530 matches
-
Unde? ARTUR: Cine te-a trimis cu asta? Cine? CĂLĂUL: Cine? Cine? ARTUR: Vreau buturuga regulamentară... CĂLĂUL: E o poveste lungă... ARTUR: Vreau buturuga adevărată! Imediat! CĂLĂUL: Degeaba. Nu mai e. S-a ars. ARTUR: Ai ars-o? Ai ars buturuga regulamentară? Păi... ești pierdut! CĂLĂUL: Ce știți dumneavoastră? A fost o iarnă grea. Am fost siliți s-aruncăm pe foc mai toate obiectele din lemn. ARTUR: Trebuia să vă-mbrăcați mai bine. CĂLĂUL: Vai, domnule, era să murim... Degeraseră temeliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de la tablouri, cel de-al patrulea picior de la scaune... crăcanele de tras cizme... cârligele de rufe... Înțelegeți? Cele inutile, mai întâi... Apoi am trecut la mese, la dulapuri... cozile de mătură... A fost un coșmar... La sfârșit am ars și buturuga. ARTUR (Înfrânt.): Nu mai pot! Eu nu mai pot! Eu plec... CĂLĂUL: Vedeți? Trebuie să ne grăbim. Să uităm tot ce-a fost și să facem treaba... S-o facem cu cap și toată lumea va fi mulțumită. Uitați aici... Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu atât mai bine... Ascuțiți, că pentru dumneavoastră ascuțiți. Cum îl ascuțiți așa îl aveți. (ARTUR începe să ascută; îl ascultă prostit pe CĂLĂU.) CĂLĂUL: Ascuțiți, ascuțiți, că mai avem treabă... Trebuie să aducem coșul pentru cap, trebuie să fixăm buturuga... Nu le pot face singur pe toate... Sunt bătrân, sunt bolnav, uitați-vă la piciorul ăsta... e deja în groapă... Zău, ascultați-mă, că v-aș putea fi tată... Vă jur c-o să fiți mulțumit... Ascuțiți, ascuțiți, că toți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sa unele munci pregătitoare în vederea execuției... Poate să-și ascută singur securea, cât vrea și cum vrea... Poate să-și spele singur coșul în care-i va cădea capul și să îndepărteze putreziciunile capului precedent... Poate să-și lustruiască singur buturuga... cu glaspapir... Osânditul își poate aranja singur încăperea în care va muri. El își poate pune în joc toată imaginația și toată inventivitatea... în acest sens... Poate să-și facă încăperea cât mai odihnitoare, cât mai elegantă ori mai amuzantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
putea, nu-i așa, să facem o probă... una singură, decisivă... Dumneata ai fost un înger, un băiat atât de bun... Am să-ți dezvălui acum un mare mister, un gând superb, ultim... Așază-te aici... Încet... (Îl așază pe buturugă.) Ai ascuțit atât de bine, ai fost atât de bun... Acum trebuie să te bucuri de tine însuți, să te odihnești, să fii singur cu tine... Fii calm, ai încredere în mine, închide ochii, numără până la un milion... Ridică toporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tine însuți, să te odihnești, să fii singur cu tine... Fii calm, ai încredere în mine, închide ochii, numără până la un milion... Ridică toporul, se pregătește să lovească.) GARDIANUL: Hârtie și cerneală! (ARTUR ridică mirat capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Către GARDIAN.): Ce ai cu el? De ce-l chinuiești? CĂLĂUL: Așa, așa... Spuneți-i vreo două... GARDIANUL (Către ARTUR.): Nu vă dați seama? A vrut să strice tot! V-a amăgit cu vorbele lui mieroase și v-a pus pe buturugă. Nu e prima dată. Nu trebuia să vă las cu el. E vina mea. Am uitat. CĂLĂUL (Către ARTUR.): Nu-l ascultați! E plin de venin... Mă urăște de mic copil... Întotdeauna m-a urât... Uneori toarnă otravă în mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ceva frumos... GARDIANUL: Așa! Așa! V-a amețit cu vorbe și a încercat să vă taie capul. ARTUR (Furios, către CĂLĂU.): Da? CĂLĂUL (Plânge.): Domnule, sunt blestemat... Vă asmute împotriva mea... GARDIANUL (Către ARTUR.): V-am găsit cu capul pe buturugă. Ca făceați cu capul pe buturugă? ARTUR (Către CĂLĂU.): Ce făceam cu capul pe buturugă? CĂLĂUL: Nu-l ascultați pe Iuda... Vă jur pe lumina ochilor mei, pe copiii mei care tușesc... Voiam să fac o probă... Îmi dezmorțeam oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a amețit cu vorbe și a încercat să vă taie capul. ARTUR (Furios, către CĂLĂU.): Da? CĂLĂUL (Plânge.): Domnule, sunt blestemat... Vă asmute împotriva mea... GARDIANUL (Către ARTUR.): V-am găsit cu capul pe buturugă. Ca făceați cu capul pe buturugă? ARTUR (Către CĂLĂU.): Ce făceam cu capul pe buturugă? CĂLĂUL: Nu-l ascultați pe Iuda... Vă jur pe lumina ochilor mei, pe copiii mei care tușesc... Voiam să fac o probă... Îmi dezmorțeam oasele... ARTUR: Deasupra capului meu? GARDIANUL (Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
taie capul. ARTUR (Furios, către CĂLĂU.): Da? CĂLĂUL (Plânge.): Domnule, sunt blestemat... Vă asmute împotriva mea... GARDIANUL (Către ARTUR.): V-am găsit cu capul pe buturugă. Ca făceați cu capul pe buturugă? ARTUR (Către CĂLĂU.): Ce făceam cu capul pe buturugă? CĂLĂUL: Nu-l ascultați pe Iuda... Vă jur pe lumina ochilor mei, pe copiii mei care tușesc... Voiam să fac o probă... Îmi dezmorțeam oasele... ARTUR: Deasupra capului meu? GARDIANUL (Către CĂLĂU.): Da? Deasupra capului său? (Către ARTUR.) E speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aduc la cunoștință următoarele... Două puncte. GARDIANUL:...următoarele două... ARTUR: Unu! GARDIANUL: Unu sau două? ARTUR: Două puncte! GADIANUL: Ați zis unu... ARTUR: Două puncte și după aceea unu! GARDIANUL: Deci trei puncte... CĂLĂUL: Doi proști. ARTUR (Tare.): Nu avem buturugă! Avem topor în loc de secure! GARDIANUL (Concentrat.): Nu avem... loc... de... se-cu-re... ARTUR: În camera de execuție e o putoare de nedescris... CĂLĂUL (Atins.): Unde e putoare? Eu nu văd nimic. ARTUR (Către CĂLĂU.): Ia miroase-ți coșul! A ce miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nu se poate să nu se uite și azi... (ARTUR rămâne singur, oarecum obosit și dezgustat.) ACTUL III După un timp; GARDIANUL și CĂLĂUL dorm, fiecare trântit pe unde a apucat; sforăituri, gemete, reacții violente în somn; ARTUR, așezat pe buturugă, cu picioarele într-un lighean cu apă; e dezbrăcat până la brâu, are pe gât un prosop ud; se apropie un personaj; bufnituri, mai multe uși încercate pe rând; apare în cadrul ușii COLONELUL, în ultimul hal de epuizare. COLONELUL: Domnule, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Către ARTUR.): Spune-ți ultima dorință! (ARTUR tace; se apropie de GUVERNATOR și-l privește lung; îl cercetează cu atenție; îi smulge batista din buzunarul de la piept și-și leagă singur ochii; se lasă în genunchi; își așează capul pe buturugă.) GUVERNATORUL ( Se ridică, plșește spre public; ceremonios.): Doamnelor și domnilor! Iată. un om deosebit! Iată un om minunat, cum fiecare dintre noi ar trebui să fim. Acest osândit s-a dovedit a fi o adevărată conștiință, o adevărată forță umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tren Într-altul aparent similar, la granița ruso-germană (Verjbolovo-Eydtkuhnen), unde ampla și leneșa distanță rusească dintre șine, de o sută cincizeci de centimetri, era Înlocuită cu standardul european de o sută patruzeci și doi de centimetri și cărbunii luau locul buturugilor de mesteacăn. Din cotlonul cel mai Îndepărtat al minții mele cred că pot scoate la iveală cel puțin cinci asemenea călătorii spre Paris, având ca ultimă destinație Riviera sau Biarritz. În 1909, anul pe care l-am ales acum, grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
copii În colțul căreia se afla un boiler ca o coloană, vopsit Într-un maro-arămiu, și o cadă cu picioare palmate, acoperită feciorelnic pentru această ocazie. Perdelele bine trase de la fereastră ne Împiedicau să vedem curtea de dedesubt, stivele de buturugi de mesteacăn și zidurile galbene ale mohorâtei anexe unde se aflau grajdurile (o parte din care fusese transformată Într-un garaj pentru două mașini). Deși fuseseră expulzate un vechi șifonier și două cufere, această odaie dosnică, deprimantă, cu lanterna magică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
obrazul stâng ca atunci când era supărată, urmărea cu atenție, din locul ei de la capătul mesei lungi, indispoziția și lipsa mea de poftă de mâncare. Eu ridicam capul ca să dau o explicație - dar masa dispăruse și eu ședeam singur pe o buturugă de la marginea drumului, desenând curbe după curbe pe nisipul maroniu cu bățul plasei de fluturi, care se legăna ca un metronom; curbele erau curcubee pământene ale căror culori diferite erau redate prin diversele adâncimi ale șanțurilor produse cu bățul. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
văzusem vreodată. Mulți ani, pentru mine, figura cruntă a exploatatorului a fost întruchipată de „Conu Gr.“, fost senator, proprietar în satul unde locuiam, unul dintre fruntașii de odinioară ai așezării. Ieșea (îl scoteau) în înserat „la șosea“. Stătea pe o buturugă de stejar, pe care i-o adusese unul pe care-l botezase prin ’30, și contempla, cu gușa sprijinită în baston, mersul lumii pe șoseaua ce străbătea satul. Îl priveam de câte ori treceam pe acolo lung, iscoditor, dând să descopăr în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apei după care să mă orientez. Întîi i-am auzit susurul. Nu peste mult timp l-am și văzut, dar rîpa care mă despărțea de rîu era prea abruptă pentru încălțările mele de oraș. Am ocolit așadar prin dreapta unei buturugi acoperite pe jumătate de mușchi și m-am lăsat să alunec spre prundișul din stînga apei. Apoi am privit apa. Era limpede, atît de limpede, cu mici păienjenișuri albe de spumă cînd aluneca peste cîte o piatră. Pe partea cealaltă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
știe pentru a câta oară. Și ar mai repeta-o pentru simplul fapt, că nu există nimic mai frumos și mai măreț în universul uman decât asemenea sentimente de supremă satisfacție. La capătul traseului avea în fața lui un fel de buturugi dintr-un material cenușiu, spălate de ploi, tocite de timp și uscate de soare, acoperite cu sedimente reflectorizante ce împrăștiau razele de lumină descompunându-le în mii de nuanțe, cu contururi nedefinite și cu forme bizare, caraghios sculptate de cei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și mai apoi alta, până începea să-l înțepe ochii. Și-i închidea. Și se ștergea des la ei, cu dosul palmei. De regulă, în acele momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun, pe câte o buturugă sau pe câte un șanț, cum se nimerea, de la marginea drumului. Se răsturna mai bine-zis, mașinal și, încet, încet părea că-și revenea. 11. Epa regreta de multe ori că nu reușise în ultimul timp, oricât s-ar fi străduit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vezi mîța pe care am scos-o din fîntînă? Abia atunci nevasta a văzut hoitul dizgrațios și a leșinat pe bune. Adică a căzut "zdronc" și s-a lovit la cap, la mînă și la șoldul care venise peste o buturugă. Vasile s-a prostit bine și a început s-o ude cu apă, luată din găleată. Îi cască gură și-i toarnă apă rece pentru a o resuscita. Anica și-a revenit și cînd a văzut ce apă îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
deprimat; În fond, la ce altceva se așteptase? Poate mai era timp s-o șteargă, cu condiția s-o facă neîntârziat. Aruncă o privire la prietenii săi: Annabelle, cu un calm surprinzător, Începea să-și Întindă cortul; așezat pe o buturugă, Michel desfăcea șnurul de la rucsac; părea total absent. Apa se scurge de-a lungul liniei de pantă. Determinat În principiul său și aproape În fiecare din actele sale, comportamentul uman admite puține bifurcări, iar acestea sunt rareori urmate. În 1950
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cămăși si așternuturi, și fețe de masă, sigur că da, și-mi amintesc de ziua cînd... phii, mirosul ăla rînced de pene opărite, cînd mama jumulea găinile În ogradă, și mirosul de fum și de pin proaspăt de la surcelele din jurul buturugii și toate celelalte (să știi, fiule, că de-aici ai căpătat tu un miros așa fin) și vîntul care vuia și șuiera prin iarba aspră de ți se rupea inima cînd Îl auzeai (asta a fost chiar la un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lucru prin care ușor poți provoca râsul. E o formă constructivă de a lua În râs oamenii și idei care, chiar dacă mai există par să-și fi Încheiat de mult existența. „«Răsu’ lumii, râsu’lumii.»“ Povestitorul s-a ridicat de pe buturugă și și-a pus pălăria pe ochi pentru a rosti cuvintele de mai sus. Râzând tare și gândindu-se probabil mai mult la scenă decât la cuvinte, unii dintre cei de față solicită repetare. „Cum, bre?“ „«Răsu’ lumii, Râsu’ lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Calde încă, peste vis, Le prefiră toate, toate, Fiecare cum i-a zis... Ghiocelul vrea în crâng, Sau la margine de drum, Când căsuțele se strâng Una-n alta și scot fum... Toporașii, pe oriunde E rost și de-o buturugă, Mai puțin în sobă, unde Basme vreascurile-ndrugă... Mai încolo, vrea zambila, Lângă școala din oraș, Cu rochița ei, copila, Toată numai volănaș... O narcisă mlădioasă, Într-o curte, vrea, la soare, Lumea bună s-o miroasă, Galbenă, de cum răsare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]