7,416 matches
-
o viteză apropiată de cea a luminii sau de-a mă vedea scăpat de gemenii W- și W+. Aceștia erau doi bosoni din vecini care se purtau de parc-ar fi fost singuri În tot universul. Negricioși și masivi, fiecare cântărind mai mult decât Întregul atom de fier (mama zicea că era din cauză că mâncau doar la fast-food, dar se pare că la mijloc erau cauze chimice), mă urmăreau permanent, supunându-mă unor umilințe groaznice. Câteodată, În recreație, mă Înghesuiau Într-un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de echitabilă contribuție umană, ci prin impunerea unor anumite fragmente drept norme pentru toate celelalte. Treptat, unele ies din circuit și locul lor e luat de cele care și-au extins valabilitatea asupra întregului. Iar extinderea valabilității nu se face cîntărind în balanță justețea argumentelor, ci cucerind pas cu pas, din aproape în aproape, voința adversarilor. Așa se face că patrimoniul universal nu se obține prin contribuțiile particulare ale națiunilor, ci prin impunerea anumitor valori în dauna altora. Selecția este acerbă
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
tainic al străzii și al tovarășilor hoțomani, între dragoste și prietenie. Farmecul filmului vine și din faptul că regizorul nu are de gînd să explice nimic, nu intenționează să spună un cuvînt în plus în locul personajelor sale, iar o privire cîntărește cît o mie de cuvinte. În peretele care desparte toaleta de un fel de magazie-hambar unde printre saci de făină, îmbrăcată în balerină, dansează grațios micuța Deborah, se află un fel de vizetă, o fantă prin care Noodles, cățărat pe
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
lui. În plus, ultimele Înregistrări sugerau că ar putea afla, În viitorul apropiat, lucruri mult mai importante și de aceea era bine să nu se grăbească. Raționamentele sale ajunseseră, cum s-ar spune, Într-o intersecție, iar pentru a le cîntări cît mai bine, maiorul porni Încă o dată casetofonul și deschise ziarul din dimineața aceea, căutînd știrea despre Marea Spirală. Avea nevoie de un pic de relaxare. În plus, era curios să afle ce se mai Întîmplase acolo după plecarea lui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
va ajuta să aflu tot ce mă interesează: hipnoza. Uită-te bine la bidonul ăsta... - zise și Începu să-l penduleze În aer, deasupra capului lui Pablo - aparent, este un bidon reciclabil din material plastic, plin cu apă și care cîntărește aproape două kilograme. În realitate, este un instrument eficace de hipnoză. Concentrează-te și privește-l cu toată atenția, poate Între timp te vei decide să-mi spui din proprie inițiativă tot ce ai de spus... Păi, de cînd am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spirit de revoluționar adevărat, iar în cazul ăsta, de ce să se complice aiurea, de ce să intre în combinații cu tot felul de șarlatani, cînd putea să pună pe picioare și să dirijeze din umbră o afacere în familie? începu să cîntărească atent situația, să-și facă socotelile cu rigurozitatea unui militar adevărat. Dăduse sau nu greș pînă la urmă? Mai avea rost să gîndească acum la tot ce-a fost, să facă evaluări despre ce și cum ar fi fost dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spate geanta ca să-și elibereze ambele brațe și începu să se uite în jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai un pas zări un colț de cărămidă, se aplecă, îl apucă și începu să-l cîntărească pe rînd în fiecare palmă. Simțind pericolul cîinii o luară la goană chelălăind, înainte ca el să aibă timp să-i ia la țintă. Javre fricoase și împuțite, începu să se enerveze. Mai trase o înjurătură, lăsă să-i cadă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
surprindere, că într-un fel cineva le întinsese o cursă. Sîntem pe mîini bune fetelor, încercase să le liniștească Delfina după șocul primei întîlniri. Făcuseră bine că avuseseră încredere în ea sau ar fi trebuit să fie mai prudente, să cîntărească mai bine oferta? Cînd și-au dat seama că totul fusese plănuit din timp în cele mai mici amănunte, nu mai era loc de întors. Fuseseseră singure pînă atunci? Ei bine, aveau promisiunea că n-o să mai fie. Li se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nimic de bănuit. Să-și golească dulapurile și să împacheteze totul pe ascuns, să renunțe la mărunțișurile de care nu aveau neapărată nevoie. Pe cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare care să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi manipulate cu ușurință. Să camufleze bine obiectele metalice ca să nu se lovească între ele în timpul transportului, să nu zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este fragil, sticlărie, veselă, bibelouri, să nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tare, aproape din toate punctele de vedere? Momeala a fost înghițită de toată lumea, ne-a rămas în gît, și acum a sosit momentul s-o scuipăm afară. Gîndiți-vă și voi bine ce lăsați în urmă, uitați-vă bine în jurul vostru, cîntăriți de două ori fiecare variantă pe care o luați în calcul. Mi se pare că am fost foarte limpede, că n-am spus nimic în plus față de ceea ce gîndesc și ceilalți care au fost de față. Merita oare să riște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Al doilea vis al lui Antoniu ,,Dimineațile Înzăpezite de iarnă, aveau conținutul borcanului imens În care Încăpea toată făina din prăvălia lui Toader. De câte ori proprietarul vâra mâna În borcan și lua cu lopățica de lemn, curbată, făină, pentru a o cântări, părea că o avalanșă de zăpadă, se abate În interiorul borcanului. Așa mi se părea, atunci când Îmi lipeam chipul meu de copil de fereastra prăvăliei, pentru a privi În voie forfota dinăuntru. Făina moale, mătăsoasă, pe care o mângâiam acasă, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a urât cu binele? Crezi că-s idiot? Am aflat tărtăcuță plină cu aer, că a mai locuit cineva cu tine. Crezi că mă duci cu zăhărelul? -Era un om bătrân și bolnav care avea nevoie de mine și cântărea cât un copil de zece ani, Încearcă Antoniu, cu un ultim argument disperat, să-l convingă. -Bagă-ți mințile În cap, altfel mă supăr și când mă supăr nu mai știu de mine. Scoate sticla din geanta de voiaj, Îi desface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu Palmer în Japonia? — Da, răspunse ea vorbind ca prin vis. Voiam să o fac să-și dea seama că sunt acolo. Pot să văd sabia? am întrebat. Mai întâi am crezut că mă ignoră. Dar se întoarse spre mine, cântărindu-și parcă răspunsul. Apoi răsuci obiectul pe suprafața lustruită a mesei. Mă așteptasem să-mi ofere mânerul dar, când am întins mâna spre sabie, a apucat ea mânerul și, cu o mișcare rapidă, a tras sabia din teacă. În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cele din urmă, tot măcinat de îndoieli, am ales-o pe cea de a doua. Am fost tentat chiar să scriu o a patra scrisoare, mi s-a părut necesar să mai dezvolt unele dintre gândurile mele. Dar, după ce am cântărit mai bine, mi-am dat seama că n-aș mai avea nimic de dezvoltat. Deși zdrobitor de prezente, gândurile îmi rămâneau totuși învăluite în noapte. În cele din urmă am renunțat, am copiat scrisoarea pentru Honor, am închis-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
apropie. Privind prin fantă am sunat din nou. Am tras concluzia că soneria e defectă și m-am întrebat ce e de făcut. Aș fi putut să strig, să bat tare în ușă sau să arunc pietricele în geam. Am cântărit toate aceste soluții și le-am considerat absolut imposibile. Nu eram convins că-mi pot controla glasul în așa măsură încât să scot un strigăt, iar celelalte căi mi se păreau prea brutale. Și oricum nu mă încânta perspectiva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cuvintele mele. Noi doi ne cunoaștem prea bine ca să ne jucăm de-a cine marchează mai multe puncte. Așa cum ți-am spus, a fost ultima oară. În această clipă poate încă mi-am dorit să aflu mai mult. Mi-am cântărit cu grijă cuvintele. — Cred că sunt îndreptățit să știu mai multe. Înțeleg că relația cu sora ta e de lungă durată. Sunt multe elemente care indică asta. Să trag concluzia că acum, prin acordul ambelor părți, această relație încetează? Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
amintit că Antonia nu știa nimic. Legătura ei cu Palmer și Honor părea una abstractă și superficială în comparație cu a mea, căci ei îi lipseau date esențiale. Cât de strânsă era legătura mea simțeam în oasele și în sângele meu în timp ce cântăream posibilitatea de a-i revedea pe cei doi. Știusem, firește, că se va ajunge aici, știusem că-i voi revedea. Poate că această certitudine, lucrând tainic în imaginația mea, fusese cea care care-mi picurase în suflet un strop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
i-am simțit din plin puterea. Am reușit să-mi controlez respirația. Cu o vădită și nemiloasă atenție Honor aștepta să încep să vorbesc. În cele din urmă am spus: — Cred că-ți dai seama că sunt îndrăgostit de tine. Cântări cuvintele mele, ținându-și capul puțin plecat într-o parte, de parcă asculta, și spuse: Da. — Mă îndoiesc că-ți dai seama și cât de profund, am spus. Ea s-a întors într-o parte și a răspuns calm, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe un ton scăzut, rezonabil și, în timp ce vorbeam mă gândeam că Palmer s-ar putea întoarce în orice clipă, ceea ce îmi dădea un timp periculos de scurt pentru a acționa. Părea că mă ascultă cu atenție, ochii ei negri mă cântăreau și în final spuse: — Nici nu știi ce-mi ceri. Vrei dragostea mea? M-au surprins cuvintele ei și am spus: — Nu știu, nu știu nici măcar dacă te consider capabilă de dragoste. Te vreau pe tine. A râs și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
chiar nu era. Când m-am despărțit de Honor eram profund îndurerat, o durere născută din ultimul nostru schimb de replici. Totuși, în timp ce o așteptam pe Antonia, și înainte de a mă cuprinde îngrijorarea, mă invadase o stare de fericire profundă. Cântărind dificultățile și primejdiile pe care le presupunea discuția noastră, ea se desfășurase totuși destul de bine. Însuși faptul că Honor acceptase să discute cu mine era remarcabil. Eram aproape sigur că nici acum ea nu-i spusese lui Palmer despre sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
amândurora. Am privit-o uimit. Cu tabachera goală În mână, mai mult sau mai puțin conștientă, luase aceeași poziție ca femeia mitologică În roșu din reproducerea de pe peretele din spatele ei, care, la rândul ei, avea În mână o cutiuță misterioasă. Cântărind asemănările - cap Înclinat, mâini ținute orizontal, buze ușor țuguiate - mi-am dat seama de faptul că Îmi iertase greșeala, dar și de faptul că prietenia noastră nu mai conta. Am așezat bancnotele pe masă cu grijă, una câte una, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de august din 1926 când i-am zărit numele pentru prima oară. Era Într-un anunț din 8-Uhr Abendblatt, care vorbea despre „eternul feminin“ Într-o manieră care nu-mi prea dădea pace. Am frunzărit ziarul În mod repetat ca să cântăresc textul care asundea o promisiune tainică. („Poți deveni femeia cu acel ceva În plus! Dora, soră experimentată, dezvăluie feminitatea ascunsă și În tine!“) Oare cuvintele chiar Însemnau ceea ce Încercam eu să cred că Înseamnă? În sfârșit, Încercând să aflu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toc, pe care Îi așezase mai departe pe podea, fiind atent la ordine până În ultima clipă. Presa liberală a interpretat vânăta ca un semn de „dezaprobare elocventă“ a tăcerii autoimpuse suferite de oamenii cu firea complicată a consilierului. După ce am cântărit diferite opțiuni (nume neaoșe germane precum Ingolf, Lothar și Wolfram), m-am hotărât pentru pseudonimul care-mi era cel mai la Îndemână, apoi am continuat să pedalez, accelerând. Pulsul Începu să-mi bată din nou, sălbatic și copleșit de dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
muncitorii de la șantier, de peste tot... nume multe, martori mulți. Asta e bine. Își dădu la o parte agenda cu spirală. Părea că am scăpat basma curată, cel puțin pentru moment. Clicăind cu stiloul aurit În dantura sa, inspectorul părea să cântărească alternativele. Trecu un minut, apoi Încă unul. În sfârșit, Îndreptându-și spatele, deschise servieta și scoase un dosar. — Da, deci ne-am Înțeles, domnule Knisch, nu-i așa? Aveți o... Cum să formulez? O atitudine deschisă către viața culturală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un calendar? Încercam să mă concentrez. Poate că da. Cândva obișnuia să țină o cărticică Învelită În piele neagră pe biroul din camera de zi. În ea Își nota Întâlniri și lucruri pe care le considera demne de a fi cântărite. „Fericirea se află În sănătate și uitare. “ „Secretele trebuie păstrate. “ „Cunoașterea e voalată, Înțelepciunea e descoperită. “ Aceste zicale Îmi aminteau de tapițeriile brodate din casa d-nei Witting, și mi-am dat seama că Încă mi se părea jenant că Dorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]