567 matches
-
colinde Întotdeauna dă o hârtie de un leu. Din curte de la domnul dentist se aud lătrând groaznic câinii lupi. Mereu te latră când te duci să cumperi borș. Câinii sunt legați și au botniță. Te gândești cum au pus bandiții câlți În gura câinilor lupi de la Ambasada română de la Berna când l-au omorât pe Șețu. Ai fost la catafalcul tovarășului Șețu, undeva pe la Sfatul Popular al Capitalei, lângă Cișmigiu. Acolo ai auzit cum vorbea lumea de câinii de la Berna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gura câinilor lupi de la Ambasada română de la Berna când l-au omorât pe Șețu. Ai fost la catafalcul tovarășului Șețu, undeva pe la Sfatul Popular al Capitalei, lângă Cișmigiu. Acolo ai auzit cum vorbea lumea de câinii de la Berna și de câlți. E groaznic să-ți bage cineva câlți pe gât. Pe intrarea Baritonului nu este aprinsă nici o lumină. Lumină se vede doar la tanti care vinde borș. Acasă la el Țăpăligă dricarul doarme. E fericit că a tăiat porcul. În grajd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Berna când l-au omorât pe Șețu. Ai fost la catafalcul tovarășului Șețu, undeva pe la Sfatul Popular al Capitalei, lângă Cișmigiu. Acolo ai auzit cum vorbea lumea de câinii de la Berna și de câlți. E groaznic să-ți bage cineva câlți pe gât. Pe intrarea Baritonului nu este aprinsă nici o lumină. Lumină se vede doar la tanti care vinde borș. Acasă la el Țăpăligă dricarul doarme. E fericit că a tăiat porcul. În grajd, caii mascați dorm În picioare. A Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fel de tron, și patul îngust, - atât de îngust încât nuți puteai imagina dormind pe el un om întins pe spate, - făcut dintro scândură groasă sprijinită la capete pe doi butuci. Pe scândură era întins un fel de țol din câlți de cânepă, care fiind mai scurt lăsa vederii asperitățile lemnului nefinisat. Pe peretele dinspre răsărit, icoana Învierii lui Hristos zugrăvită în culori foarte vii era luminată de o imensă candelă suspendată de tavan cu trei lanțuri de argint ciocănit, lanțurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de pe balcon îmbrăcată doar în chiloți. S-o fi înecat în mare, purtând cel mai mititel bikini din lume. Nț, o să ia cucută sus pe Acropole, în clarobscurul razelor lunii, purtând rochia de seară Balenciaga! Bijboaca asta exhibiționistă, sinucigașă, cu câlți în cap! Nici o grijă, când o să se sinucidă, o să aibă grijă să iasă bine în poză - ca o reclamă pentru lenjeria de damă. Va apărea, ca de obicei, în revistele duminicale - dar, de data asta, moartă! Trebuie să mă-ntorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de lucru. Degeaba am căutat hârtiuțe, bilete, caiete - pentru că în euforia ce mă cuprinsese mă așteptam să găsesc, nu știu de ce, un al patrulea caiet. Am găsit totuși ceva în fotoliul desfundat de sub birou. Printre arcurile sărite și bucățile de câlți am dat peste un mecanism cu ceas. L-am scos și l-am examinat îndeaproape. Semăna cu o cutie obișnuită, nu avea nimic spectaculos. Când l-am întors, am găsit încă o inscripție: „de declanșat în urma disputei din 3 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
chiuind, Neculai țâșnea, zvârlind cu tot ce apuca în mână. Cu coada între picioare, jigodia îngrozită o lua la goană. Neculai no slăbea defel, fugind, desculț și- n capul gol, chiar și la vreme de iarnă, doar în cămeșa de câlți cu care se proslăvise pe cuptor. Destul să zărească prin gemulețul din spatele cuptorului câte un cotei traversând câmpul cu omăt. în chip curios, propria lui stare de orfan nu-l îndemna la înțelegere față de acești oropsiți a căror jalnică înfățișare
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și ne seamănă, căci la fel sânt scufundate într-o creație ironică, la mâna a doua, Odradek al lui Kafka, manechinele lui Schultz, fantoșele mascate ale lui Radu Pe-trescu, Leipzigul de carton al lui Mircea Horia Simionescu, pâinea umplută cu câlți a lui Cristian Popescu. Doinaș a fost, într-un mod straniu și ironic, un mare poet într-o epocă în care a fi un mare poet nu mai este, pur și simplu, posibil. Și, tocmai fiindcă nu mai era posibil
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îmi amintesc (și pe care o am și astăziă era din cârpă: tatăl meu mi-o adusese de la Milano, iar numele ei era/este Giuseppina. Avea părul tuns scurt (din ațeă, ochi din nasturi, gura brodată, și era umplută cu câlți. Mâinile și picioarele îi erau bufante, așa că se putea, la o adică, dormi pe Giuseppina. Păpușa adusă de la Milano era urâțică, dar foarte simpatică și veseloasă, drept care am iubit-o întotdeauna. Totuși, „păpușa“ pe care am utilizat-o cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Cercei sofisticați, disproporționat de mari, inele cu piatră roșie ca vinul, coliere de perle false îi împodobeau silueta funambulescă. În schimb, jucării nu avea și simțea chiar o vagă repulsie față de urșii noștri soioși sau de păpușile din care curgeau câlții. Oricât o rugam, nu vroia niciodată să ne lase să ne împodobim și noi cu juvaerurile ei. În mișcări era glacială și fantastă, gesturile și posturile ei erau codificate ca în baletul clasic. Singura cu care se juca mai mult
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scape capul. Străbunicul și-a trimis întîi familia la loc sigur, în Silistra, unde mai avea neamuri, iar apoi, doar cu un vătaf care-i era mai credincios, au luat-o noaptea pe gheața Dunării, cu copitele cailor învelite în câlți. Din negură au ieșit deodată acîngiii cu iataganele trase și i-au prins lângă rădiile de la mal. Cincizeci de ani urmașii lui au rătăcit prin Bulgaria și Banatul sârbesc, au trecut la nemți făcând comerț, din câte știu, cu obiecte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să fie o fată excelentă și să facă tot ce-i trecea prin minte să țipe că face, cînd, fără să-și poată da seama din ce cauză, glasul ei Începu să sune Înfundat, de parcă i se umpluse gura cu cîlți, cel puțin așa i se păru sărmanei fete și ce-i drept, aproape că nu i se auzea pliscul cînd străbătu salonul cel mare, metisa n-avea de unde ști că Juan Lucas poruncise să se monteze În tavan o instalație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scăpa. Ținea într-o mână o pungă de plastic cu mâncare și în cealaltă capul unei păpuși, restul fiind pierdut. Copilul, slab și murdar, părea mult mai fragil decât jucăria stricată. Părul blond era slinos și încâlcit: o claie de câlți încadrându-i fața. Ripley își aplecă urechea dar n-o auzi respirând. Lumina o făcu să clipească, iar această mișcare a pleoapelor o determină pe Ripley să acționeze. Îi surâse copilului și întinse rmâna, ușor, spre ea. ― Apropie-te, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Am văzut-o cu ochii mei - răspunse omul adus de spate. — Lobodă, lobodă, dar cu ce? întrebă tremurând mustăciosul. — Lobodă cu ciulama. Atât am apucat să văd, pentru că apoi signora a închis ușa de la bucătărie, iar fereastra e astupată cu câlți. — Nu se poate! - exclamă cu furie mustăciosul. Auzi, lobodă! Dar ce, dom’le - se întoarse ei spre ceilalți, luându-i martori - suntem tapiri?! Femeile dădură repede din cap că nu, nu sunt. — Ce-s ăia tapiri? - întrebă bătrânelul numai pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
opri, pentru că Vasâle era cât un munte și nici nu se clintise, ba chiar părea că nici nu se trezise din somn în timp ce Vodă asudase pleznindu-l pe unde se nimerea. Gâfâind, Vodă se lăsă pe un divan din care ieșeau câlții. — De ce bei tu, mă Vasâle? - întrebă el potolit, ștergându-și sudoarea de după ceafă. Ia șezi tu colea lângă mine. Vasâle se așeză cu grijă. Nu ești mulțumit de mine? - zise Vodă. Nu trăiești tu bine acilea? — Ba trăiesc, bogdaproste - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tehnice”: ...Cum se prepară acei... cum le spun eu, În românește? Cochileți - foarte interesant, nu vine de la coquille?, forma În care se toarnă, pune lutul amestecat cu paie și cu...? Cum, nu doar paie se pun În lut, ci și câlți? Ce interesant - ca să nu crape, ca În crudul de frescă... A, nu-i un obicei local, general? Fusese ideea tatei? Excelentă! A, da; Întâi se Încheagă scheletul casei, armătura de lemn... - de ce, doar cochileții suportă bine un singur nivel, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că acoperișul de stuf e ușor; și excelent izolant. Deci stâlpii din stejar, grinzile din salcâm de ce, salcâm? A, da: salcâmul rezistă la torsiune... Basarabia fiind o zonă atinsă de cutremure de pământ... Habar n-aveam dacă tata băgase și câlți În lutul cochileților, dacă verticalele erau din stejar, spre deosebire de orizontale (din salcâm), nu știam dacă exista o „armătură” din lemn - la urma urmei nu știam nimic, chiar de voi fi văzut (eram născut când se ridica școala), nu puteam ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Gheorghe ridicase capul. — Ce dracu a mai fi? mormăi bătrânul scuipând într-o parte. Glasurile strigau tot mai prelungi. Putui să deosebesc într-un timp: Un om înecat, adă cangea, moș Gheorghe!... Bătrânul își strânse sumanul roșcat peste cămășoiul de câlți încins cu brâu roșu, scuipă în pipă, îi închise căpăcelul de alamă ș-o vârî în chimir. Cu stânga își ridică de pe frunte căciula jerpelită și porni spre căsuță și spre podul umblător care sta de partea asta de mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la mulți băietani trudiți, ca dumneata, am dat eu apă... Le-am dat - ca să am și eu cu ce mă răcori pe ceea lume... Grăind așa, pășea mărunt, și opincile-i nerase de porc fâșâiau prin bătătura uscată. Cămeșoiu-i de câlți fâlfâia în bătaia vântului, prea larg pentru trupu-i pitic și slab. Coșerele largi și nalte rămaseră la o parte cu șopronul în care câțiva oameni vânturau și ciuruiau pâne albă; moș Nastase Tentea duse pe Lepădatu la bordeiul lui săpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dar nu prezentau filme. — Am constatat asta. Jim se lăsă pe spate și Îi zîmbi doamnei Hug. Deținuții ședeau slăbiți pe băncile așezate față-n față, aruncați Înainte și Înapoi ca niște marionete În mărime naturală rămase fără umplutura de cîlți. Departe de a-i Înviora, drumul de la Shanghai Îi făcuse să arate palizi și nervoși. Dar Jim zîmbi spre avionul ruginit de pe malul canalului. Acum nu mai exista pericolul să se reîntoarcă la centrul de detenție. Soldatul japonez Își aruncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Vâlcea de a face - chiar în biserică - fumigații de cânepă „pe lângă sicriu”, pentru ca 479Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean sufletul defunctului să nu se întoarcă printre cei vii, ca strigoi (140, p. 265). În același scop, după afumarea sicriului cu câlți de cânepă, câteva femei bătrâne aprindeau cânepă răsfirată pe mor- mânt, înconjurându-l de-a-ndăratelea și descântând (113, p. 198). Astfel, la nările defunctului ajungea nu doar fumul de tămâie din cădelnița preotului, ci și fumul de cânepă din afumătoarea babelor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mânt, înconjurându-l de-a-ndăratelea și descântând (113, p. 198). Astfel, la nările defunctului ajungea nu doar fumul de tămâie din cădelnița preotului, ci și fumul de cânepă din afumătoarea babelor vrăjitoare. În fine, în unele sate din Gorj se puneau câlți de cânepă în perna de sub capul mortului pentru ca acesta să nu se facă strigoi sau moroi (88, p. 101). Cu prilejul slujbei de pomenire a morților, țăranii bulgari pun frunze de iederă (Hedera helix, planta zeului Dionysos) atât pe morminte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aglutinarea de organic și mecanic, ne trimite cu gîndul la expresioniști, cum se întîmplă în aceste versuri: "soarele se lasă cioplit în artere de electroencefalograma inerției/ ploi sînt ridicate pe scripeți în noaptea cu farurile stinse/ și trîmbiți înăbușite de cîlții umbrei/ văd pești despicați le atîrnă carnea transparentă pe frînghii/ cactușii cresc în riduri de mătase/ clovnii fac tumbe la paralele de fum." (p.49) De sorginte expresionistă este și viziunea din poemul intitulat apocalipsa de gheață : "mari roți de
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
puterea celor anterioare e diminuată. Una în minus, și sensul e ciuntit. Limpiditatea și transparența stilului și absența unei gesticulații haotice a gîn-dirii (care dau la un moment cititorului senzația că nu mai citește o carte, ci mestecă în gură câlți amestecați cu sacâz, cum se întîmplă cu multe romane analitice care apar) sânt pentru mine dovada incontestabilă a talentului la Alexandru Papilian. Iar intriga e prezentă, una adevărată, al cărei deznodământ violent, anunțat curajos încă din primele cincizeci de pagini
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Aveam vreo 18 ani. Am strâns ciulini și cam pe aproape de miezul unei nopți de cătran ne-am dus la Guzu. Avea un câine pe care-l ținea legat aproape de poartă. I-am aruncat o bucată de mămăligă făcută cu câlți și după ce a luat-o în gură n-a mai putut lătra. Noi ne-am dus și am împrăștiat ciulinii în fața ușii, după care am început să batem în geam. Guzu s-a trezit din somn și a strigat cine
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]