30,198 matches
-
de păduchi”, menită a fi devorată, firește, tot de vajnicii unguri.4 În altă poezie, numită „În ziua de Anul Nou” (este vorba despre 1 ianuarie 1849), Petőfi îi numește pe străini și mai ales pe germani „hoardă de tâlhari”, „câini sângeroși”, dintre care nu avea să rămână în viață decât unul singur, doar ca să spună tremurând „Vai de cel ce nu-l cinstește pe maghiar!”; invocarea finală a diavolului din această poezie ajunge să fie apocaliptică: „Acum Dumnezeu nu ne
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
că nimic nu-i scapă. Iată deci că misterul lui nu e unul al lipsei de înțeles: îTrebuie să deții controlul, să nu lași nimic din mână.' Și altundeva: î...Ca scriitor dispui de o lesă. }ii în ea un câine. Lași câinele să alerge de colo-colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele sau personajele fug pe unde apucă
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
nu-i scapă. Iată deci că misterul lui nu e unul al lipsei de înțeles: îTrebuie să deții controlul, să nu lași nimic din mână.' Și altundeva: î...Ca scriitor dispui de o lesă. }ii în ea un câine. Lași câinele să alerge de colo-colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele sau personajele fug pe unde apucă, mușcă pe
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
o lesă. }ii în ea un câine. Lași câinele să alerge de colo-colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele sau personajele fug pe unde apucă, mușcă pe cine pot, sar în copaci, cad în lacuri, se udă și tu îi lași. Asta-i bucuria când scrii o piesă - s-o lași liberă și s-o ții totuși în lesă
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
că nimic nu-i scapă. Iată deci că misterul lui nu e unul al lipsei de înțeles: îTrebuie să deții controlul, să nu lași nimic din mână.' Și altundeva: î...Ca scriitor dispui de o lesă. }ii în ea un câine. Lași câinele să alerge de colo-colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele sau personajele fug pe unde apucă
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
nu-i scapă. Iată deci că misterul lui nu e unul al lipsei de înțeles: îTrebuie să deții controlul, să nu lași nimic din mână.' Și altundeva: î...Ca scriitor dispui de o lesă. }ii în ea un câine. Lași câinele să alerge de colo-colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele sau personajele fug pe unde apucă, mușcă pe
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
o lesă. }ii în ea un câine. Lași câinele să alerge de colo-colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele sau personajele fug pe unde apucă, mușcă pe cine pot, sar în copaci, cad în lacuri, se udă și tu îi lași. Asta-i bucuria când scrii o piesă - s-o lași liberă și s-o ții totuși în lesă
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
roșu covor (și adînc ca să-ți poți lua cîmpii în voie) pe care ni-l tot întind la picioare și treceți batalioane prin liniștea care-i roșu covor ca-n ultimul capitol din memoriile unui călău și memoria e un cîine care se tolănește pe unde-i vineri și tolănite-n memorie mitteleuropa și coana liberty pot în voie de-acum să-l jupoaie pînă la os pe Stilist (oh, cum se-ncăpățînează el să producă libri valachici) chiar așa tot mai
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
moarte onorifică mai tîrziu după ce toți șerpașii te vor fi părăsit și armele și bagajele toate se vor fi acoperit de zăpadă statornică în marsupiul prăpastiei și clopoțeii efectelor și dangătul cauzelor împreună legate vor fi crăpat odată cu zeci de cîini salvatori în teribila zloată a narațiunii acesteia (oricum poezia e-o moarte onorifică atunci cînd vîrful pleșuv se află-ngropat numai în ochiul tău orb și asta cu mult înainte ca tu să te naști și tot atunci i-au
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
medievali... Proiectam răpiri senzaționale, în plină zi, chiar de la intrarea blocului tău depistat cu greu, înconjurat degeaba de poliția municipală, însemnat cu o cruciuliță neagră pe harta umedă, boțită a orașului... Calculam ani și ani lovitura...ne evaporam de sub nasul cîinilor lup... ne lăfăiam în luxul mizerabil al colibelor alcătuite în pripă din ramuri de tei și crengi de pin...și crini de-un metru jumătate. Locuiam diamante, ne deplasam cu viteze uluitoare în mașini invizibile, grenadele urmăritorilor se turteau de
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
lângă ușă după cursa de șoareci crapă de atâtea droguri și sex și spaimă Snow White a cartierului nu cade nici o stea din cerul negru nu vine nici un prinț de la barul din colț cu un păhăruț de trăscău doar un câine de sticlă îi linge firișorul de sânge din colțul gurii va intra încet în gunoiul străzii sub gheața indiferentă a unui neon e tot ce-a mai rămas după ce poezia și-a luat zborul ar fi bine de-ar ninge
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
luncă, egal mersul pe apă. doar în dăruire se limpezește tandrețea. spadă sub lună ce sinteză, doamne, ce sinteză gura de prunc într-o răsuflare de muribund Ce însingurare înscrie foșnetul pasului printre frunze, lumea mînuitoare, beteagă de nerăgaz și cîinii se gudură, iar
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
nu și-ar opri cascada lor galbenă în stavila șoselei cenușie, și calul murg, și căruța roșie-argintie, și țăranul îmbrăcat în negru de pe capra căruței ar pieri copleșiți de floare. Adie vântul în frunzele sensibile ale plopului din dreapta, și urechea câinelui culcat lângă mine în iarba mare și proaspătă, tresare ca de o atingere materială. O muscă neagră, autentică, trece prin fața soarelui, de la stânga la dreapta, apoi de la dreapta la stânga - o fi alta? -, și nu o mai vezi. Zumzetul ei, pe
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
frânte și-apoi lovite cu baroasele, al roților unor multe vagoane ce trec peste macazuri, ascunse de frunzișul copacilor zbuciumat de vijelia curentului brusc, îl toacă mărunt și-i împrăștie fărâmele peste orăcăitul broaștelor și peste ciripitul vrăbiilor din sat. Câinele și-a ridicat botul de pe labe, și-a ciulit urechile, adulmecă și mârâie. Ai dreptate, câine frumos. Pământul și văzduhul fac liniște, culori și miresme. Omul, străin de țărâna pe care calcă și de cerul boltit albastru deasupra lui, nu
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
de frunzișul copacilor zbuciumat de vijelia curentului brusc, îl toacă mărunt și-i împrăștie fărâmele peste orăcăitul broaștelor și peste ciripitul vrăbiilor din sat. Câinele și-a ridicat botul de pe labe, și-a ciulit urechile, adulmecă și mârâie. Ai dreptate, câine frumos. Pământul și văzduhul fac liniște, culori și miresme. Omul, străin de țărâna pe care calcă și de cerul boltit albastru deasupra lui, nu știe să facă decât zgomot, duhoare și maculatură.
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
-o, de a face să lucreze, de preferință, părțile cele mai leneșe din mine". De ce nu face să-i lucreze flerul? în aceeași zi (21 Iulie 1914!) scrie: "Azi dimineață a trebuit sa ma duc să-l caut pe Toby (cîinele) care ieri, fugise la soții Dumont, atras de cățeaua lor". La 22 Iulie, - îl interesează, în deosebi, faptul că "Basserman, traducătorul meu, a sosit cu trenul de oră șase". La 23 Iulie scrie că e obosit; la 25 Iulie a
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
altui râu Lalele roșii Lalelele se ivesc din pământ ca degetele unor copii roșii tremurătoare ca flăcările din infernul pomenit în groaznicele sudălmi ale bătrânului căruțaș ca flăcărui țâșnind din cărțile negre ale vecinului nostru diacul lalele roșii limbi de câini biciuiți de arșița anotimpului ori de dulăi îngropați mai demult în fundul grădinii. Le tai cu un cuțit de bucătărie. Foșnesc inutile ca vaietele penitenților. Cui să le mai dăruiești acum când toți ai casei s-au mutat sub pământ? Pe
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
chiar și inspirația mi-e mică. Numai inima mi-a fost mereu mare și generoasă, oferindu-se celorlalți într-un mod absurd". Prin august 1940, se simte respins de comuniști; de când "tovarășii" s-au debarasat de el "ca de un câine, și inima mea s-a făcut mai mică". Așa că se va mulțumi cu jurnalul, nădăjduind ca, vreodată, acesta să fie citit, căci nu-l scrie doar pentru sine însuși. Are chiar certitudinea că: "jurnalul meu este o carte ca oricare
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
de acum sau de odinioară, pentru odihnă, și te simți invitat, și ai o stare în care lumina din tine se îndoiește, și așa apari,dintr-o îndoială a luminii, și vezi, în sfîrșit, secretul, bun de aruncat ești, între cîini, între hiene și chiar secretul din tine e o simplă îndoială a luminii, și-așa, toate se întocmesc Trupuri și voci, trupurile se văd, vocile șușotesc, ai zice, un cimitir, și chiar așa, vezi și și auzi cu greutate, iubiții
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
frig au trecut vreo două, poate chiar trei sute de oameni fără să se mai mire de prezența acelui corp nelocuit rece sfârșit descompunându-se lent sub lumina neoanelor PANASONIC, de paloarea sintetică a oricărui produs în serie până la urmă câțiva câini s-au apropiat prudenți adulmecând toată mizeria lumească și tristețea trupului străbătut cândva de dorințe, iluzii și pasiuni au așteptat puțin și au început să latre parcă s-ar fi întrebat dacă au înainte un om sau o floare apoi
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
praf și pulbere desfăcându-se în oase, zgârciuri și dâre de carne noi vom continua să alunecăm dârdâind fără chef și în pragul extincției când la televizor se va spune că totul e-n regulă un cameraman priceput va filma câinii îngroziți de vedenii haite întregi implorând binefacerea unui călău cu toporul milei în mână prin aerul rarefiat, ciuruit ca o sită de chipuri și mâini carbonizate într-un desfrâu colectiv perpetuu și fără ieșire dar toate astea cu ce preț
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
rostogolește dintr-o grecie într-alta bronzează trupurile noastre de cucută Iată Golful Francezului, plaja nudistului Luca (pe aici s-au iubit un frate și-o soră). Dacă deschid ochii, mi-e frică de macaralele prăbușite peste Mangalia Se aud cîinii lătrînd în grădina de la Casa cu Olane - acolo șezum și am scris în cartea de taină despre Dunăre, despre Rin despre Iolande și Ane-Marii E Tomis? E iluzie? În ce an, în ce veac? Triste și Pontice, Metamorfoze, pe țărmul
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
și liniștite ape cețoase trase la mal de bărbați neatenți în căutarea lânii de aur pe partea cealaltă cea care sunt cu tine acum singură și fericită schimbându-mi mereu orizontul de așteptare privind cum din măruntaiele pământului iese un câine negru tăcut și nu mă tem si cât din viața aceasta să fie sortită sfiiciunii de a ne arăta întregi într-o oglindă de cenușă. De dincolo Există o țară și mai îndepărtată Decît cea în care tocmai ai ajuns
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
fie oare o momeală Clipa ce m-a trezit? Noaptea e spurcată de glasuri Niciodată fericite. Mă spăl pe mâini și caut să uit. Mă voi cunoaște altfel mâine. Aud că pacea s-a împlinit. La sine însuși urlă un câine în timp ce urlu către infinit. Poate că așteptarea posedă un ideal Altfel decât uman, Și atunci îi pot da porunca De a mă învia. De m-ar face nu carne și nimic, De m-ar face cutremurare și revelație. * Acum toate
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
fiecare s-a gândit la iubita lui când figurinele au fost înapoiate jadul se întunecase de-atâta iubire * în seara asta bucătarul n-a găsit decât un biet cățel fiertura a fost chioară steaua de pe cer căreia unii-i spun Câinele ne-a umplut bolurile goale * azi trădarea a fost de două ori pedepsită un călăreț a fost spintecat în două cu sabia ajutorul infanterist a fost făcut bucăți legat de patru cai de pe dealuri dușmanii priveau azi ne întâlnim în
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]