punct, dar numai până la luarea unei decizii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
381, 386). În final doresc să atrag atenția asupra dimensiunii ideologice a relațiilor dintre statele membre ale "lagărului socialist", de departe trăsătura care le evidențiază unicitatea în raport cu relațiile dintre statele non-comuniste și care le permite să escamoteze în permanență realitatea (burgheză), cu tot cu neajunsurile ei, în favoarea unei realități aflată în prin proces de autoconstruire și care își oferă propria economie și propriile reguli de funcționare prin asaltarea permanentă a realității burgheze, pe care o consideră condamnată la dispariție. Astfel putem înțelege de ce
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sovietici penetrau rețelele informative ale iugoslavilor, pretinzând totodată aces la informații sensibile și o subordonare totală din partea gazdelor ("The Soviet Yugoslav Dispute", Documentul 4, în McNeal: 1967, 58; Djilas: 1991, 60). Moscova a ripostat susținând că PCI acordă reprezentanților țărilor burgheze aceeași importanță pe care o acordă Uniunii Sovietice, fapt inadmisibil; apoi, iugoslavii erau acuzați de o serie întreagă de greșeli organizatorice, de propagarea de zvonuri și sentimente antisovietice și de incapacitatea de a-și face autocritica ("The Soviet Yugoslav Dispute
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leninist, chiar dacă aceasta este temperată de considerente politice practice, justificate întotdeauna în raport cu "dictatura" corpusului de idei fondatoare. În plus, așa cum am menționat, leninismul este indisociabil de putere, înțeleasă ca "diciplină revoluționară" și totodată ca proiect gradual de înlocuire a realității "burgheze" cu eschatologia politică a revoluționarilor utopici, comunismul. Paradigma teoretică dominantă în timpul Războiului Rece, realismul, afirma superioritatea intereselor și a rațiunii de stat în raport cu orice formă de legitimare a lor: politica nu ar fi decât o luptă pentru putere pură (Stanciu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
încurajat și au finanțat aventurile sale militare" (Hrușciov: 1959, 800). Iată cum democrația "burgheză" este echivalată în logică leninistă cu fascismul. Apare aici deosebit de clar orientarea militantă a leninismului europenizat și permanentul război pe care l-a purtat împotriva lumii "burgheze", în ciuda disocierii de și condamnării leninismului post-revoluționar. Avem de-a face în acest caz, așa cum am amintit de altfel, cu ultima variantă de leninism sovietic structurată pe coordonate revoluționare. Un alt episod cu o miză deosebit de importantă pentru prestigiul internațional
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
noi ordini internaționale" (ambele concepte vor fi analizate în capitolul următor al lucrării). Această discrepanță reprezintă pentru Vladimir Tismăneanu principala "ambiguitate" a comunismului românesc de după 1965 (1984, 65-79). Ipoteza de lucru avansată de Tismăneanu este corectă din perspectiva științei politice "burgheze" și a instrumentarului său conceptual. Dacă încercăm însă o analiză empatică a leninismului romantic și facem un efort pentru a percepe realitatea prin intermediul opticii sale, vom observa că această ambiguitate este inexistentă. În plan intern, democratizarea avansa în sens leninist
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
decât raportat la continua transformare a materiei din care este alcătuită istoria. Gândit abstract, nu este altceva decât un "fals infinit". "Organismele conștiente de sine" care imprimă istoriei propria dinamică nu sunt altceva decât reflectarea structurii de clasă a societăților "burgheze", adică a tipului de relații materiale, economice de care sunt articulate (vezi Lungu în Milcu: 1972, 95-96). Pentru Engels, dezvoltarea istorică rezidă în aprofundarea distincției dintre "libertate" și necesitate" care îi incumbă subiectului cunoscător. "Hegel a fost primul care a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
romantic întârzia să apară, componenta sa mentală este supradimensionată compensatoriu. Inversând subtil ordinea marxistă existență-conștiință, leninismul în general, cu atât mai mult leninismul romantic, îi opune crearea unei conștiințe revoluționare, insensibilă la realitățile materiale observabile, care se încăpățânau să rămână "burgheze". Treptat, pe măsură ce mișcarea comunistă globală va pierde din "vigilența revoluționară" datorită mareei ideologice burgheze, leninismul romantic se va izola tot mai mult în propria fortăreață mentală, ajungând un paria chiar și în cadrul "lagărului socialist". Ne aflăm în plin roman orwellian
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fenomene moderne. Din rațiuni tehnologice și (pseudo)științifice, apariția lor ar fi fost imposibilă înaintea Revoluției Franceze. Trunchiul lor comun constă în ostilitatea pe care o manifestă față de ideologiile politice moderne (liberale sau socialiste) și societățile moderne (capitaliste și/sau "burgheze") De obicei, fascismul și leninismul se disprețuiesc reciproc, în termeni mai degrabă ideologici decât organizaționali, chiar dacă asemănările dintre ele sunt, cum am văzut, consistente. Dar, spre deosebire de leninism, fascismul respinge valorile moderne ca egalitatea și libertatea, substituindu-le nostalgia după idealizata
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a leninismului asianizat, este mai apropiată de leninismul post-revoluționar decât de cel revoluționar (Tsetung: 1971, 149-150, 145-146). Să vedem în continuare ce a preluat Mao din ideologia fascistă. În primul rând, așa cum am menționat, deja, distincția între națiuni "proletare", respectiv "burgheze" sau "imperialiste" (Tsetung: 1971, 476-479). Apoi, Mao nu ezita să le ceară chinezilor să "apere patria-mamă până la ultima picătură de sânge". Ideea o vom regăsi și în ideologia PCR, când vom analiza "războiul popular" și "gărzile patriotice", unități paramilitare, care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
marxismului, acestea constituindu-se în adevăratele premise ale unui internaționalism autentic, adică leninist, în care "dialectica național-internațional" ocupa un loc central (Politica externă...: 1972; Politica internaționalistă...: 1972; Șerbănescu: 1973). "Solidaritatea" internațională, chiar dacă putea oferi un loc temporar forțelor ne-leniniste, "burgheze", chiar și fasciste sau naziste, după cum a demonstrat Stalin avea la bază o orientare ideologică fermă, un asalt constant și neînduplecat asupra realității "burgheze" pentru victoria căruia, așa cum avertiza însuși Lenin, trebuie utilizate absolut toate mijloacele disponibile. În ceea ce privește naționalismul, toate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]