735 matches
-
arestările în armată. M-a pregătit din vreme și zile întregi am răscolit biblioteca, am ars documente, scrisori, acte, cărți, n-a găsit Securitatea nimic. Au desfăcut canapeaua, parchetul, foile cărților, absolut nimic n-au găsit ca să-i pună în cârcă. E-eei, nu se jenau ei să te scoată vinovat fără probe, dar el nu intrase în primele loturi. Au tot așteptat, îl tot chemau, după cum am aflat, la interogatoriu, l-au presat... Destul de repede s-a îmbolnăvit. De judecat, n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știe cum să procedeze cu ea. „Mă rog, se gândise preotul, o să mă uit la ea, atâta tot. Dar, fără doar și poate, am să-i las lui toată responsabilitatea. N-am de gând să-mi iau fata asta în cârcă!“ Acceptând ideea că trebuia s-o „examineze“ pe domnișoara Meynell, părintele Bernard nu prea știa cum să procedeze. Se hotărî să fie franc, să-i explice că nu era în nici un fel „meditatorul“ ei și că, pur și simplu, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cum adie vântișor de Siberia. Măi Făcutule, eu am umblat oleacă printre amărâții de colhoznici și am înțeles nenorocirea lor. Vrei ca și noi să ne băgăm gâtul în jug de bună voie? Ba chiar să ni-i ridicăm în cârcă cu bună știință? Fă-o, Făcutule, și ai să vezi cum vei merge deșelat după cotitură câte zile îi avea de trăit... „Adică cum după cotitură?” - s-a întrebat Făcutu. Răspunsul nu s-a lăsat așteptat nici o clipă. 116 Apoi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca din oală... Ce ai de spus despre toate astea? Toaibă tăcea, dar simțea că nu-i de glumă. Nu se gândea să răspund, dar în mintea lui se cuibărise întrebarea: „De unde știu aiștia toate câte mi le pun în cârcă? Dacă nu am nici o vină că am luptat pe front, apoi celelalte sunt adevărate și dacă le recunosc mă leg singur de mâini și de picioare. Trebuie să tac! Numai să nu mă pună să dau declarație scrisă. Că una
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
este că, de atunci, tânărul Roland a rămas în anturajul împăratului îmbunat, iar tatăl său și-a redobândit titlul de cavaler. Bineînțeles, cei doi soți și-au legalizat, între timp, relația. Când înțelepciunea domină orgoliul Multe s-au pus în cârca lui Carol cel Mare de-a lungul vremii. Unele având câte un sâmbure de adevăr, altele fiind de departe închipuiri cu nuanțe fantastice. La fel ca în basme. Dar nimeni nu se supără din această pricină, tot omul fiind de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
șagî - a vorbit Sevastița, frecându-se la ochi. ― Ei! Abia acum ai să calci calea fără nici o trudă. Uite, aici ți-am pus ceva de-ale gurii și în plosca asta niște vin. Când urâtul ți s-a urca în cârcă, să guști din el și să vezi ce spor ai să ai la mers. ― Apoi, dacă oi vini pre’ des pi la matali, conașule, m-oi boieri de-a binelea. Din vinul aista am sî-i duc și Zânii un strop
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
-o cu grabă. Era scrisul Zânei, care glăsuia : “Mi-i tare dor. Poftă bună. Zâna”. Am mâncat cu poftă. Apoi am ieșit pe cerdac. Gândul că Zâna a fost cea care mi-a adus de mâncare mi-a aruncat în cârcă întrebarea: “De ce n-a mai întârziat măcar un minut?” “Prietene, mulțumește-te cu puțin. Trebuie să te gândești că bătrânul e stăpân deplin asupra Zânei. Orice greșeală a ei ar aduce cine știe ce ponoase pentru biata fată” - m-a făcut atent
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
clădi o supărare simplă, cu parter sau cu mai multe etaje de supărare. Un primar, (nu spun cine și de unde anumeă, și-a depășit propriul record de sărituri în sus de pe fotoliu când a auzit că i se pune în cârcă numărul în continuă creștere a gropilor de pe străzi. Nu că alta ar fi fost realitatea, dar motivul esențial al supărării l-a format slaba percepere de către public și presă a mișcării de idei în jurul gropii și chiar mai afund. În
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cinstit, tot ceea ce am văzut. Am fost și am rămas convins că literatura care rămâne este una de natură documentară, un fel de radiografie a societății prin care călătorim. Cine să o facă, dacă nu noi cei care ducem în cârcă tot balastul ideologic al diferitelor curente politice? Așa s-au născut „Vitrina cu fantasme” (că ce poate fi altceva utopia comunistă de a aduce fericirea generală pe pământ, decât o fantasmă?), Pe fluviu la deal (de avânt socialist și promisiuni
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
Cum, ție nu-ți pare bine? ― Desigur, răspunse. Doar n-oi fi vrând să țopăi de bucurie. Vom avea o casă. Foarte bine! Trebuia s-o avem mai devreme sau mai târziu. M-am vârât în pat cu nefericirea în cârcă. După explozia de bucurie de adineauri nici că se putea un duș mai rece. Oare Mi-haela mai purta pică tatei că se împotrivise la căsătoria noastră? E adevărat, îl îngrijise și-l acoperise de toate atențiile, dar toate astea le
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cânta muzica, în parcul central din fața bisericii numită Sobor iar noaptea făceam noi serenade de lunateci. Noroc că aveam paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le luam în cârcă ca pe sfintele moaște și iar ieșeam la plimbare, la îndoit de oase după atâta directă îndreptare pe scândurile podinei muzicale. Masa era conform vecinătății, ecumenică: apă, pâine, mere sau prune uscate. Ei, și ce-i cu asta? Nu eram
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
gâfâit: Să trăiești și sărut mâna, conașule! De când mă tot silesc eu să te ajung, dar nu-i chip. Matale calci soldățește, iar pentru mine amărâta îi o treabă anapoda de anevoioasă, pentru că bătrânețea mi s-o suit colea în cârcă și o simt din ce în ce mai grea. Și dacă ar fi numai atâta n ar fi mare lucru, dar mi s-o băgat aici în coșul pieptului și nu mă lasă să răsuflu în voie. Da’ până la urmă te-am ajuns, boierule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
asemenea veghetori și sfătuitori. Teama, însă, era firească...Să nu-i pierd, cine știe din ce cauză... O liniște grea s-a lăsat sub bolțile înalte. Doar foșnetul pergamentelor răsfoite de mine mângâiau pereții ce păreau că poartă vremurile în cârcă. Caut mereu în cliturile din fața mea. După un timp, mă opresc la hrisovul de închinare a mănăstirii Galata la Sfântul Mormânt. Închinarea a fost făcută de Radu Mihnea voievod, cu voia doamnei Maria, fiica lui Petru Șchiopu voievod. „ De ce te-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
acțiune. Și a reușit o neașteptată performanță: cricul, cu scîrțîitul lui greoi și răbdător, scoate domol luna din pămînt și o înalță către zenit. Cred că, dincolo de abila folosire a jocului de cuvinte, poemul înscenează și un paradox: pune în cîrca greierilor truda de a răsuci noapte de noapte pe osia lumii tot firmamentul. În orice antologie a greierilor acest poem va figura la loc de cinste. Corneliu Traian Atanasiu
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
aspect al vieții fratelui său care-l interesa pe el atît de mult. Erau fotografii cu automobile În culori nemaipomenite, cu femei cu niște sîni nemaipomeniți, Maruje nord-americance cîte vrei, claie peste grămadă. Santiago și Loster Lang IV ducînd În cîrcă două dansatoare goale pe UD coridor. Dansînd cu ele În cabaretul unde făceau striptis. Ieșind cu niște fete Încîntătoare dintr-o clădire a Universității. Sărutîndu-se cu o Peggy. Cu Încă una. Și cu Încă una. Cu sora geamănă a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întoarse spatele lui Bobby, dar se Întoarse apoi să-și ceară scuze și să-i explice că de fapt voise să-i Întoarcă spatele ăstuia, Șobolanului, care tocmai atunci venise lîngă el și parcă voia să i se urce-n cîrcă și să-i spună ceva la ureche, pînă cînd Vlăjganul se dădu un pas Înapoi călcîndu-l pe picior. Stătu cîtva timp așa și Șobolanul trebui să se sprijine de Bobby. Între timp continua să se prăpădească de rîs Împreună cu Lester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și rezistență. După miliarde de ani și sute de miliarde de neuroni, aceste rețele de celule au pus cap la cap o gramatică - cu substantive, verbe, prepoziții chiar. Aceste sinapse de înregistrare, încovrigate peste ele însele - creierul fiind cărat în cârcă și citindu-se pe sine în timp ce citește lumea -, au explodat în speranțe și vise, amintiri mai elaborate decât experiența care le-a cioplit, teorii despre alte minți, locuri inventate, materiale, la rândul lor, la fel de reale și de detaliate ca orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fereastra din bucătărie, uitându-se la terenul fermei. Ce-ți mai aduci aminte despre... tatăl tău? De fapt, și asta-i cam dubios. Pentru că așa-i ziceau individului, el și cu Karin Unu. Tatăl tău. Punându-și-l unul în cârca celuilalt. Păi, îi zice el. Omul n-avea stofă de fermier. Asta-i clar ca bună-ziua. Tot timpul întârzia sau se grăbea cu cel puțin trei săptămâni. Să învingă sistemul. Să sfideze ce știa toată lumea. Anul când a obținut cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Fane, care nici nu pricepuse ce i se întâmplă, credea că-i un fel de semnătură - ceea ce-i arăta istețimea înnăscută - și răcnise tot timpul ca din gură de șarpe că nu recunoaște nimic, să nu-i pună lui în cârcă ce n-a făcut. Acum, la a doua arestare, Fane nu mai țipase, îl privise numai pe Costache pe sub sprâncene: — Ce-ai cu mine, Jeane, ce-mi tot murdărești mâinile cu de-a sila, ce ticăloșie puneți la cale? De ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să rămână în primul oraș și în zori să se- ntoarcă la regiment. Nu tocmise nimic în deșert, ar fi trebuit să plătească, să-și riște pielea și să tremure pe întuneric, agățat de un zid, cu un mort în cârcă. Cum de tată-său, bazari înstărit, care își uitase păcatul, acceptase una ca asta? Consemnul era să se întâlnească în pustiu, lângă dakhma-ul Manji, imediat după miezul nopții. Se înfioră de imaginea bătrânului înfășurat într-un giulgiu și cărat pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
am blestemat pentru slăbiciunea care mă împinsese să-i scriu și am renunțat cu totul să mă apăr. Mai mult, am declarat la anchetă că mă socoteam un gunoi al societății, că acceptam orice concluzii doreau să-mi pună în cârcă, deoarece și silnică autoritatea tot autoritate rămâne. Din nefericire, aceste vorbe au fost interpretate ca o sfidare. La proces, am avut surpriza să-l descopăr pe tata în asistență. Numai că în loc să-mi mai fie de ajutor, prezența lui mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Puteți vorbi despre Gloria și fără mine. Se ridică și se duse în cada de baie cu vârtejuri. În timp ce apa se învolbura și se agita în jurul lui, se întreba cum va putea vreodată scăpa de Levy Pants punând-o în cârca vreunui sărman cumpărător. Doar trebuia să poată fi și ea folosită vreodată pentru ceva. Un patinoar? O sală de gimnastică? O catedrală pentru negri? Apoi se întrebă ce s-ar întâmpla dacă ar duce pe dig planșeta pentru exerciții fizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rog ... Ellis începuse să se enerveze. De fapt, nu el ar fi trebuit să-i facă asta mamei lui, ci fratele lui, Aaron. Aaron era preferatul ei. Dar Aaron spusese că avea un caz la tribunal. Așa că totul căzuse în cârca lui Ellis. Se apropie de ea, cu tubul în mână. — Pleacă de aici, Ellis. El continuă să se apropie. Sunt mama ta, Ellis. Ea îl călcă pe picior. Ellis urlă de durere, iar în clipa următoare o prinse de ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
e teamă că Îți vei Încornora părinții“. I-am vorbit pe larg despre Tina, care visase la o viață socială mai strălucitoare: se văzuse În brațele unui cineast de reputație internațională, dar se pomenise cu un Don Juan agorafob În cîrcă. Doamna Marchal a fost foarte severă cu ea: — Educația dumitale te conducea obligatoriu spre o fată de genul ăsta, Încă și mai inhibată ca dumneata. Ai ales-o cumva ca să le placă părinților? Fată singură la părinți, așa e? Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am blestemat pentru slăbiciunea care mă împinsese să-i scriu și am renunțat cu totul să mă apăr. Mai mult, am declarat la anchetă că mă socoteam un gunoi al societății, că acceptam orice concluzii doreau să-mi pună în cârcă, deoarece și silnică autoritatea tot autoritate rămâne. Din nefericire, aceste vorbe au fost interpretate ca o sfidare. La proces, am avut surpriza să-l descopăr pe tata în asistență. Numai că în loc să-mi mai fie de ajutor, prezența lui mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]