695 matches
-
faptul că-l arată ca imitabil, dar nu-l distruge: e un exercițiu de stil care indică mai curând disponibilitățile critice și stilistice ale celui care pastișează"238. Autorul comicologiei atașază burlescul în complementaritatea parodiei, subliniindu-i natura comic-carnavalescă. Prin burlesc, obiectul nesemnificativ sau, dimpotrivă, cel pretențios este reflectat într-o oglindă deformantă, care fie-i augmentează artificial trăsăturile, fie i le mimimalizează. Înainte de a încheia considerațiile teoretice referitoare la parodie, reținem, pentru ceea ce ne interesează, definiția dată acesteia de Robert
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
observație de ansamblu se impune: publicistica pamfletară caragialiană și cea argheziană, deși exploatează cele mai importante categorii ale comicului, recurg la paradigme diferite, care joacă rolul de modalități comice dominante: parodia, pastișa, improvizația la Caragiale; ironia, grotescul și umorul (frust, burlesc, negru etc.) la Arghezi. Creatorul "lumii ca bâlci" își concepe în mare parte textul publicistic uzând de o formulă discursivă cu totul originală la acea dată, și anume integrarea unor elemente de stil și de limbaj aparținând sferei non-literare (politice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Frumos, nici despre judecățile de gust. Aristotel nu studiază opera de artă, pe care o disprețuiește, ci opera literară, singura care merită comentată. Voi vorbi despre poezie în general" vrea să zică, în fond: ce este tragedia? Secundar, epopeea, poemul burlesc, poezia imitativă sau didactică. Homer, Aristofan, Empedocle, dar nu un Fidias sau un Zeuxis. Poți, la rigoare, să iei cina sau să stai de vorbă cu oamenii aceștia, dar nu să le consacri o carte sau să-i prefațezi. În legătură cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Reunind deseori fără să fie-ntre ele surori ca și în viață Muzica dansul acrobația poezia pictura Corurile acțiunile și decorurile multiple Veți găsi aici acțiuni Ce se adaugă dramei principale și o împodobesc Schimbările de ton de la patetic la burlesc Și folosirea rațională a neverosimilului."18 Yvan Goll, și el, în Prefața la Mathusalem, se arată dornic să alunge orice logică din dramaturgie. "Dramaturgia alogică, scrie el, are drept scop să ridiculizeze legile noastre cele de toate zilele și să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru ultimul. Departajarea pe clase sociale se mentine și la J. G. Sulzer (Allgemeine Theorie der schönen Künste, 1792, 1794, articolul Comisch). În plus, cercetătorul german atribuie câte un mod al comicului pentru fiecare în parte: comicului jos îi corespunde burlescul, rizibil prin absurditatea sa, comicului mediu îi este asociat cuvântul de spirit iar celui elevat forma și tonul comediei combinate cu tragismul pasiunilor puternice și grave.39 În prelungirea acestor considerații de natură sociologică poate fi plasată și observația lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ocupă fiecare aspect major, a subdiviziunilor derivate din acestea sau a vecinătăților cu care poate interfera. De exemplu, în cadrul modului satiric se precizează poziția și disocierea față de comicul sarcastic, modul parodic presupune delimitarea parodiei de pastișă și antrenează convergențe cu burlescul și cu eroi-comicul, modul ironic implică zeflemeaua și autoironia ca subspecii, grotescul se bazează pe comicul caricaturii și marchează incidențe atât cu umorul negru cât și cu cel absurd 48. Se constată, așadar, că în ciuda considerabilelor eforturi, intenția de clasificare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
încadrare a operei sale în șabloanele multiforme ale definițiilor date comicului, constituie o probă decisivă a inseparabilității celor două noțiuni: a comicului și a caragialismului. Observăm astfel cum definiția lui Croce, a cărei valabilitate s-ar putea reduce la aspectul burlesc al comicului, este parcă aplicată în cunoștință de cauză în schița Five o'clock. Scriitorul știe să ne îndrepte pe un drum înfundat, înșelându-ne cu seninătate așteptările prin transcrierea unui dialog stupid, banal, într-un stil evident de mahala
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
normei preponderente"78. Revenind la dificultatea operării unei distincții riguroase între modalitățile comicului limitrofe parodiei, amintim studii de referință precum cel al lui K.F. Flögel (Geschichte des Burlesken, 1794) din care se poate deduce raportul de incluziune al parodiei în burlesc, cercetarea lui Daniel Bilous (Intertexte/ Pastiche: L'Intermimotexte,1983) care propune termenii edificatori de interstil și de intertext pentru a deosebi tranșant pastișa de parodie, sau delimitările propuse de Linda Hutcheon în studiul Ironie, satiră, parodie din care rezultă că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Eugen Ionescu, putem identifica interferențe nu doar între parodie și satiră, ci între aproape toate modurile comicului. Pastișa, de exemplu, denaturând în parodie, bazată pe procedeul retoric al ironiei, poate fi subordonată satirei, la rândul ei o formă a burlescului sau a comicului absurdului. 3.5. Parodia la Caragiale Ilustrative pentru modul parodic în literatura română sunt poeziile, "poveștile", portretele-caricatură din publicistica lui Caragiale, dar și farsa O soacră, considerată de Florin Manolescu o exemplară parodie a literaturii de consum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și animale în arabescuri bizare. Ca și comicul, grotescul se bazează pe asocierea fantezist-contrastivă de elemente. De altfel, mai mulți cercetători echivalează termeni din seria sinonimică a comicului cu grotescul. Astfel, Th. Gautier (Les Grotesque, 1844) pune semnul egalității între burlesc, arabesc și grotesc, iar K.F. Flögel (Geschichte des Grotesk-Komischen, 1788), Thomas Wright (A History of Caricature and Grotesque in Literature and Art, 1865) sau J.A. Symonds (The Caricature, the Fantastic, the Grotesque, 1890) insistă asupra identității dintre grotesc și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umorul este considerat cea mai înaltă treaptă a acestuia, la care se poate ajunge traversând și anexând și celelalte domenii conexe. Umorul înglobează practic toate celelate moduri ale comicului, ceea ce explică de ce nuanțele lui pot fi atât de variate: umor burlesc, umor grotesc, umor satiric, ironic, sarcastic, absurd. Așadar umorul este calificabil și prin atribute desemnând categorii comice specifice, în afara celor care tautologic marchează specificul său, cum ar fi: umor nostim, mucalit, duios. În plus, aflat în această superioară și privilegiată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iluzia creionării unor portrete vizualizabile, iluzie stârnită de primele indicii de tipul "Cotadi este scurt și pântecos"45, iar Dragomir este "lung, cârn, cu ochii foarte mobili"46, în același mod în care paralelismul din schița lui Caragiale antrenează un burlesc dualism al complementarităților prin intenționata imprecizie a precizării:"Lache e înalt la închipuire, Mache e adânc"47. Dintre cele trei perechi de personaje urmuziene, cea formată din Cotadi și Dragomir este cea mai apropiată de cuplul Lache și Mache și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parodierii ca procedeu predilect 123 de reliefare a poncifelor de gândire și de exprimare din scrierile prestigioase la modă. 6.1.7. De la comic la absurd Paradigma comicului urmuzian diferă de cea caragialiană prin plasarea în poziție supraordonatoare a absurdului burlesc, în detrimentul ironiei. Dintr-un statut marginal pe care îl ocupa în comicologia lui Caragiale, absurdul burlesc glisează la Urmuz într-unul central, epidemic, întrucât contaminează toate aspectele comicului identificabile în paginile sale "bizare", respectiv caricatura, grotescul, ironia, satira, parodia și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prestigioase la modă. 6.1.7. De la comic la absurd Paradigma comicului urmuzian diferă de cea caragialiană prin plasarea în poziție supraordonatoare a absurdului burlesc, în detrimentul ironiei. Dintr-un statut marginal pe care îl ocupa în comicologia lui Caragiale, absurdul burlesc glisează la Urmuz într-unul central, epidemic, întrucât contaminează toate aspectele comicului identificabile în paginile sale "bizare", respectiv caricatura, grotescul, ironia, satira, parodia și paradoxul. Pentru că sunt invariabil marcate de semnul supralicitării, al ducerii la extrem, toate acestea converg, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eroii" se comportă ca niște anti sau noneroi etc., ceea ce înseamnă, până la urmă, o inversare de tip ironic, în mod paradoxal creatoare și nu escatologică a literaturii ca antiliteratură. Acestă regenerare este și efectul produs de generalizarea parodierii și a burlescului, a infestării cu acest virus al deformărilor ironice, caricaturale, grotești până la limita absurdului 141. În afara acelor texte care, chiar prin subtitlurile date se dezvăluie drept deghizări parodice ale speciilor literare menționate în falsele etichete precum "roman în patru parți", "poem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în varianta burgheză, prin imaginea caricaturizată a "consilierului comunal" Stamate, a negustorilor Cotadi, Dragomir, Algazy, Grummer, a reprezentanților fiscului din Dupa furtună etc. Expansiunea vizează și alte cercuri concentrice, din ce în ce mai vaste, de la cel al stilului didactic, academic, imitat în registrul burlesc în acele studii clinice de cazuri din Ismail și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Algazy&Grummer, la cel literar în general, trecând la parodierea vorbirii, prin reducerea acesteia la un amalgam de clișee și de fraze prefabricate, inserate ludic și deliberat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de compensare vindicativă a nedreptăților din planul existenței cotidiene, ci manifestări ale libertății creatoare, ale spiritului contestatar decis să corijeze prin ricoșeu parodic ridicolul surprins în "spanacografia" momentului. În cazul lui Urmuz, parodierea este dispozitivul cel mai uzitat de dinamitare burlescă a edificiului literar chiar din interior. Prin ludicul deformărilor răzbate revolta, care nu țintește la o simplă reașezare a valorilor, ci la o radicală reducere a lor la absurd, prin dislocare și anamorfozare extremă. Această ducere la extrem este, așa cum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
134 Idem, p. 20. 135 Idem, p. 38. 136 Urmuz, op. cit., p. 48 137 Idem, p. 74. 138 Idem, p. 24. 139 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 55. 140 Idem, pp. 55-56. 141 Raportul dintre parodie, burlesc și absurd este, în general și la Urmuz, în special, unul de includere sau de subordonare: parodia presupune, în linii mari, imitația unui text literar individual, cu intenție umoristică sau critică, de regulă prin denaturarea sau îngroșarea trăsăturilor caracteristice ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este, în general și la Urmuz, în special, unul de includere sau de subordonare: parodia presupune, în linii mari, imitația unui text literar individual, cu intenție umoristică sau critică, de regulă prin denaturarea sau îngroșarea trăsăturilor caracteristice ale originalului, în timp ce burlescul are o sferă mai mare de referențialitate și o mai mare libertate de construcție, delectarea putând fi generată și în afara confruntării directe cu modelul, ci numai prin absurditatea lumii nou create. Se poate vorbi, așadar, de o înglobare a parodiei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o sferă mai mare de referențialitate și o mai mare libertate de construcție, delectarea putând fi generată și în afara confruntării directe cu modelul, ci numai prin absurditatea lumii nou create. Se poate vorbi, așadar, de o înglobare a parodiei în burlesc. De altfel, în Geschichte des Burlesken, 1794, K. F. Flögel identifică burlescul în trei posturi: prin lucruri, prin limbaj și simultan prin amândouă și enumeră între elementele definitorii ale primului tip chiar parodia comică, dar și travestiurile, amestecul de evenimente
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
construcție, delectarea putând fi generată și în afara confruntării directe cu modelul, ci numai prin absurditatea lumii nou create. Se poate vorbi, așadar, de o înglobare a parodiei în burlesc. De altfel, în Geschichte des Burlesken, 1794, K. F. Flögel identifică burlescul în trei posturi: prin lucruri, prin limbaj și simultan prin amândouă și enumeră între elementele definitorii ale primului tip chiar parodia comică, dar și travestiurile, amestecul de evenimente importante cu unele banale, nesemnificative, interpretatrea prozaică a lucrurilor celeste, brusca degradare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unele banale, nesemnificative, interpretatrea prozaică a lucrurilor celeste, brusca degradare și contrastul insolit etc. (apud. Lesovici, Doru, Ironia, Institutul European, Iași, 1999, pp. 133-137). Prezența acestor aspecte în proza lui Urmuz justifică întelegerea operei sale drept o ilustrare a unui burlesc al absurdului. În plus, scrierile lui Morgenstern, poetul la care Urmuz a fost adesea raportat, vădesc de asemenea, o inedită îmbinare a ironiei, a satirei, a burlescului și a parodicului cu scopul atingerii absurdului. 142 Farias, Adelina, Spiritul parodic la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în proza lui Urmuz justifică întelegerea operei sale drept o ilustrare a unui burlesc al absurdului. În plus, scrierile lui Morgenstern, poetul la care Urmuz a fost adesea raportat, vădesc de asemenea, o inedită îmbinare a ironiei, a satirei, a burlescului și a parodicului cu scopul atingerii absurdului. 142 Farias, Adelina, Spiritul parodic la I.L. Caragiale, în "Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești", volum LIV, nr. 1/2002, p. 81. 143 Al. O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc, ed. cit. , p. 241. 144
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai ales creațiile Liviei Rusz: maimuța Kio, rățoiul Mac, maimuța Cocofifi, protagoniștii "celei mai frumoase benzi desenate de la noi", după cum o consideră istoricul genului).851 Umorul de situație identificabil în banda desenată românească se realizează prin parodie, operând pe baza burlescului, anacronismului și gagului, fie vizual, fie verbal, fie sonor (precum în Tililică, băiat fără frică al lui Mircea Possa ori Minitehnicus al lui Radu Marian), însă nu este de ignorat nici umorul absurd, strălucit vehicul pentru mesaje codificate (excelenta Scene
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
soției sale, cu care are copii și care-l face să descopere dragostea-devotament: mama copiilor săi îi devine și lui mamă, idee scumpă lui Unamuno (cap. XXI); în fine, mai există două narații intercalate propriu-zise, cu rol de exempla: povestea burlescă lui don Eloíno Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro și a căsătoriei sale in articulo mortis cu patroana pensiunii în care își târa zilele de crai decăzut, și, în fine, o foarte frumoasă parabolă, povestită de Augusto, a imutabilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]