540 matches
-
aseamănă deloc cu noaptea din ajunul Crăciunului evocată de Marcellus, noapte sfântă și pură, nebântuită de fantome, de prevestiri amenințătoare, de descântece și de vrăji: Spun unii că în preajma sărbătorii Când s-a născut Iisus, o noapte-ntreagă Se-ngână cântătorii și atunci Nu umblă duhuri. Nopțile-s ferite, Căci aștrii nu lovesc, nu fură silfii Și nu fac hârcele solomonii - Atât de sfânt și milostiv e ceasul 2. Acum, însă, în noaptea cu care se deschide Hamlet, îndărătul tăcerii duhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
baterii, un sac de făină și un walkman vechi, dar funcțional, Pearl l-a pupat recunoscătoare, apoi s-a dus în cabană și-a închis ușa în urma ei. A terminat patru romane în trei zile, inclusiv Să Ucizi o Pasăre Cântătoare ( n. trad. roman al scriitoarei Harper Lee, pentru care aceasta a primit în 1960 premiul Pullitzer ). S-a prefăcut că Atticus Finch era tatăl ei și că, într-un final, majoritatea oamenilor face ceea ce trebuie. Pearl a citit în funcție de gusturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trupurilor din jur, iar mirosul acru de transpirație l-a Îngrețoșat. Nimeni nu părea să Înainteze, iar Sunny dispăruse. Întoarsă spre el, Îl privea cu ochi limpezi o fetiță purtând În brațe o colivie colorată În care era o pasăre cântătoare. — Au tras pasarela, a spus cineva. — Fir-ar să fie, e a treia zi când pierd vasul ăsta! — N-ai cu ce să mituiești pe careva? Eu unul n-am. — Hai, gata, ne cărăm! Azi n-am avut noroc! Când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
după o alergare nestăvilită de mai multe zile, timp în care căruțele stârniseră un colb de se întunecase până și soarele de la asfințit, șatra lui Iorgu Stănescu se opri la marginea unei păduri de foioase, cu poieni umbroase și păsări cântătoare. Apariția acestei oaze de verdeață era o adevărată binecuvântare cerească. Întâi coborâră din căruțe dancii. Unii dintre ei, mai nerăbdători, se aruncară spre pământ, din goana cailor. Mulți veniră de-a bușilea, dar nici unul nu schiță vreun gest de durere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
POVESTITORIII Ascultați! Bate cineva la.ușă! Iată! E primăvara îmbrăcată în haină verde și împodobită cu flori multe și colorate. Ea vine zâmbind și ne aduce cer albastru, soare cald, iarbă verde și flori multe în păduri și grădini, pasări cântătoare, cuiburi pe ramuri, dă veste ciobanilor să urce oile la munte iar pentru copii aduce jocuri și multe bucurii. Ziua se mărește, zăpada se mărește Grădina a înverzit Cine a venit? Sosește primăvara cu muguri și cu flori Cu șiruiri
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nu alta, spre ring. După Încă o pauză, ceva mai lungă, decât prima, cineva, din prepeleac, ordonă: rămâneți pe locuri! Că urmează surpriza surprizelor! Acum. În data mare. Urmează dansul șatrei din Strehara! Hai! Fetelor! La atac! În același timp, cântătorii, din prepeleac, porniră o iureșească, de te lua cu fiori. Dar, și mai cu fiori, te lua, cu fiori de drag, cu fiori de nu mă uita, cu fiori de lasă-te În voia mea, cu fiori de Hop, ș
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Cât? Cât e Încă un pahar. Și gata. Sus. În două picioare, puștile pe umeri, și, la deal, spre păduricea de salcâm. Unde-i autorizația? Aici. Dă-ncoa. S-o pun, eu, la locul ei. Că, pe-aici, avem suficienți cântători. Și... Și, hai, ia-o, pune-o unde știi tu, și, paharele pe gât, și, afară, și, de-acolo, spre creasta Însalcâmată. După ce, mă, Apă bătută de Maluri? După de toate. Chiar? Ei, nu, chiar, dar, după cam pe aproape de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
continuară convorbirea fără chinga sfielii și precauției despre firea tainică și despre puterea tămăduitoare a plantelor și despre aleanul stâncilor bătrâne, care se pleacă și ele, dinaintea Timpului sfărâmător de destine. Dialogul lor își alese drum peste talazuri de nisipuri cântătoare ale Marelui pustiu, peste forfotirea brâului de foc al Pământului și peste alte locuri, nestrăbătute de om decât în străvechile basme strămoșești. La începutul conversației, Profesorul se simți destul de stânjenit trebuind să vorbească în abia cunoscuta limbă străveche a Vânătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
putut gândi o Stațiune-stat model. Ceva gen falanster, de pildă. Chibuț. Cum vor fi însă membrii unei comunități când singurul ei filozof, cunoscut și recunoscut ca atare, este un ucigaș? Nu, călău! Încerci să îndrepți nițel lucrurile. Ai visat, spre cântători, că erai Isus Cristos. Răstignit, o așteptai pe Maria Magdalena. Nu puteai să mori fără să o vezi. Te-ai trezit speriat. Ai așternut, dintr-o răsuflare, câteva pagini, trebuia să scapi. Le-ai pus în seama Eremitului. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Statul sunt eu, zise tăios Enro. Gosseyn observă: - Am mai auzit vorba asta undeva... Nimeni nu păru să audă această remarcă. Și pentru prima oară avu impresia că era martorul unei disensiuni importante. Încremeni. - Noi doi, zise Secoh cu glas cântător, nu ținem decât o clipă cupa vieții. Când vom fi băut partea noastră, vom rămâne în umbră - iar Statul va dăinui. - Sub dominarea sângelui meu. zise violent Enro. - Poate... Glasul părea venind de departe. - Excelența Voastră, această febră care v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
șevaletul în mijlocul câmpului drag ei și s-a apucat de pictat. În fiecare zi picta mai frumos, mai iscusit până a realizat niște peisaje deosebite, cu copaci și flori, cu animale de pădure, cu munții din depărtare și cu păsările cântătoare. Într-o zi a așezat tablourile în jurul ei și s-a scufundat în admirația lor. A reușit. A reușit să-și învingă supărarea, a reușit să facă tablouri așa de frumoase pe care neapărat trebuie să le arate și altora
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ca fulgerul pe sub nas. Se aude un colind de Crăciun, undeva, Într-o magherniță din ghetou. Au adormit Însfârșit, visând poate, că mocirla În care-și duc zilele, va deveni un ținut cu plante exotice, miresme de portocali și păsări cântătoare. Antoniu visează: ,,Kawabata, nu mai visa munți de gunoaie! Visează și tu ziduri de aur și munți adevărați! Ai citit În ziare? Cerșetorii noștri au ajuns tocmai În Islanda, țara aia curată ca un cub de gheață. Nu te bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-mi dă forță și liniște. Noaptea adormeam cu imaginea orașului meu drag În minte, până când pâcla grea a visului cobora Încet În creier și În trup. Dimineața, când mă trezeam, Îi auzeam prin preajmă pe bunici, ca pe niște păsări cântătoare ce fâlfâie tot timpul din aripi. Acest fâlfâit se repeta ritmic și-mi dădea Întâi o senzație de bucurie stranie. Primul lucru pe care-l făceam când mă trezeam, era să-mi răcoresc gura spălându-mă pe dinți cu pastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spus ea cu mândrie. Ai fost plecată o perioadă îndelungată, așa că s-ar putea să nu știi, dar Monkstown e un cartier cu mare căutare. E plin de staruri pop. Chris de Burgh locuiește în josul străzii. M-am cutremurat. —Sprâncenele cântătoare? Ei, cu asta s-a dus dracului cartierul! Era imposibil să fie cu-adevărat fericită că e vecină cu el, nu? Sper că nu-l auzi când repetă, i-am dat eu înainte. Ar fi îngrozitor... Când i-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fie un scăunel galben, aici unul roșu și în fundal e albastru. Am cerut și ajutorul unui prieten de facultate, e un violonist, cu grupul lui. Tovarășul Ilie de la Pontaje și-a manifestat interesul de a se alătura grupului de cântătoare din întreprinderea noastră.“ Directoarea se declară mulțumită; la romanța cu mama, i-au mijit niște lacrimi în ochi. Tanța nu și-a putut stăpâni prea bine bufeurile ei de menopauză și s-a înroșit în timp ce cârâia amenințător „Eroi au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
sunt bucuroase să te primească fiindcă ești alb, dar pentru un alb nu e un lucru decent. Acum ascultă-mă, Strickland! Tiaré amesteca franceza cu engleza în conversație căci folosea cu egală ușurință ambele limbi. Le vorbea cu un accent cântător care nu era neplăcut. Simțeai că dacă o pasăre ar putea vorbi englezește ar folosi exact aceste tonuri. — Ei, ce-ar fi să te însori cu Ata? E fată bună și n-are decât șaptesprezece ani. Nu și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Statul sunt eu, zise tăios Enro. Gosseyn observă: - Am mai auzit vorba asta undeva... Nimeni nu păru să audă această remarcă. Și pentru prima oară avu impresia că era martorul unei disensiuni importante. Încremeni. - Noi doi, zise Secoh cu glas cântător, nu ținem decât o clipă cupa vieții. Când vom fi băut partea noastră, vom rămâne în umbră - iar Statul va dăinui. - Sub dominarea sângelui meu. zise violent Enro. - Poate... Glasul părea venind de departe. - Excelența Voastră, această febră care v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
său nu-l liniști deloc pe Katsuyori. Shoyoken rămase tăcut. Nici Katsuyori nu mai spuse nimic și-și continuară plimbarea în liniște. Între fort și citadela interioară se afla o vale îngustă, plină cu copaci de diverse soiuri. O pasăre cântătoare zbură foarte aproape de pământ, de parcă ar fi căzut, bătu din aripi și fugi speriată. În același timp, dinspre un șir de pruni se auzi, pe neașteptate, un glas: — Sunteți acolo, stăpâne? Am vești importante. Chipul vasalului păli. — Adună-te. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
salopeta pe care-o purta era peticită, rânduri-rânduri, cu pene de păsări, aducea cu o armură ciudată și solzoasă, erau mai ales pene cenușii, de vrabie, porumbel și corb, din loc în loc se mai vedea câte una colorată, de pasăre cântătoare, eram atât de surprins încât, pentru o clipă, mi s-a oprit mâna în aer în timp ce mi-o scoteam din mâneca ruptă, după ce m-am dezbrăcat de haină, Csákány, fără o vorbă, mi-a luat-o, iar mărunțișul din buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a spus în șoaptă că păsările nu se pot suporta între ele, și de-aia cântă, zău, iar ceea ce noi luăm drept o muzică înduioșătoare, în realitate este doar o sumă de strigăte, ocări și amenințări, că, de fapt, păsările cântătoare se urăsc, nici nu ne putem închipui cât de mult, cei mai aprici sunt grangurii, chiar mai mult decât ciocârliile, și, de obicei, în captivitate, mor, dar cel puțin până atunci le putem savura furia, asta fiind pentru urechile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
La școală învățăm: Să scriem, să citim și să socotim Noi trebuie să știm, Școala să iubim și cuminți să fim. Profesorii iubiți să îi ascultați Și atunci să vedeți Ce note mari luați Dacă învățați. Păsările Păsările călătoare, Zburătoare, cântătoare Ne încântă cu a lor cânt Revărsat pe acest pământ. Ele cuib își construiesc, Nicidecum nu-l părăsesc Doar când pleacă-n Țara caldă și îndepărtată. Ele-n stoluri zboară-ntruna, Iar când vine furtuna, Într-un copac se adăpostesc
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu gândul. Primăvară Primăvară, primăvară, Ești o aură frumoasă Floare mică, floare rară Dulce și armonioasă. Tu ai flori rare, flori mici: Toporașii cei pitici, Ghiocei, multe lalele Și sunt toate și-ale mele. Elegante, zâmbitoare Sunt atât de-n cântătoare! Că eu le-aș lua cu mine Să le am, să-mi fie bine. Banca din colț Merg pe alee și gândesc, Merg repede să nu greșesc Pe-o bancă mă opresc puțin Ca să gust soarele din plin. Dar în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Elena Dans cu îngerii Un înger alb, ca sticla, cosea cu fir de viață rana sângerândă a cerului. Și eu simțeam că am aripi din vise de mult uitate. Cu ele dansam în gânduri, pluteam prin temătorii nori, iar pădurilor cântătoare le dădeam glasul tăcerii. Vedeam cum umbre fugarnice mă înconjurau și mă salutau. Îngerii viselor, imaginilor uitate noi suntem și aducem parfumul inspirației ce face vise dulci, amețitoare. Argintia lor aură emanată mă făcea să simt și eu că toate
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
douăzeci și cinci. Biroul detectivilor era și mai vesel. Cineva agățase de ușă o rochie neagră ieftină, tăiată în două. Harry Sears, pe jumătate abțiguit, valsa cu femeia de serviciu, o negresă, prezentând-o drept adevărata Dalie Neagră, cea mai bună pasăre cântătoare colorată de la Billie Holliday încoace. Trăgeau câte o dușcă din sticluța lui Harry, iar femeia de serviciu cânta gospel cât o ținea gura, așa că polițiștii care încercau să vorbească la telefon își acoperiseră urechea liberă cu mâna. Cei care totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a răscumpărat totul. „Dacă Isus n-a rezistat apostolilor care i-au sucit mințile, ce să ceri unui om obișnuit?” perora, clătinându-se, călugărul renegat. Ceilalți ascultau, uluiți și puțin speriați de această blasfemie. Cu vocea lui nazalizată și ușor cântătoare apostatul îi liniști: „Chiar dacă Bătrânul nu există, noi trebuie să trăim ca și cum ar exista”. „Cum adică?” sări Domnul Andrei, mai mult ca să schimbe vorba. Călugărul l-a privit lung, cu un fel de milă, fără să-i răspundă. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]