609 matches
-
pariul. Mircea fusese aproape, zisese No-Ko-To. Cel mai aiurea fusese Sandu, care zisese doar așa, de banc, că formația se numea "Cotonogeala"... Să dai la cotoaie sau să cotonogești însemna să pui piedică la fotbal. Era și un fel de cântecel cu "cotoaie", unde totul era să nu spui cuvinte urâte, dar să știi că ele sânt acolo, bine ascunse, și asta să te facă să rîzi: "Nea Mitică e golan,/ Bate mingea pe maidan,/ Ba mai dă pe la cotoaie,/ Ba
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vopsită azuriu, aflată sub mult mai întinsa boltă cerească, exact în centrul ei, și-avînd în jur vegetația înflorită și parfumată a parcului. Trei stejari uriași, foarte bătrâni, plini de scorburi, ocupau tot cerul din fața clădirii. Jean își bolborosea unul din cântecele, când rămase brusc cu gura căscată și se repezi ca un apucat spre un autocar ce oprise lângă Circ: "Turiștii, fraților, au venit turiștii!" Mai toți copiii se repeziseră și ei spre ușa autocarului, din care începuseră să cobo.are
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un cap sălbatic de tătar: la cinema "Timpuri noi" rulează filmul "Mongolii", de care toată lumea e-nnebunită. Un difuzor de deasupra Halelor hîrîie-n gura mare un cântec vesel: De dimineață lângă lac pescarul amator/ își cânta ca pentru el un cântecel de dor..." Ce de lume! Fiecare zorind spre daravelele lui. Stai în intersecție cel puțin un sfert de oră și, o dată scăpat din viermuiala, tramvaiul țâșnește pe Colentina, stradă la fel de-ngustă ca și Moșilor, dar mult mai pustie. Aici casele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
saboții obligatorii în picioare), pentru ca-n final să-și arate fundul ca dansatoarele de cancan. De Sint-Niclaas se costuma în Swarte Piet, copilaș negru pe care sfântul îl avea drept paj nedespărțit. Cânta pe aceeași scenă îngustă, împreună cu venerabilul episcop, cântecelul tradițional în care se povestea cum sfântul vine din Spânii ca să aducă micuților olandezi multe daruri și jucării. Dar dacă n-au fost cuminți, moșul avea să le aducă doar un băț vânos și falnic, pe care se și grăbea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
constelație. E drept că sistemul de notare era rudimentar, însă memoria se mulțumește adesea de un suport infim. Fără îndoială că mâzgăleala asta nu a fost suficientă ca să mă liniștească iar să adorm la loc ținea de domeniul miracolului. Absurdul cântecel de zece note mi se lipea de craniu ca și cum în capul meu s-ar fi aflat un afurisit de mecanism care nu putea fi oprit. Îmi evoca cele cinci note care, în Întâlnire de gradul trei, servesc la comunicarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
gândesc la asta! Să împart cu ea un pahar de vin și apoi să murim în același spasm. Ce este deci dragostea? Pentru canalie, un desfrâu, o plăcere abjectă și trecătoare. Trebuie cercetate caracteristicile dragostei așa cum le concepe canalia în cântecele fară perdea, în înjurături și grosolănii pe care le repetă în lumea beției ei, sătulă sau pe stomacul gol. De exemplu, „a băga piciorul măgăriței în vas“ sau „a-și pune pământ pe cocoașă“. Dar dragostea mea pentru ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-l și pe el cum își folosește trupul s-o cucerească, ca să-ți dai seama că nici el nu e un sfînt. — Nu m-aș putea imagina în locul lor, recunoaște Curistul. — Fii serios, totul e să știi să-ți alegi cîntecelul potrivit, spune Roja, după aceea totul vine de la sine, îl încurajează, privind atent fiecare mișcare a Angelinei care pune bucățică cu bucățică stăpînire pe Părințel ciupindu-l pe spate, înfigîndu-i unghiile în ceafă, smulgîndu-i gulerul sacoului, trăgîndu-l și împingîndu-l înainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
această subterană a vieții proliferând Între degradare stătută și energie malefică, procesul plagiatului Barbu, asaltul „celor 13” condeieri visând o Uniune a Scriitorilor Comuniști, macabra farsă a funeraliilor lui Baranga, Întâlnirile Conducătorului cu „scriitorii țării” (admirabil prezise În lamentabilul vechi cântecel al lui Alecu Văcărescu: „Ah, stăpânul meu, iată că mi se ia și călimara, fie-ți milă de mine!”), aliajul de comunism și neofascism În „doaga mistico-rasisto-etnică”, până și „poznele” unei Florica Mitroi sau enormitățile enormei Suzi etc. nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sunt viu, minune, sunt viu, Doamne!” și era februarie când a intrat În casă plin de spaimă, venind de la o nuntă, lăsând În prag haita flămânzită, căreia Îi cântase tot drumul prin păduri și peste dealuri de frica morții toate cântecele pe care le-a știut el și poate câte altele pe care nu le-o fi știut. „Miroși a sânge de cal”, i-a spus nevasta. „Hai să te speli” așa i-a spus. Și s-a spălat și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
multe casete video cu Tweenies. Toți s-au uitat la mine cu o ură profundă înainte de a tropăi în sus pe scări până la baie. M-am întrebat dacă ar fi potrivit să merg cu ei și să le cânt un cântecel despre spălatul pe dinți ca să-i îmbărbătez. Dar Tally se descurca și singură răcnind la ei. Câteva minute mai târziu, au coborât cu toții. Copiii arătau aproape prezentabil, dar Tally se transformase în, ei bine, în ea însăși. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Iaffa. Poruncește slugilor să pregătească lucrurile de trebuință. Am primit știre că galera care ne va duce la Istanbul a sosit astăzi în zori de la Alexandria, spuse spătarul intrând în odaie. — Acasă, acasă... începu Stanca în românește să fredoneze un cântecel născocit de ea. Amândoi, spătarul și doamna Ilinca, o priviră mirați căci trecuseră mai bine de patru ani de când vorbiseră între ei numai grecește și iată... Am primit și eu vești de acasă... E harnică noru-mea. Al patrulea prunc ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mirosurile străine, să fie, până la primăvară când o să pună ispravnici să mărească și să repare curțile domnești, locul ei și al dragostei ce-i poartă bărbatului ei. Ca într un ritual, mișca lopățica pe după brocardurile de la ferestre și cânta un cântecel cu ochii pe bobul de jăratic și pe firul de fum aromat. Doar când ajunse la ușă o băgă de seamă pe Manda, închinându se, și pe Zamfira, rânjind. — Sărut mâna, măria ta, șopti Zamfira și se lăsă în genunchi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eu; "Căcat. Nici nu rimează". Dar de cîte ori le atrăgeam atenția că nu rimează, mă băteau. Mă pocneau cu o riglă de lemn. MINISTRUL: Copiii sînt niște fiare. Dar gîndește-te că vei avea și tu propriile tale fiare. Cine știe ce cîntecele or să inventeze despre numele tău. JENI: Dar cînd am ajuns secretară de director mi s-a spus Jeni. Nu găsiți că e potrivit? MINlSTRUL: Cît se poate de potrivit. JENI: Ei... Dar cînd am devenit șefă de cabinet la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lor real sau cel conturat în opera-pretext (romanul lui Klaus Mann) trebuie puse pe seama dorinței de expresivitate. La fel și eventualele nepotrivirii între text și realitatea sau interpretarea curentă a unor evenimente istorice. Fragmentele atribuite altor piese, pretinsele dramatizări și cîntecele sînt parafraze libere ale autorului la modelul invocat sau sugerat. "Argumentul" autorului foarte exact ne scutește de comentarii privitoare la modalitățile compoziționale ale dramaturgului. Aș reține doar specificația din subtitlu, "o dramă contemporană", în condițiile unui text datat "Hamburg, Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că a dat cu aspiratorul; a strâns masa și a spălat vasele după prânz și (cu ajutorul meu modest și drăgălaș) le-a pus la loc în bufetul milhiks din cămară - toate astea fluierând întreaga dimineață, veselă ca un canar, un cântecel fără melodie, plin de vigoare și bucurie, de inimă ușoară și mulțumire de sine. În timp ce eu îi desenez ceva cu creionul, ea face un duș - iar acum, în dormitorul scăldat de razele soarelui, se îmbracă să mă scoată în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
motiv de dezamăgire pentru cei tineri, indiferent ce simțeau părinții și, totuși, până și la vârsta copilăriei, puteam înțelege atâta lucru, că o înfrângere la fotbal nu era chiar cel mai cumplit dezastru de pe lumea asta. Galeria avea chiar un cântecel pe care văru-meu și amicii lui îl cântau din tribună la sfârșitul unui joc în care Weequahic o luase din nou pe coajă urât de tot. Îl cântam și eu cu ei. Ikey, Mikey, Jack și Sam, Băieți ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de tembel cum mă crezi tu pe mine. Acestea fiind zise, întinse mâna și deschise radioul tocmai când cânta The Good Guys. Și weekend-ul acela parcă nici n-ar fi existat. Ea știa pe de rost textele de la toate cântecele. Și ținea morțiș să aflu și eu chestia asta. — Yeah, yeah, yeah - yeah, yeah, yeah. O interpretare de-a dreptul remarcabilă, un omagiu adus cerebelului. Pe înserat am tras pe dreapta, în parcarea unui restaurant Howard Johnson’s. — Băi, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Colindătorul Elenă Marin Alexe (în memoria tatălui meu) Mi-e plină inima de pace când seara-ncet coboară, Ascult la geam un cântecel pe-o struna de vioară. Un bătrânel cu părul nins și fața-mbujorată, Eu îi zâmbesc și-l rog șoptit, să mai colinde-o dată. Privirile i se-aprind de bucurie muta Și-mi spune blând încetișor- fetița mea asculta! Cândva
Colind?torul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83252_a_84577]
-
ace moi de pin și mușchi, când zgomotele orașului se ascundeau după copaci, și euforia comună dată de un pet deschidea posibilități și lumea se făcea mai mică. Atunci puteai să tragi un concurs sau orice altceva, de obicei un cântecel - dar nu era cazul să-ți faci probleme, pentru că, orice ai fi făcut, amintirile ți se lipeau de cap cu încăpățânare, nu le puteai evita, și erau tari, ascuțite, primejdioase ca alcoolul. Erau și verzi, de culoarea mușchiului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bătătorite, amirosind a petrol, un om cu un glas blajin, căci dacă tata cânta așa de frumos, desigur că acest meșteșug îl moștenea de la bunicul. Desigur că fanaragiul, când venea acasă de la slujba sa, ostenit dar mulțumit sufletește, fredona vreun cântecel ca „Bulgăraș de gheață rece”, cu iarna aceea care vine și nu mai trece, și poate nu avea cu cine petrece, pentru că a fost o zi nefastă când i-a murit nevasta, bunica cea bună, de care nu știu nimic
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cost, numai el vindea pentru cântece și ceva fructe. Așa că Uipuk adusese câțiva prieteni să cânte pentru vânător, ca răsplată pentru pielea de ren. A fost una dintre cele mai frumoase seri, povesti manu. — De ce îl interesează atât de mult cântecele ? întreabă Nadine. — Pe vremuri, înainte de curentul electric, eschimoșii considerau cântecele un fel de avuție personală. Din noiembrie până în mai, pe tot parcursul iernii polare, cântecele și dansurile erau la mare preț, pentru că făceau să treacă timpul mai ușor. De altfel
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
acasă, nici de unde era mama ei sau ea, iar copacul Îi spuse că se simte flatat și se oferi să facă ceva ce nu mai făcuse niciodată Înainte, Îi promise că o va lua sub protecția lui. Pentru că Îi plăcuseră cântecelele ei. Când deschise ochii se crăpase deja de ziuă, iar avionul zbura acum pe deasupra unor câmpii imense, acoperite cu zăpadă. Sub zăpada aceea erau semințe și iarba urma să țâșnească la suprafață În primăvară, dar acum totul era Înghețat, mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
încolonați, să-și țină mâinile la spate, să mănânce tot (nu numai tocana, pilaful și ciulamaua, chiar și borșul cu știr, care, pentru unul ca Paul, era un prilej de lacrimi, zbucium și eternă răzvrătire), să învețe poezia, să cânte cântecelul, să-i dea în dar mămicii de 8 martie inima (și, în plus de asta, tot felul de ghiocei desenați și lipiți cu pelicanol pe cartoane), să numere un, doi, trei, patru, cinci, șase, atenție stăm, să se pârască unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vârstă dintre noi era spulberată de vânt, patruzeci și opt de ani se duceau în hăuri ca polenul sau ca praful, cum eu nu reușeam să mă dau peste cap și să ajung bărbat, el redevenea copil, nu numai prin cântecelele și poantele din adevărata lui copilărie, ci prin sute de gesturi, cuvinte și semne. Odată, la cabana Omu, după ce terminaserăm o ciorbă de fasole, am găsit întâmplător sub mușamaua murdară, pe cantul mesei, o iscălitură în lemn. Și scria așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zăpadă. Ingerii călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârâu. Si nu vedeam sfârșitul în față, îngerii căzură în urmă pe drum... Mi-am părăsit mama, singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri...” Incet... tot mai încet, murmura cântecelul de jale al mamei sale până adormea... "Prietenul” le întreținea serile, pe vremea aceea, și la Iași ca și la Bârlad. In seara aceea, transmitea: ”Te-așteaptă un om... Glasul lui Dan Spătaru tremura cu un fel de disperare, care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]