3,622 matches
-
de planul ucigaș al celor doi ciobani, sau de ,,Mai am un singur dor”, în care aceeași idee vine într-un moment al deznădejdii, poetul nemaicrezându-se în stare să facă față ,,patimilor” care asaltează și tulbură ,,al mării aspru cânt” (metaforă a vieții agitateă, în ,,Vara”, gândul sfârșitului apare într-unul din cele mai fericite momente ale vieții sale. Poate, de aceea, nota elegiacă este mai profundă în poezia lui George Coșbuc. La baza ei stă convingerea - rod al unei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vorba de o veche și acceptată lege a naturii, poetului îi este ,,inima de lacrimi plină”... Asemenea lui Eminescu, însă cu sens diametral opus, Coșbuc apelează și el la semnificațiile metaforice ale mării. Dar dacă pentru Luceafăr ,,al mării aspru cânt” geme de patimi, în concepția lui Coșbuc liniștea și pacea de sus își prelungesc virtuțile și dincolo sub glie și sub cruce: ,,Natură, în mormântul meu, E totul cald, că e lumină!” Atributelor obișnuite ale morții întunericul și frigul , poetul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trist? Vino! Inimile noastre te așteaptă. Toate potecile, crângul și izvorul, teiul și salcâmul, te așteaptă! Și codrul te așteaptă cu brațele încărcate de flori de tei. Vino Luceafăr blând, inimile noastre te așteaptă! Sub zorii trandafirii, te așteptăm în cântul nostru cel dintâi! 19.2. RECENZIA Recenzia este o compoziție în care se prezintă o carte unui prieten care n-a citit-o încă, sau unui public mai larg prin intermediul mijloacelor de informare în masă. Această compoziție este de mici
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
atmosfera. Privighetoarea se așeză pe unul dintre brațele vânjoase ale templului și începu a fredona în liniște deplină un cântec al nemuririi, al prieteniei veșnice, lăsând în nemurirea arborelui falnic o pană, în însemnătatea prieteniei lor, promițându-i reîntoarcerea. La cântul său, întreaga dumbravă fu cuprinsă de emoții și mii de animale, insecte păsări îi admirau glasul cel pur. Soarele palid își îndreaptă privirea spre locul faptei, oglindindu-se in apa pură și cristalină a unui lac azuriu din apropiere, unde
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce acum dormea cu capul în penele-i de argint, iar sus de tot, luceafărul nopții își trimitea ninsoarea de steluțe albe spre lacul fermecat, înfășurându-l într-o lumină nouă, caldă. Dar, deodată, se auzi un țipăt nemelodios: era cântul de pe urmă al unei lebede. Se stinse o viață aici pe pământ. Lacul își pierduse un tovarăș. Privind în sus pe cer, văzui o steluță mică, o scânteie de foc, cum aluneca de pe boltă și-și stinge licăririle. Poate era
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
urmă. Din cosița ei aurie a umplut câmpurile cu lanuri de grâu; din culoarea ochilor albaștri, apele râurilor și marea, din opinci, bogăția pământului, din sufletul ei curat, inima poporului român care s-a născut pe acest meleag, iar din cântul ciocârliilor - graiul neamului. Cântă din fluier vers dulce și razele soarelui, împletite în horă, coc rodul pământului. Mulți au dușmănit-o pentru frumusețea și hărnicia oamenilor. S-au bătut cu oști nenumărate și au ferecat-o în lanțuri. Dar când
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În scurt timp și Anita, tot Înaltă, dar cu sânii căzuți, Întrucât de ei se agățau de câteva ori pe zi Andreas, fiul natural al poetului Demian de care nu auzise nimeni, dar care o deflorase fără durere recitându-i cântul V din Infernul lui Dante În traducerea lui George Coșbuc. Cel puțin așa i-a spus el, iar ea nu se Îndoia deloc de celebritatea lui Dante Alighieri, de puterea poeziei de a alina suferințele oamenilor fără deosebire de naționalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era Eduard Mezincescu. În '52, directorul școlii îl retrogradează. Tata ajunge profesor de pian auxiliar. Locul i-l suflă iarăși un fost elev. Victor Marievici (spre deosebire de) nu era "creator conștient". Ba chiar inconștient, de vreme ce nu apărea la gazeta de stradă "Cîntul vieții" și nici nu se abona (refuz ferm!) la "Veac nou", publicație U.R.S.S., în limba română. Nu scria ca Ovidiu Varga: Să ne însușim cît mai temeinic cultura muzicală sovietică (în "Contemporanul", 1 dec. '50); nici ca George Bălan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eternă curgere și îmbogățire. Dar... la ce i-a folosit? Stilul declamativ În volumul Teatru de Mihai Nedelcu (Ploiești - Mileniul III, 2006) sunt incluse trei piese: Maxima libertate. Vis încarcerat în vis, dramă ezoterică, 2001, Capcana, poem dramatic în 4 cânturi, și Șaua Dracului, dramă pastorală. În aceste piese, toate personajele, fără nici o excepție, vorbesc la fel, și anume teatral. Mai exact, nu vorbesc, ci declamă, chiar și când sunt în intimitate. Luând în considerare subtitlurile, „dramă ezoterică“, „poem dramatic“, „dramă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aștri neștiuți; urmează apoi eliberarea de zodie și de numire, de orice determinare; suișul continuă dincolo de finitudine - de forme - și dincolo de concepte - de Idee -, pentru ca, în final, lotusul primordial, întemeietor al cosmogoniilor, să deschidă acel indefinisabil pur, cheia transmutantă fiind cântul.“ Cartea, în întregime, nu este altceva decât o beție de neologisme. O putem deschide la întâmplare pentru a găsi fraze de acest fel: „Cu cât mai neașteptate, mai revelatoare sunt apropierile transmutante, cu atât mai solicitat este ecoul în receptivitatea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
relevante. În Comentariul la Cântarea Cântărilor, redactat de Hipolit (170-235), cuplul Mire-Sulamita anunță cuplul Mire-Maria Magdalena. Ca și Sulamita, Maria Magdalena își caută iubitul celest și, găsindu-L, Îl îmbrățișează: „L-am prins (ekratese) și nu-L voi mai lăsa” (Cânt. 3,4). Îl îmbrățișează, Îl strânge atât de sufocant, spune Hipolit, încât Isus trebuie să o pună la punct: „Nu mă reține!” Alt element interesant al comentariului hipolitan este legat de grădina în care se află mormântul, conform versiunii lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bine. La masă, cu spatele spre ușa de la intrare, stătea un bărbat. Avea părul lung și negru, lăsat peste straiele albe ca zăpada. Cânta sau vorbea nu înțelegeam. Am crezut că ne-a auzit. Dar el nu se mișca. Doar cântul sau murmurul acela, sau ce-o fi fost curgea necontenit. Am început să ne uităm în jur nu vedeam de unde vine lumina și nici căldură nu știam de unde venea. Am trecut ușor în fața lui, să-l privim. Pe masă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
malurile Nilului în vremea tinereții ei, dar acum păstra de o veșnicie tăcerea sfânta înflorind pe-o tulpină cu ea, că, în ziua în care unul din noi va lipsi la ceasul nașterii de taină, ceva însemnat o să se întâmple: cântul nostru va răsuna în tot cerul, toată lumea o să ne audă, toată lumea o să se bucure, dar pe copil îl așteaptă dureri multe și multe lacrimi pe mama lui și... nu-ți spun mai departe. Te rog, ajută-mă să-l caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca lumina... iar coama nu era cenușie, ca a oricărui măgar, ci albă și ondulată, atingea pământul... Cu teamă, am dat glas uimirii și iată că strigătul meu, de care atâta timp mi-a fost rușine, devenise cel mai dulce cânt pe care-l auzisem vreodată... Mi-am dorit să beau apă. Și, pe dată, un râu de lumină apăru printre stele, în fața mea; din râu mă privea ceva ce nu văzusem niciodată : semăna cu un cal, dar în frunte avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în limba ucraineană au început să se înfiripe. Am strâns-o pe Minodora la piept și am început și noi să murmurăm colindele noastre. "Te gândești la tata, nu-i așa ?", m-a întrebat ea când ne-am oprit din cântul firav. De unde știa Minodora că într-adevăr mă gândisem la Simion mai mult, mai profund, cum nu mai gândisem dinaintea plecării noastre din Hliboca spre libertatea iluzorie ? Abia dusesem la gură primele înghițituri, privind fascinată cum îmbucau oaspeții noștri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ei, moștenit de cine știe câte generații. Un îndemn interior îi spune că trebuie să îl cânte, să își unească vocea cu cea a Teodorei, ceea ce se și întâmplă într-un mod spontan, firesc. Cele două voci se contopesc într-una singură, cântul devine mai puternic, mai vibrant. Când se oprește, ca la o comandă, după o a treia intonare, liniștea care se instalează este tulburătoare. Pleoapele s-au ridicat de pe ochii Teodorei și lumina lor verde pare fosforescentă atunci când fixează ochii Dorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru un strop de apă, doamnelor și domnilor, Sonata nr. 3 în re minor, în interpretarea celebrului țambalagiu Z... N-am încotro. Iau, cu eforturi supraomenești, vioara și arcușul, mă sprijin cum pot de palmier și încep să cânt. Și cânt, și cânt... N-o să-ți vină a crede, dar repetam aidoma improvizația din seara aceea, dacă-ți mai amintești petrecerea la care i-am salvat viața dirigintei... Termin. Nici nu mai am puterea de a mă mai apropia de izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
strop de apă, doamnelor și domnilor, Sonata nr. 3 în re minor, în interpretarea celebrului țambalagiu Z... N-am încotro. Iau, cu eforturi supraomenești, vioara și arcușul, mă sprijin cum pot de palmier și încep să cânt. Și cânt, și cânt... N-o să-ți vină a crede, dar repetam aidoma improvizația din seara aceea, dacă-ți mai amintești petrecerea la care i-am salvat viața dirigintei... Termin. Nici nu mai am puterea de a mă mai apropia de izvor. Aud: "Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fereastră: "Să vă ia mama dracului de guriști și țambalagii de mahala ce sunteți, că a tunat și v-a adunat pe scara asta: pușcăriași, ghicitoare, scandalagii și genioși!"... Era clar. "Sara pe deal" nu putea fi ocolită... Intru și cânt. Unchiul Grătărel apreciază valoarea. Scuipă faraonic pe-o sută și mi-o lipește de frunte. Nimeni nu face economie de scuipat. Mă trezesc, într-o clipă, cu toată fața acoperită de bancnote. Unchiul aplaudă, își suflecă teatral mânecile și lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a luat decizia excomunicării celor vinovați de tentativă de suicid. Începând de atunci, lumea creștină europeană avea să privească sinuciderea ca pe un păcat capital, refuzându-i nefericitului orice posibilitate de redempțiune (să ne amintim, de pildă, descrierile dantești din Cântul al XIII-lea al Infernului, în care sinucigașii sunt sfâșiați de câini în pădurea crescută din propriile lor umbre trupești). Aceasta nu-i va împiedica însă pe spanioli ca, o dată cu descoperirea Lumii Noi, să folosească tot arma morții voluntare pentru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să-l fi izbit ca fiind deosebit de frumoasă; totuși, unduioasă și fragilă, ea părea atât de frumoasă, încât el se temea aproape să-i audă vocea". O ipostază, înrudită tehnic, a Duducăi frizează ridicolul cosmic, mai ales din pricina combinațiilor exagerate: "Cântul începu să devie din ce în ce mai slab; tambura îi căzu din mâini și frumoasa jună adormi într-o poză atât de răpitoare, încât ar fi putut să piarză mințile celui mai stoic dintre filosofi (Marc Aureliu și Epictet, parcă vă și văd
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cari trăiesc. Imaginația creează cele mai frumoase icoane despre strămoși, cu privire la traiul, morala, obiceiurile și onestitatea lor. Cineva însă, nu-și poate da seama pentru ce părinții, rudele, amicii și cunoscuții săi apar, după moarte, mult mai merituoși decât atunci cânt trăiau. Viteji neamurilor, dobândesc puține cununi în viață, dar după moartea lor când zugrăvirea eroismului se înflorește de către urmași. Eroii sunt imortalizați prin monumente, statui, cununi, creațiuni de imnuri și povestiri mărețe ale faptelor lor. Tot aceasta se întâmplă în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
oricărui tremur, fie el cât de mic, plămânii având - după cum se vede - un rol deloc neglijabil într-o astfel de meserie. Apoi, de mai multe ori pe zi, pentru exersarea degetelor, cât și pentru dezmorțirea lor, după ore de scris, cânt, așa cum mă pricep, la harpă. Este, totodată, un mod cum nu se poate mai potrivit de a-mi liniști sufletul și mintea. Când copiez un text, mă gândesc doar la literă, evitând ca firul epic al scriiturii să mă atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
două melodii. Una cu Matilda Pascal Cojocărița și cealaltă singură. Mie îmi place muzica, dar nu am voce. O să mă chinui. E bine că aceste cântece sunt mai mult cu strigături”, a declarat Monica Tatoiu, pentru click.ro Monica Tatoiu. “Cânt pentru Victor Marinescu, unul dintre dansatorii călușari din Craiova, care suferă de ciroza hepatică și nu are bani de medicamente. Fondurile care se vor stânge, le va folosi pentru tratament. Așa că merită să te faci de râs pentru o faptă
Monica Tatoiu: Merită să te faci de râs pentru o faptă bună by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78796_a_80121]
-
originar din Chișinău, este o natură muzicală sensibilă, de temenică, de convingătoare implicare în actul adresării; nu forța, ci echilibrul interior, nu consistența șarjată a sunetului, ci transparența culorilor timbrale, siguranța reflexelor privind tehnica instrumentală, constituie împreună datele importate ale cântului său; ...cele care i-au adus distincții importante la marele Concurs "Regina Elisabeta" de la Bruxelles, la Concursul de la Sion, spre exemplu. Au cântat împreună, zilele trecute, la Bușteni - la Casa de Cultură, la București - la Ateneul Român, în Sala Casinoului
Orchestra tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7000_a_8325]