20,978 matches
-
Hansi o uitase demult: privirea aceea plină de iubire, de încredere și admirație, care, vara, îi răcorea inima, iar iarna îl sfredelea fierbinte din creștet pînă-n tălpi. Hansi se aplecă deasupra ei și primi, cu ochii închiși, atingerea ușoară a buzelor ei pe frunte. - Ia zi, nu ești tu, cumva, mezelarul din Hadernsee? îi susură ea în ureche. Nuuu, nu ești tu. Tu ești poetul din Hadernsee, care a căzut din poala lui Dumnezeu. Micul meu Hansi, nu uita că mîine
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Emil Brumaru Tu care-mi cînți de la magnetofon ,Hello", în dimineața asta-i joi... Trec chelnerițe... Trage-n buze moi, Țigara fină, sonda cu sifon, O copilandră-punk-omidă-albastră. Îngerii-și bagă-n ziduri o aripă. Vai, unde e neprihănirea noastră: Parfum greoi ce fluturi-i constipă? Și unde-i sufletul prelins din noi Ca păcura din osii de vagon? Tu
În dimineața asta-i joi... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11537_a_12862]
-
în vena de la gît gropile obscene bălțile muribunde drumurile desfundate pe care bețivii cu bărbile smulse de vîntul aspru al nopții le evită cu precizie de sfinți de cartier semințele scuipate cu dispreț cuvintele ce desemnează organele sexuale rostite de buzele fardate violent de rujul violet al fetelor de cartier soldații de gen feminin cu fuste și tricouri asimetrice ce au în spate o istorie lungă a folosirii instrumentelor isterico-esoterice încă nerecunoscute din punct de vedere științific uterele alungite și tari
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
șaradă temute uzurile de paradă dar totul se stinge ușor în ritm de confetti: prin holul dezastrelor trece Rosetti sonet sobor al vocii mele îmi sparg fumul exact când nu mai am nimic de zis sunt agățat în sârme-interzis și buzele își risipesc parfumul stau oasele strămoșilor pieziș, în gropile - adunate dar într-unul pe cârca lor se tot hurducă drumul altarelor din Limpeziș am timp destul ca să mai mor o dată prin gerul somnului m-am logodit au humusul natal și
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
s-au scris volume mari și mii de drame poezii sobre dar și insipide romane și s-au ridicat statui pe tot pământul. Au nechezat caii noaptea pe șesuri Le-a scărpinat pe oi de râia lor galbenă vântul. Când buzele noastre aprinse au însetat De toată iubirea ființei frumusețea lui A ars o dată pământul Și s-a refăcut încă o dată pământul La izvoarele nesecate ale plânsului Pentru prietenia mea cu dânsul! Zăbală pe cimitir Nu-mi prea șade-n caracter
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R., Closete vechi de scînduri, oh, cotețe, Eterna Servitoare-o să ne-nvețe Ce are-ascunsă coapsa-n izuri crețe, Sînii boltiți cum nici un cer nu e, Gura-i adîncă, limba-n moi povețe, Saliva-n val, sărîndu-i buzele, Buricul scos pe pîntec din dulcețe Pentru păpat cu lingurița repede, Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R... Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele, Iesle cu-acari sfioși sub fîn ce-adorm În grele-amiezi, după un clei enorm Cu șefulița-n păpădii, lîng-acel
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]
-
ucide într-o singură clipă peisaj cu poet la vedere țigara mai fumegă bandajul peste ochiul stâng face umbră discretă "ce tot aveți cu Zenobia" Cu mine îngerul vișinii de celuloid gata să sfârtece pielița răului încă nu vine pe buze Cuvântul smerit cu cetele cele fără de trup Numai abur e numai părere Parte din trupul pământ îmi tai pletele o parte din trupul pământ trupul de aer râde sacadat ca ecoul de aici de acum, trupul apă feminin de sorginte
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
ai măsurat o dată. Apoi, Meșter și Calfă, ai prins a iscodi Cum ți-a ieșit minunea și-ai zis: fie ce-o fi! Și n-ai mai dormit singur în cea de-a șaptea zi. în zori ai dus la buze făpturile de lut, Dând glas și suflet lumii cu-ntâiul Tău sărut. Psalmul II De mii de ani, în ceruri, îndemni un rob să scrie, Fără să știi că poate, fără să vrea să știe. Mai ai nevoie, Doamne, de-
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
grumaz, sub fulgere și gheață. Legate-s toate-n gând, nod după nod, cu rost, Muiate în păcate, smerite-n zi de post. Când frântu-i-s-a-n zare și cerul și destinul, Ca broasca i-au plesnit feciorul și vecinul, Se-ncenușa pe buze și-n blide, brusc, tainul. Pogonul, greu de aur, l-au măcinat lăcuste, Fierbea-n fântâni nămolul pe străzile înguste, Munții cădeau în mare și se-nălțau în puste. Doar luntrea lui ai scos-o, Slăvite, din catran, Și i-
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
părul cu același gest zmucit și atît de fermecător de altădată, un fel de clătinare a frunții repezite în sus, într-o mișcare pe care odinioară nu mă săturam să i-o privesc, sorbindu-i chipul, șuvițele încolăcite și marginile buzelor ei. Am făcut cîțiva pași pe trotuar și, privind-o pe furiș, am încercat să-i regăsesc trăsăturile din trecut. Mihaela era genul de frumusețe pe care, privind-o, simțeai dintr-o dată nevoia să suferi, să te retragi undeva într-
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
privind-o, simțeai dintr-o dată nevoia să suferi, să te retragi undeva într-un colț, departe de privirile lumii, spre a te întreba dacă nu cumva, pînă s-o fi întîlnit, nu trăiseși degeaba. Pe chipul cu ochi migdalați și buze senzuale, brăzdat la fiecare zîmbet de două șanțuri ce plecau de sub nas și se îndreptau către bărbie ca două falii spontane iscate de capriciul pielii, se citea conștiința unei frumuseți de care nu căuta să facă paradă. Știa ce frumusețe
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
nu-i trecea prin cap că lucrul la care se pricepea cel mai bine e să fie pur și simplu acolo, lîngă mine, cu frumusețea aceea tulbure și dureroasă, cu gestul acesta al ei de a-și trece unghia peste buza cărnoasă de sus, într-un tic neconștientizat de reculegere spontană, și cu zvîcnetul acela lateral al capului, în încercarea de a-și ordona părul și de a-și limpezi gîndurile. Cu un ochi obișnuit să privescă arhitectura Frankfurtului, Mihaela, înspăimîntată
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
cărămidă și o alee lungă, coborând către un loc întunecos și rece, fără întoarcere. ploaie, vorbe neînsuflețite... lui m. ivănescu vârsta la care vântul îți flutură gleznele fără teroarea că, mai târziu, te vor despărți ani-lumină de singurătatea prusacă a buzelor ei, prețios numite de alții focuri de tabără - vârstă ingrată, s-ar spune în cartea nedeschisă de ani dintr-o bibliotecă îngustă, prin care alunecă lenevoase femei în paltoane de iarnă - e-o seară prea tristă, cu ploaie, vorbe neînsuflețite
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
psihic al unei vieți răvășite de la optișpe ani poate că gura asta hâdă care mă înghite este salvarea mea ce cauți tu aici soldat trecut prin grodek apropie-te fii ceea ce înțeleg cel mai bine și fără cuvinte strivește-mi buzele scrie. Incizie Depinzi de doza zilnică sau de sentimentul că ți-ai făcut bine treaba și faci zilnic aceleași drumuri, deși te-ai săturat de toate astea - ori poate că ai ales o viață dură, palpitând subteran degeaba simți că
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
pe Ofelia în bot dar metodic vai atât de metodic încât am fost nevoit să izbucnesc într-un hohot de plâns acu stau cu mama în casă o ajut să scoată ușa din țâțână mama râde ,cu capul doldora de buze" mama râde mă-ntreabă într-una: da dacă numele Osip nu mai vine cartea cine face cartea Bernis - aprindere de plămâni Ziua e în creștere Zvetlana la ora asta un oraș poate fi cucerit și fără gramatică și lucrul ăsta
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
sac în care se tot îndeasă zilele ca niște colivii din care au zburat canarii, arse de apele reci, ca-n țipăt șoapta abia auzită, - nimeni în urma mea, așa cum, nimeni înaintea mea, un foșnet de stuf prin alcoolul învechit la buzele sub care mocnește vulcanul unei străzi pietruite de pași zburători ca liliecii în biserici de ceară, - vei auzi, atît, vei auzi cum vor duce la spălat, într-un rîu tulbure, cearșaful ca pe un giulgiu din care se vor desprinde
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
și câtă pace sub aceste streșini și între-acești pereți în care lumea se naște și se bucură și moare ca să renască în albastrul lor și-așa, să fie-n ochiuri de fântână priviri cerești și semn de mântuire! Verset ,...cu buză de lut am vorbit..." De bunăseamă lutul bătrânu-i cel care-și cheamă fiii la sânu-i. El însuși, Fiul de la-nceputul, într-un târziu-l chinuie lutul și-n ceața deasă nu-și află leacul, cum îl apasă clipa și veacul
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
mai adînc în pădure Paraclisul Sfîntului Serafim de Sarov. Din mica încăpere din lemn se auzeau Susurul unui rîu tînăr, litaniile rugăciunii. Am așteptat afară, sub bolta verde a pădurii. Din micul schit au ieșit trei copii Purtînd încă pe buze mierea rugăciunii Iar pe chip aura ei. Cum vă cheamă? i-am întrebat. Andrei, Luca, Maria. A venit răspunsul lor topind zăpezile din jur. Dar cea mai dreaptă, Cea mai trainică, A fost cărarea Din ultima mea duminică în America
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
de bun rămas ai fi putut să scapi - și iată un infern al tău și numai al tău. limbaj învechit. semne ascetice. ferestre, bărci dizolvându-se-n lumina lunii. dar eu le-am văzut. limbajul învechit: ca o precingine pe buzele mele ascetice: ca niște păianjeni care m-ar fi mușcat într-o altă viață. ferestrele: sparte. și bărcile dizolvându-se-n lumina lunii. întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se cu răspunsul la alte întrebări, și aceeași iarbă crescută-n dezordine
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
nu fi învățat să vreau să uit. Cînd, în fine, fui sigur că toate nopțile mele îmi aparțineau - cum pe-atunci nu bănuiam că femeile erau izvoarele singurului "poate"-al vieții -, Mme Popovici, bibliotecara liceului nostru, doamnă pe ale cărei buze ades sclipea un zîmbet levantin, ușor, ironic, și pe care o vizitam zi de zi ca să mă apere împotriva zgomotului unei lumi la fel de totale, dar mai bine organizate decît mine, cu marele său zid de cărți, mi-a pus în
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
plesnit ultima ca o țeastă rasă lovită pe la spate. flăcările s-au ridicat deasupra zorilor spălăciți salutîndu-mi plecarea într-o călătorie printre lucruri opuse și fără urmări (țigara aprinsă și-a făcut datoria). cu-n fir de fum în colțul buzelor m-am trezit din rufele somnului în prima dimineață după moarte amintindu-mi că la ultima întîlnire mi-ai spus ,să nu trăiești ușor să nu scrii ușor să nu mori ușor. dumnezeu este indescifrabil". 2 înainte de naștere pe noi
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
convins, ne-am cumpărat case și fericire, dar asta nu-i de ajuns, nu-i de ajuns... Știu că mă iubești. Oricît ai vrea să scapi oricît te-ai ascunde în ultimul birou din secție- Ești acolo și mă iubești. Buzele tale se întind sărutînd buzele mele imaginare. Nările tale adulmecă gîtul meu încordat, de iubit dispus. Arată-mi că mă iubești - îți cunosc fiecare bucățică din trup mai bine decît am fi făcut-o împreună. n Ștrumfii își scriu scrisori
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
și fericire, dar asta nu-i de ajuns, nu-i de ajuns... Știu că mă iubești. Oricît ai vrea să scapi oricît te-ai ascunde în ultimul birou din secție- Ești acolo și mă iubești. Buzele tale se întind sărutînd buzele mele imaginare. Nările tale adulmecă gîtul meu încordat, de iubit dispus. Arată-mi că mă iubești - îți cunosc fiecare bucățică din trup mai bine decît am fi făcut-o împreună. n Ștrumfii își scriu scrisori pe șervețele (2) Și fași
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
splendoare,-ncît ți-e teamă să începi o nouă idilă,-n '909, și să-i săruți prelungul gît; sau (pe cînd domnii toți fac sluj în jurul ei, iar les bas-bleus scot roșul fard din tub etanș și-și dau pe buze cu alt ruj) să-ți culci obrazul cald, în dans, pe-obrazu-i aux couleurs de France: yeux bleus dents blanches lčvres trčs rouges LETRIST TRIST BELETRIST A nu se uită la B care se uită la C care se uită la
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
funerare semne ale vîntului. rătăciri la îndemînă, cu umbrele lor stacojii. orizonturi cu piepturile larg deschise. ce căderi mai pot fi invocate din nimicurile întunericului? ce deget de ghiață să mai bată în ferestrele-uși? ce naștere ne tot aruncă pe buzele nopții? ce rană ne tot prelinge silueta pe scîndura neagră de cer? (pe perete apare un vierme minuscul. dintr-o dată am văzut tot cerul și pămîntul prin ochii lui). urma din urmă degete de alge aduse la mal. în tot
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]