2,562 matches
-
părăsesc un om, rătăcesc un timp prin locuri aride, căutând un trup ca să se odihnească. Negăsind nimic, își spune: mai bine mă întorc la casa pe care am părăsit-o! Și după ce m-am zdrențuit de atâta hoinăreală, ca o cârpă veche, m-am întors la «casa mea»“. Dar Zaharel, „casa“, nu era deloc măturată și sclipind de curățenie. Pentru Zaharel sfârșitul devenise și mai rău decât începutul. Porumbița îl părăsise definitiv pentru un bărbat mai tânăr. În plus, „Aleșii Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu putea deschide o ușă atât de încet. Când ușa parcursese deja un sfert din distanța ce o despărțea de deschiderea totală, domnul director lăsă să-i scape un urlet nemaiauzit, subpământean. Roxana Dobrescu leșină, pocnind betonul coridorului asemenea unei cârpe. Clossettino deschise ușa de-a binelea, nervos, întrezărind realitatea cumplită ce se revela din încăpere. Este greu de descris natura răgetului pe care-l scăpă acest individ, fără voia sa, în clipa când văzu ceea ce se întâmpla înăuntrul clasei. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înșivă aceste virtuți creștine, necunoscute nouă, dar pe care sunteți hotărât să ni le impuneți aici. Fiindcă veni vorba, unde erați, cu virtutea dumneavoastră de creștin, când, acum zece luni, mulțimi însetate de sânge treceau pe străzile Moscovei cu niște cârpe colorate în mână, mulțimi de așa-ziși oameni, prin setea lor de sânge și prin prostia lor nedemni de a fi comparați chiar și cu o turmă de fiare sălbatice?! Unde erați dumneavoastră, slujitorul lui Dumnezeu, în acea zi nefastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ar fi spus că nu se aștepta de la noi decât la o porcărie, o recunoscui în ea pe Nelly. Fără să mă privească, deși o salutasem și o întrebasem ce mai face, în timp ce ștergea grăbită sticla de pe masă cu o cârpă, chelnerița îmi răspunse încet „bine mersi“. Avea fața plină de pete cărămizii, bolnăvicioase; după ce termină de strâns masa, privi speriată spre bufet, după care se plecă rapid spre Hirghe, spunându-i că și-a terminat tura și că așteaptă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Bună treabă, băiete auzi el, am făcut bine că te-am adus aici! Tresări și se întoarse repede. Absorbit de treabă, nu băgase de seamă că șeful de coloană se oprise în spatele său. Să trăiți! spuse el, ștergându-se cu cârpa pe care o ținea în mână. Plec imediat se grăbi să-l asigure pe șef, nu mai stau mult. Doar să-i mai dau puțin lustru. Ce să mai lustruiești, măi băiete? Mașina asta arată excelent, numai un strat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lehamite și se ridică de la masă ca să-și ia singur o scrumieră. Nu vă deranjați, domnule polițist, vă servesc eu! De undeva din spate apăruse un alt chelner care luase o scrumieră și o ștergea sârguincios cu o bucată de cârpă. O așeză cu delicatețe pe mijlocul mesei lui Cristi și făcu apoi un pas înapoi rămânând în așteptare. Toma scutură ușor scrumul și îl privi întrebător. Aștept să-mi spuneți cu ce vă putem servi! îi explică chelnerul. Bă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Din cauza surescitării tremura ușor și nu scotea nici un cuvânt. Inspectorul încercă și el să vadă ce îi atrăsese atenția tânărului agent. Câțiva metri mai jos, chiar la marginea unei grămezi de bolovani năpădită de tufele de boz, se vedea o cârpă de culoare albastru spălăcit. Din cauza acelor uscate de brad de care era plină nu o văzuse când trecuse mai devreme pe acolo. Fără să coboare, Toma se uită mai atent la obiectul de sub ei după care privi la versantul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei după care privi la versantul de dedesubt. Nimic nu părea deranjat, nu se vedea nici o urmă de târâre sau orice altceva care să-i atragă atenția. Ai ochi buni, tinere! îl lăudă el pe Pohoață. Ce crezi că este? Cârpa aceea ori... ce s-ar putea afla înăuntru? Cristi îl privi lung. E o șapcă, continuă Vasilică la fel de tulburat, e o șepcuță din aceea pe care o poartă șmecherii cu cozorocul la spate. Costi avea una la fel. De unde știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru spălat nisipul aurifer. Bețele care susținuseră pânza corturilor încă erau în picioare, înfipte în pământ. O grămadă de bușteni tăiați rămăsese în apropierea vetrei. Mai departe, dincolo de locul unde fuseseră corturile, era o groapă plină de resturi de mâncare, cârpe folosite și pungi de plastic. Cristian Toma strâmbă din nas la vederea gunoaielor și se întoarse cu spatele la ele. Ileana se plimba pe malul apei, privind curioasă în jur. Se aplecă și ridică de jos un obiect. Era o farfurie adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ascundă în pădure. Ah, dacă șeful n-ar fi luat mașina lor! În portbagaj avea o mulțime de lucruri, inclusiv o frânghie cu care să-l imobilizeze pe Godunov. Se apropie de acesta și, în ciuda proteste lor lui, îi îndesă cârpa în gură. Mișcă! îi strigă el ajutându-l să se ridice. Îl împinse apoi cu țeava pistolului spre lada din spatele vehiculului de teren. Boris înțelese pe loc ce avea de gând să facă agentul și încercă să se opună din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care lucrau sau vindeau produsele muncii lor: linguri de lemn, căușe, coveți, alte obiecte, inclusiv bidinele care erau confecționate pe loc, în curtea omului, la focul care topea catranul (smoala), în care, se punea păr de porc înfășurat cu o cârpă pe un băț. Dobreana Toponimul Dobreana este specificat în documentul de danie dat de domnitorii șării Moldovei, Ilie și Ștefan, lui Mihail Oțel, în 1438, în legătură cu stabilirea hotarelor acelei moșii întinse în care erau s-au au apărut satele Oțelești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
beșică de bâzdie, Ieși din sorocul meu și-a lui Dumnezeu Du-te la fântâna crestei (de pe deal?!) E masă întinsă, făclii aprinse Unde se bea, se mănâncă ...în obrazul ... (cutărui) să rămână curat, luminat.” Urmează fumigatul. Se aprinde o cârpă de pânăză, să nu fie de lână, se afum cu ea locul umflat. După terminarea descântecului se stinge cârpa și cu partea arsă se dă peste locul umflat. Descântatul pentru dureri de pânătece: „Popa toacă, rostu’ seacă Popa a gătit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
masă întinsă, făclii aprinse Unde se bea, se mănâncă ...în obrazul ... (cutărui) să rămână curat, luminat.” Urmează fumigatul. Se aprinde o cârpă de pânăză, să nu fie de lână, se afum cu ea locul umflat. După terminarea descântecului se stinge cârpa și cu partea arsă se dă peste locul umflat. Descântatul pentru dureri de pânătece: „Popa toacă, rostu’ seacă Popa a gătit, rostu’ lui ...(numele) S-a gătit de secat ...Descântecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu.” A se observa: îl lasă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
am voit, l-a umplut cu cerneală pentru noi și mi-a oferit un pergament pe care să-mi pot scrie numele și să-mi Încep astfel cariera literară pe urmele lui Victor Hugo. Apoi, după ce Îl trecu printr-o cîrpă spre a-i reda lustrul, Îl puse la loc pe tronul său de onoare. — Poate altă dată, bîigui tata. Ajunși Înapoi În stradă, Îmi spuse cu blîndețe În glas că nu ne puteam permite prețul acela. Librăria dădea cît era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
volume exotice pentru a satisface comenzile clienților, se Îndeletnicea cu organizarea stocurilor din prăvălie, cu conceperea de stratageme de promoție comercială În cartier, cu lustruirea firmei și a vitrinelor ori cu redarea strălucirii cotoarelor de cărți de pe rafturi, cu o cîrpă și cu alcool. Dată fiind conjunctura, am optat pentru a-mi investi timpul liber În două aspecte pe care le neglijasem În ultima vreme: să mă mai gîndesc la enigma lui Carax și, mai cu seamă, să Încerc să petrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
informațiile primite în mod continuu nu variau, nici un grup, nici o mișcare suspectă, noctambulii care se întorceau acasă sau plecaseră de acasă nu păreau oameni de temut, nu aveau steaguri pe umăr, nici nu ascundeau sticle cu benzină cu capătul unei cârpe ieșind din gât, nu făceau moriști cu măciuci sau lanțuri de bicicletă, și dacă despre unul se putea jura că nu mergea pe drumul care trebuia, asta nu trebuia să se pună pe seama devierilor de caracter politic, ci pe seama unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
înceteze brusc, Sunteți conștient de ceea ce ați spus adineauri, Atât de conștient încât vă predau funcția ce mi-a fost încredințată, îmi prezint demisia, răspunse cel care nu mai era nici ministru, nici al justiției. Președintele republicii pălise, părea o cârpă pe care cineva distrat ar fi lăsat-o pe spătarul unui scaun și apoi ar fi uitat de ea, Niciodată nu mi-am imaginat că aveam să trăiesc ca să văd chipul trădării, spuse el, și se gândi că istoria va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
era insuportabil. Parcă o văzu stând în bucătărie - o încăpere puțin mai mare decât un dulap -, spălând farfuriile și paharele, furculițele și lingurile, lustruind repede cuțitele pe fundul de lemn. Apoi punând toate lucrurile la loc, frecând chiuveta și atârnând cârpa de vase să se usuce - era încă și acum acolo, o zdreanță cenușie. Apoi uitându-se de jur împrejur ca să se asigure că totul e curat și frumos. Parcă o vedea lăsându-și în jos mânecile suflecate și scoțându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
moale la loc, apucă să zărească imaginea unui craniu, peste două oase În cruce. La mijlocul punții era un tambuchi care dădea spre cală. Poate că Încărcătura navei avea să Îi dezvăluie misterul. Apucând o cange, o Înfășură iute Într-o cârpă gudronată care zăcea pe jos. Din câteva mișcări de amnar, aprinse torța improvizată, iar apoi se aplecă În gol, făcând lumină. Nu văzu echipamente, vergi sau vele de schimb, nici vreun fel de produse alimentare, nici provizii de apă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de miasmele care se ridicau de sub giulgiurile murdare azvârlite peste cadavre. Ocrotindu-și fața cu vălul, Dante se apropie de ultima masă, pe care oamenii de la Arhiconfreria Mizericordiei reconstituiseră mădularele nude ale mortului. Capul fusese potrivit pe bust și numai cârpa scămoșată dintr-o parte a gâtului mai amintea de masacru. O mână milostivă dezbrăcase și spălase trupul. Dante se apropie ca să observe din nou chipul acela, pe când Cecco se oprise la o anumită distanță, cu fața strâmbată Într-o grimasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el ca un pictor aflat lângă un model sau jucându-se ca și cu un baston cu măciulie, lucru normal în lipsa bătăliilor. Judecătorul îl ascultase pe Brăchut mâncând în același timp ouăle, fiindcă acestea veniseră până la urmă, aduse într-o cârpă mare și albă din care ieșeau aburi, de către jandarmul servil care alergase cu o supunere oarbă. Mustața judecătorului era acum galbenă și cenușie. Cojile de ou îi zăceau la picioare. Le zdrobi cu o batistă lată de pânză. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o zi de bombardamente crâncene. Geamurile se zgâlțâiau la fiecare cinci secunde precum suprafața apei la un viscol puternic. Aerul era plin de mirosul de praf de pușcă și de stârvuri. Puțea până și în case. Astupam crăpăturile ferestrelor cu cârpe umede. Puștii povesteau mai târziu că Împotrivă stătuse cu capul în mîini timp de aproape o oră până ce era pe cale să explodeze, înainte de a se urca în picioare pe catedră și de a-și da jos hainele una câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am mai văzut-o niciodată. Vreau să spun: nu am mai văzut-o vie. În aceeași seară, un flăcău pe nume Marivelle alergă până la mine acasă, găsindu-mă la bustul gol, cu capul plin de apă, spălându-mă cu o cârpă. Avea ochii plini de lacrimi ce semănau cu niște picături de ceară topită, care făceau să i se umfle chipul adolescentin de parcă ar fi stat lângă o vâlvătaie. — Veniți repede, veniți repede, mi-a spus, Barbe m-a trimis! Veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
păpuși, că muica m-a învățat! — O fac eu, tu nu știi, nici nu-ți iese așa bine. S-au certat, acolo, până s-au hotărât care să înceapă. Făceau un om mic, din lut, îl împodobeau cu panglici și cârpe colorate, cu flori, era plină lunca de flori, una i-a pus pe cap o coajă de ou roșu, de la Paști, și striga ca o nebună: Scaliene, pornește ploile!, să deschidem porțile, mă! L-au îngropat apoi, s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zis, că eram stresat, am fost răpit, drogat, și acum sunt urmărit de un blond cu ochelari de soare. Domnul Popa nu pățise atâtea lucruri în viața lui, sufla greu și ținea într-o pungă de plastic un yo-yo de cârpă roșie, ca paietele Marianei. Poate-l ajută Dumnezeu și pe Mișu și se-ntâmplă o minune să-i rămână barul. - Ți-au furat ceva? - Nu. Nu-i nimic, o să-i fure de-acuma, zâmbi Mișu, în timp ce Mariana se îmbrăcase repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]