926 matches
-
lebede albe pluteau pe cer și poposeau negreșit în vale. Traversau oceanul venind din țări îndepărtate și necunoscute. La semnul lui Yozō, samuraiul își îndesă repede degetele în urechi. Sunetul puștii se abătu peste mlaștină ca un tunet răzleț. Câteva cârduri de rațe se înălțară în zbor. Lebăda zvâcni în sus, tulburând luciul apei pe care se iviră cercuri largi și se îndepărtă bătând din aripi. Aluneca pe apă zbătându-și aripile. Pe luciu apărură câteva cercuri. Pocnetul puștii se răspândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
te consideră un prost incorigibil, fiindcă spui glume cu ciori, fără să amintești de Kepler, Kant, Hegel, Schoepenhauer și alții din neamul lor. Este de groază, ca să glumești vreodată cu asemenea tipi, fiindcă nu știi cu cine îți pui în cârd. Săracul nenea Iancu, nu degeaba spunea că nu trebuie să glumești niciodată cu proștii și cu gloabele literare, dacă nu vrei să te umpli de bucluc, fiindcă orice prost sau gloabă literară consideră că are dreptatea lui, o dreptate ciudat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
oră, ce mai, puteai să fii oriunde în lumea asta și să nu te rușinezi acolo. Acum însă intervine specificul național de tranziție. Lângă gardul stabilimentului crește porumb, vacile pasc pe tăpșan, câte o găină mai cârâie la muzică, un cârd de rațe ignoră private propriety și își fâțâie fundul pe aleea grădinii de vară. Să turbe ecologiștii de pretutindeni în fața democrației extinse a biosferei! La fel de suprarealistă mi-a părut reclama de la capătul unui sat: „Vizitați Casablanca Băcia” (satul lui Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Lăsați diversiunea, că altfel o să vină o fată de fată și o să vă vadă forțoși și o să zică „Măi, ce macara” și o să vă vadă citind și o să spună „Măi, ce cip deștept”, da’ n-o să vă zică bărbați. Un cârd de cercetători au studiat un cârd de cimpanzei și le-au luat testosteronul (ăsta e un hormon masculin). Al dracu’, ăla care era maimuțoi-șef avea testosteronul cel mai ridicat; cu cât creștea cârdul și avea mai mulți în subordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o fată de fată și o să vă vadă forțoși și o să zică „Măi, ce macara” și o să vă vadă citind și o să spună „Măi, ce cip deștept”, da’ n-o să vă zică bărbați. Un cârd de cercetători au studiat un cârd de cimpanzei și le-au luat testosteronul (ăsta e un hormon masculin). Al dracu’, ăla care era maimuțoi-șef avea testosteronul cel mai ridicat; cu cât creștea cârdul și avea mai mulți în subordine, cu atât era ăla mai bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
n-o să vă zică bărbați. Un cârd de cercetători au studiat un cârd de cimpanzei și le-au luat testosteronul (ăsta e un hormon masculin). Al dracu’, ăla care era maimuțoi-șef avea testosteronul cel mai ridicat; cu cât creștea cârdul și avea mai mulți în subordine, cu atât era ăla mai bărbat, adică avea testosteronul mai mare. După o vreme, ăștia, cercetătorii, l-au luat pe dom’ șef și l-au pus singur într-o cușcă; i-au dat haleală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dat haleală, băutură, gumă de mestecat, Coca-Cola, de toate, dar nu mai era șef. Ce să vezi, frate? Începe la ăla să-i scadă bărbăția, măi tată, adică nivelul de testosteron, de la o zi la alta. Îl bagă înapoi în cârd, dar între timp altul îi luase locul, era șef, îi crescuse ăluia testosteronul, iar ăsta, pășea supus, printre femele. De aici ce învățăm noi, copii? Învățăm că socialul reglează hormonalul; cu cât sunt mai mulți supușii, cu atât mai falic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rațele sălbatice. Veneau din zarea Dunării, din bălțile Brăilei, și treceau prin smârcurile apropiate de la Mălina. Stoluri, pe cer depărtat, purpuriu, grăbeau ca alungate de vânt. Se deslușeau linioare mărunte, negre, în lumina vie a asfințitului, izvorau ca din aburi, cârd după cârd, intrau în marea de lumină, apoi coborau, se mistuiau. Mă îndreptai spre casă. Lumina scădea. Într-un timp, de pe colnic, mă întorsei. Moș Gheorghe Cucu se ridicase și el de la locul lui și mergea domol spre căsuța de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Veneau din zarea Dunării, din bălțile Brăilei, și treceau prin smârcurile apropiate de la Mălina. Stoluri, pe cer depărtat, purpuriu, grăbeau ca alungate de vânt. Se deslușeau linioare mărunte, negre, în lumina vie a asfințitului, izvorau ca din aburi, cârd după cârd, intrau în marea de lumină, apoi coborau, se mistuiau. Mă îndreptai spre casă. Lumina scădea. Într-un timp, de pe colnic, mă întorsei. Moș Gheorghe Cucu se ridicase și el de la locul lui și mergea domol spre căsuța de lângă pod. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în nourii de aramă, și deodată pulberile se umplură de o rumeneală ușoară; apoi o lumină lină se împânzi în dealuri și-n văi. Curtea și bordeiele rămăseseră departe în urmă. Balta liniștită rămânea și ea într-o parte, cu cârdurile de lișițe pe ea. Tălăngile își opriră sunetul într-o vreme, iar vitele își plecară capetele și începură a ronțăi iarba unei vălcele mlăștinoase. Pe căluțul lui sur, Niță Lepădatu făcu ocolul vitelor. Băieții îl priveau pe furiș, când trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
luminată, vreme multă n-a trecut la mijloc. După ce și-a scos paserea alchion puii în singurătatea mării, cătră sfârșitul lui răpciune, s-au trezit din miazănoapte vânturile. Și-ntr-un amurg, au început a se zări pe sub nourii plumburii cârduri nesfârșite de ciori, cârâind și țipând; și după ce-au trecut spre munte,amestecându-se cu întunericul, prinse a curge puf de omăt. Cătră dimineață, ninsoarea stătu. Și încă pe-ntuneric, moș Calistru auzi la ușă pe Boghean dupăind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și căprioarele, în țancul nevăzut unde se opriseră. Nu multe zile după întoarcerea lui Nicula Ursake din blândețea văii, au trecut pe deasupra Preluncilor stoluri de dumbrăvenci, fâlfâind și învârtejindu-se cătră asfințit. Și la o zi după ce au trecut acele cârduri de dumbrăvenci, s-a înegurat cerul de nouri posomorâți și a prins a bate o ploaie piezișă, subțire și rece. După douăzeci de ceasuri de curgere, în acea ploaie subțire s-au amestecat fulgi de lapoviță; astfel că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răspunzând mierlei și zvonului de amurg al luncii. Din când în când treceau și stârci mari cu chemări răgușite; stârci pitici albi, când dădeau peste noi, își învăluiau zborul mai sus, cu spicul moțului fâlfâind. Între bălți, începeau să umble cârduri mici de rățoi stingheri în zborul lor de sară, cu șușuit de aripi. La plăvii, rămâneau rațele năpârlite și familiile lor de rățuște, pândind cu ochii lor de mărgele cum se boltește cea mai lungă înserare a anului. O jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aruncaseră. Continuau să-l privească; Antonius le auzea glasurile, sunetele guturale de neînțeles. În cele din urmă, unul dintre ei făcu un pas în față. Ceilalți rămaseră nemișcați. O clipă, Antonius ridică privirea spre cer. Pentru a doua oară, un cârd de rațe sălbatice trecu pe deasupra lui; pentru a doua oară, una dintre ele se desprinse din formația în formă de V și dispăru dincolo de pădure. Avu brusc senzația că se află în primejdie și simți cum i se pune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
superior de observație, o bandă întreagă. — Maimuța mă urmărește, scânci Pinky, unde mă duc eu vine și ea. Se întoarse și-și privi încruntată fratele. Tu de ce te bucuri așa tare să le vezi? Cum să nu se bucure? Un cârd întreg de fețe interesate, negre și cu margini argintii, îl priveau drăgăstos dintre frunzele unui copac învecinat. — Nu ți-am zis, Pinky, că nu te urmărește nimeni, îi repetă domnul Chawla. Dar ce știa el despre atributele deranjante ale acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
veneam și plecam de la cârciumă. Noaptea, mai ales, aveam impresia că le auzeam inimile ticăind, un infern de inimi bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de inimi, zvâcnet de clipe adunate pe sârme, cadență de timp închis sub nesfârșit lințoliu negru. — Întrebam Mion efendi se vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
veste ciobanilor să urce oile la munte iar pentru copii aduce jocuri și multe bucurii. Ziua se mărește, zăpada se mărește Grădina a înverzit Cine a venit? Sosește primăvara cu muguri și cu flori Cu șiruiri lungi de berze și cârduri de cocori Sosește primăvara și-aduce-n poala ei Atâta viorele și-atâția ghiocei Natura se trezește și din grădina ei Cu drag le împletește cununi de ghiocei. Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură Prevestind un soare dulce cu lumină
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
lucernă) și o alta de culoare neagră, arată de toamna și acum Învăluită În aburi ușori. Băiatul deschise fereastra și simți În nări mirosul proaspăt de primăvară. Urmări cu privirea drumul de țară ce despărțea cele două tarlale și un cârd de ciori care-l survolau de-a curmezișul. Nu departe de terasamentul căii ferate drumul cobora Într-un fel de vâlcea (deasupra căreia aerul Încălzit de soarele puternic juca În ape) și putea fi văzut urcând din nou aproape de orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
partea cealaltă. M-am resemnat la ideea că voi fi Întotdeauna dintre cei care se uită de pe margine. Dar iată-mă, la numai câteva luni după asta, În față la Sanctuary, În hainele mele noi, la modă și cu un cârd de prieteni extraordinari care mă așteptau Înăuntru. Aparent, norocul mi se schimbase. Am văzut cu colțul ochiului o fată care semăna perfect cu Abby, pupându-l pe paznic și croindu-și drum Înăuntru, dar n-am reușit s-o identific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
iar spectacolul avea să Înceapă din clipă-n clipă. Am alergat sus și i-am făcut semn DJ-ului, care a oprit „Dancing Queen“ la jumătate și a pus sunetul electronic de tobe. Ăsta era semnalul. Hef se extrase din cârdul său de iubite și urcă Încet la nivelul superior al scenei, apoi bătu o dată În microfon și tună: —Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit. Fu Întrerupt de ovațiile frenetice și țipetele mulțimii, care aplauda, urla și incanta: „Hef, Hef, Hef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că nu îl vezi ... Cântec înapoi la tine Vor veni megieși, va fi roi de tembeli, sub fereastra-ți prea mulți vor falsa repetat, parcă văd prin potopul de pași un plecat, înainte de-ajuns la atâți decibeli. Va fi cârd și, la pusul de nopți deocheat, vor zbura lilieci în apus de scrobeli, iar prin creierii nopții, puțini și rebeli, neuronii pierduți vor muri ca-n palat. Ca din aripi, din mâini dau acum, lunecând de pe trepte pe străzi, parcă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
flamuri cu dragon și umbrele galbene. Printre ei se află călărețe îmbrăcate în costume manciuriene de luptă din secolul al XVI-lea. Pe laturile șeilor sunt agățate panglici galbene de care sunt legate vase de gătit. În spatele doamnelor e un cârd de animale vopsite în roșu. Pare un râu de sânge. Când mă uit din nou, văd oi și gâște. Se zice că aceste animale simbolizează norocul bine păstrat, iar roșul - dragostea de viață. Las jos draperia, ca să-mi ascund lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
măture dimineața în cancelarie. După un sfert de ceas, atât cît îi trebuia ca să-și bea țigara, dînsul făcea inspecție. Rezemat de parmalîcul podețului, emitea apoi, pe șanțul din fața școlii, judecăți de valoare. La primul meu contact cu școala, afară de cîrdul de gîște din curte, singura vietate a fost acolo Jugan. L-am întrebat cu cine aș putea vorbi. - Îndefinitiv șefu-i șef, mi-a răspuns el convins, iar această rostire, la dînsul, părea să aibă greutate de dicton. - Nu semnează
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
A, mamó, stai să-mi dai să beau!» La douăzeci de ani Victor se însura a șasea oară: două dintre neveste muriseră iar pe trei le alungase el.” De pe cărările pădurii care se deslușeau în luciul tocit al frunzișului ieșeau cîrduri de țigănci, cocîrjate sub panere de nuiele și coșuri din scoarță de tei, pline cu bureți. Stafidite, cele bătrîne erau urîte și schiloade. Ochioase și frumoase, țigăncile tinere priveau la noi cu plăcere. În marginea fagilor, o bătrînă cu picior
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
una era Cristina. Cealaltă, o fetiță mică și băgăcioasă. După ce au tras pe pămînt o linie, căpeteniile s au așezat cu vîrful piciorului la semn. Fiecare dintre jucătoare se puse una în spatele celeilalte, după propria căpetenie, înșirînduse în front. Reciproc, cîrdurile încercau să se tragă peste linie pînă cînd, într-o gălăgie infernală, toate fetițele se răsturnară una peste alta. Se auziră țipete ascuțite: „Noi v-am bătut! Noi vam bătut!” „Ba nu!” „Ba da!” Cel mai mult domnișoarei Cristina îi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]