600 matches
-
Însă arma i s-a descărcat În burtă. Mai târziu, după ce Îți povestesc eu acum. Și am zis: „Domnule, am scăpat de «African». Dă-l dracu’, bine că am scăpat de el”. Aiurea! În trei luni de zile l-au cârpit și s-a Întors Înapoi, sănătos, cu aceleași năravuri ca Înainte. El m-a Împușcat și În picior - ai să vezi imediat cum am fost Împușcat și În picior... Și ne-au băgat În tren. Pe unde am ajuns noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de mănăstire, al cărui anteriu ajunsese în paragină, ponosit și rupt în coate, fiind nevoit să taie cam a treia parte din poale ca să facă petice, capătă noi dimensiuni și valențe. Arvinte a tot tăiat dintr-o parte și a cârpit în alta, până când, din anteriul lui făcut cu banii enoriașilor și ai credincioșilor, n-a mai rămas decât un ilic care nu putea să-i acopere goliciunea și, nici vorbă, să-l apere de ploaie și vânt. Săracul Arvinte ! Nici
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
drept, o poți umple cu apă, însă, trebuie să aștepți, să se transforme în vin, iar aștepatarea poate fi, hăt, lungă! Toate se schimbă în lumea asta, numai Boc rămâne locului ca un monument al naturii, care, oricât și-ar cârpi guvernul, rămâne ce este: un pion detestat, care produce doar dezamăgire. Dacă stau bine și mă gândesc, guvernul României nu este nici la Palatul Cotroceni, nici la palatul Victoria, fiindcă noi nu mai avem decât niște simulacre de guvern și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
orizontală. Firele Împletite au ca scop alăturarea lucrurilor care funcționează logic Împreună. De aceea trebuie să organizezi astfel Întreaga universitate. Însăși noțiunea de departamente separate e o nebunie. Trebuie să ne modificăm din rădăcini perspectiva, nu ne putem permite să cârpim ici și colo“. Modelul Georgia Tech admite că lumea va funcționa tot mai mult pe o platformă plată, cu instrumentele specifice pentru toate tipurile de colaborare orizontală. De aceea e bine ca școlile să se asigure că includ aceste instrumente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
N-a spus niciodată așa ceva. Refuzul ei m-a împins pe calea rătăcirilor. I-aș fi fost oare credincios? Cum aș fi putut să nu-i fiu dacă ar fi trăit alături de mine, mi-ar fi gătit, mi-ar fi cârpit rufăria? Am fi devenit unul și același, iar pactul sacru al căsătoriei ar fi constituit siguranța și căminul nostru pe vecie. Ea era o parte integrantă, o evidență a acelei pure, neștirbite, plenare încrederi în bine, care nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
le-ați primit? A doua a fost pentru un ac, că n-aveam voie să ținem la noi ac de cusut. Ne dădeau ele peste zi ace, numărate, și trebuia să le dăm afară tot așa, numărate. Ne coseam, ne cârpeam, că dacă n-am mai primit pachete cu îmbrăcăminte ni se rupea lenjeria și astea, și trebuia să le coasem. No, asta era și o ocupație, ne coseam hainele. Și nu știu cum își făceau fetele rost de ace... Aia care dormea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de durere, și se plimba prin cameră, și cum se plimba așa mă uit la fundul lui și îi văd pantalonii în fund zdrele făcuți. Plus zeghea aici cât o ajuns, spre fund... Tulai, măi Vasile, tu ieri ți-ai cârpit pantalonii, mă! Da. Dă-ți pantalonii jos și te uită la ei cum îs. Da’ cum îs, mă? Toți îs ferfeniță, măi. Mă, și tu zici că nu te-o bătut! Și zice: Măi, așa m-o bătut ca pe
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
personale și nepersonale) și cu substantivul: a. caracterul facultativ al întrebuințării nominativului persoanelor I și a II-a în funcția sintactică de subiect; în consecință, prezența lor marchează stilistic enunțul sintactic: „Voi, pierduți în gânduri sunte, convorbeați cu idealuri;/ Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri.” (M. Eminescu, I, p. 35), „Pe aceeași ulicioară/Bate luna în ferești,/Numai tu de după gratii/Vecinic nu te mai ivești.// Altul este al tău suflet,/Alții ochii tăi acum,/Numai eu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dacă mai crezi în frumusețea ființei umane • multiplu; Funcția sintactică se realizează prin doi sau mai mulți termeni înscriși într-o relație de coordonare (cel mai frecvent, copulativă); termenii pot fi unități lexico-gramaticale: „Îmi voi ucide timpul și visurile, deci, Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vieții mele.” (T. Arghezi) propoziții: „ Privea în zare cum pe mări / Răsare și străluce, Pe mișcătoarele cărări / Corăbii negre duce.” (M. Eminescu) sau pot aparține ambelor dezvoltări: „Stăteam de vorbă despre vreme, despre ce se întâmplă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unitatea de structură a acestor enunțuri, diferențiază enunțurile autonome analitice în: • enunțuri verbale; structura lor își are originea într-un verb-nucleu care asigură realizarea concretă a predicației printr-un predicat, prin el însuși: „Îmi voi ucide timpul și visurile, deci, Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vieții mele.” (T. Arghezi) sau în complementaritate cu un nume (predicativ): „Ochiul tău profetic deschis / e singura veste prin ramuri.” (L. Blaga) • enunțuri nominale; în structura lor nu se include nici un verb; predicația este asigurată de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toporul dau jos brazii din pădure și-i duc la apa Bistriței. Cei mai vrednici întemeiază stâni în munte.” (M.Sadoveanu) • pronume (locuțiuni pronominale); numai verbele tripersonale pot avea subiect realizat prin orice categorie de pronume (cu excepția pronumelui reflexiv): „Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, Căci al nostru-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț.” (M. Eminescu) „A! asta nu e bine, domnule maior, zic eu; tutunul este o otravă...” (I.L. Caragiale) „Ce noapte groasă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
consiliu (ținută nestatutar, după o jumătate de an de la cea precedentă) ni s-a spus deschis, de la masa prezidiului, că sacul s-a golit și că dacă vrem să nu pierim într-o lună de zile, va trebui să ne cârpim deștept. Tot cu această ocazie am mai aflat că trebuie cârpit și comitetul director pentru că unii dintre membrii acestuia nu mai pot participa la ședințe, nu mai sunt acceptați ori nu mai acceptă să fie răspunzători de ce se întâmplă cu
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
sub tutela lui Mircea Dinescu - care hotărăște totul de unul singur (sau în culise) - nu ar mai avea altceva de făcut decât să-și asume falimentul la care am fost aduși. De aceea mi se poate normal să nu fie cârpit acest comitet cu mine și cu nimeni altcineva. Lucrurile nu se mai pot îndrepta printr-o remaniere. E ora la care trebuie să se facă un bilanț a ceea ce s-a întâmplat până acum, după care să se poată lua
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
speranței În viitorul Basarabiei românești. Cu aceste convingeri ”s-a raliat obștilor care au trecut Nistru spre reîncreștinarea Transnistriei” ("Raza", nr. 628, 1942) Pr. Vasile Țepordei Preotul și jurnalistul Vasile Țepordei s-a născut la 5 februarie 1908 În Comuna Cârpești din sudul Basarabiei din părinți țărani originari din cătunul Țepordei de lângă comuna de răzeși Cuhureștii de Jos, jud. Soroca. Înaintașii familiei, o parte au trecut Prutul În jud. Galați când sudul Basarabiei a fost reanexat la imperiul rus. În anul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
gîndea la ea și la bărbatul ei. Cred că-i tare prost. Și ea-i sătulă de el; nu încape îndoială. Are unghiile murdare și e neras de trei zile. În timp ce el bate drumurile pe la bolnavii lui, ea stă să cîrpească ciorapi. Și ce se mai plictisește [Ø]! Și cît ar vrea să stea într-un oraș, să joace polca în fiecare seară... Biata femeiușcă! Aici [Ø] oftează cu gura căscată după dragoste, cum oftează crapul după apă pe masa din
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
răsărit și ea? Unde a găsit-o rotofeiul ĂSTA? [...] Cred că-i tare prost. Și ea precis e sătulă de el. Are unghiile murdare și e neras de trei zile. În timp ce el bate drumurile pe la bolnavii lui, ea stă să cîrpească ciorapi. Cum Rodolphe abia a cunoscut-o pe Emma, anaforele demonstrative urmăresc mișcarea gîndurilor personajului și recategorizările succesive pe care acestea le impun viziunii sale asupra cuplului Bovary. Același lucru îl putem spune despre parfumul despre care este vorba în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
omul că va avea sau nu bani să se întoarcă acas'... la Paris"109. O altă persoană interesant prezentată este Mișca Vătafu, "un vlajgan țapăn" care "și-a închiriat un petec de vie, câțiva vișini, gutui, câțiva caiși, - și-a cârpit cu bălegar odăița din spinarea malului și stă să vândă struguri". Bivolarii nu sunt idealizați, dar sunt prezentați într-o aură pozitivă cu necazurile lor, cu visurile lor. Nu lipsește nici nota de senzațional, totul privit în aceeași lumină de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lasă prins, ci ca o fiară ieșită la vânat: "deznădejdea (...) ne mușcă din zile câte-un sfert" (Pacienți). Mortuarul cucerește și la nivel olfactiv spațiul intim, camera se apropie, ca la Bacovia, de simbolul cimitirului, al sicriului: "Camerele albe (...)/ se cârpeau cu mătrăguni pe-alocuri,/ miroseau a cruci câte puțin" (Pacienți). Albul nu mai este o culoare a inocenței, ci una a nebuniei, mătrăguna, diabolica plantă a vrăjilor de trecere, înlocuiește tămâia, excluzând orice cale de acces către sacru, moartea nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogația, ci liniștea colibei tale te face fericit”, atunci când ea află că Ghiță, ginerele ei, vrea să ia În arendă hanul de la „Moara cu noroc”. Cizmar de meserie, Ghiță se săturase să cârpească cizmele oamenilor, mai ales că aceștia obișnuiau să umble toata săptămâna În opinci, ori desculți, iar când dumineca e noroi, Își duc cizmele În mâna pâna la biserică. Acțiunea se desfășoară Într-o zonă geografică a Ardealului, la hanul Moara
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
că la Moara cu noroc nu putea rămâne fără voia Iui Lică”, iar el dorea să stea aici vreo trei ani să se pună pe picioare; să deschidă un atelier de cizmărie cu zece calfe, să le dea altora de cârpit cizmele oamenilor. Ar fi fost mai bine să nu fi avut nevastă și copii. Lacom de bani, Ghița e gata să-și pună capul În primejdie. Se enerva că se simte legat, pe de o parte de familie, pe de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
normală, fără excese alimentare sau bahice. Singurul lui viciu este fumatul, dar obiceiul este generalizat la nivelul Întregului sat, iar partenerul lui În ale fumatului, este Cocoșilă. Vestimentația personajului este tot clasică. Poartă o pereche de pantaloni, de cele mai multe ori cârpiți În genunchi, fără culoare că soarele anulează toate culorile și ele devin cenușii. O pereche de bocanci, reparați din când În când de Traian Pisică, amintește că țăranii au făcut un pas Înainte, față de vremea când toată vara și chiar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dormit, mai aproape de toaletă, poate să aibă nevoie de ea. După o noapte de călătorie cu trenul, V. Voiculescu era acasă, în strada Dr. Staicovici nr. 34, București. „La ieșirea din închisoare, spune Gabriela, tata era îmbrăcat cu un pulover cârpit cu niște petice de pătură și în picioare avea un fel de burlane de lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai găsit
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Capră - limba română. dommul Cotoranu - botanică, zoologie, anatomie. doamna Ana Drelciuc - muzica. Disciplina „Lucru manual” - era un fel de cerc de activități, unde băieții învățau de la învățători să bată cuie, să folosească ferăstrăul etc., iar fetele învățau să coase, să cârpească, să țeasă, să croiască etc. Ce mai, era o familie această comunitate de învățători, familie din care mai făceau parte doamna Dorina Dimitrovici și doamna Dafina Dimitrovici. Mai târziu li s-a alăturat și doamna Mercheș. Cam prin perioada războiului
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
zicea că știe măruntaiele omului și leacurile bolilor. Ăsta se gândea nu la sfat, ci că-i plăcea inelul împăratului. Așa află, pe rând, că unul se gândea la o cucoană frumoasă, că altul se gândea cam ce lingușeală să cârpească împăratului, altul că ce n-ar da el pentru o sticlă de vin, altul că bine e să fii împărat, altul că împăratul e om ca toți oamenii, numai unul, cu fruntea cât toate zilele, asculta cuvintele și întrebările împăratului
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
la „un mesaj epocal“, cum ar fi, de exemplu, cel despre sosirea lui Mesia în gara din Apud: „Sosesc vineri, ora 16. Așteptați gară. Mesia. Iar eu pierd telegrama. Și Mesia vine. Și nimeni la gară decât navetiști cu ochii cârpiți de somn. Nu tu primar, flori, fanfară, cetățeni“. Am putea spune că Asediul Vienei, care stă sub semnul operei lui Robert Musil, descrie o lume fără însușiri, lumea oamenilor „recenți“. Horia Ursu, Asediul Vienei, colecția „Proză“, Editura Cartea Românească“, 2007
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]