2,091 matches
-
păcate... Noi nu prea vorbim despre acest subiect. Stăpânul acelei Împărății este însăși Lumina cea mai strălucitoare a Universului... PALOȘ: Am trecut de nenumărate ori pe cărările dintre munți, am sărit cu armăsarul peste torente și cascade sau m-am cățărat pe colțurile stâncoase din calea vrăjmașului, apoi m-am năpustit asupra lui ca șoimul! PRINȚESA: Vezi? Dacă rămâneai un simplu muritor habar nu aveai câte priveliști minunate ascund meleagurile pe care le-ai apărat vitejește cu paloșul în mână! Undeva
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
semilună care ieșeau din gardul viu ca niște steluțe, încât puteai să vezi grădina, în toată splendoarea ei și seara. Gardul care înconjura clădirea era din panouri de beton, înalte și dublat de stâlpi subțiri din fier unde se puteau cățăra trandafiri în culorile: roșii, albi, roz, galbeni. În partea dreaptă, undeva, la jumătatea distanței dintre gard și limita clădirii, se afla un chioșc construit din dantelării de lemn placat cu clementine de culoarea violet care pătrundeau prin ochiurile dantelate ale
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363360_a_364689]
-
putea oferi oare sprijin celui cu spinare ceroasă, dacă nu cumva tot... tot... Aproape adormită, făcu un efort și imaginea unei morse înfigându-și colții în sol pentru a se putea sprijini mai bine în încercarea sa de a se cățăra, târându-și undeva mai sus, trupul greoi, i se agăță de retină. Așadar tot ei, dinții, erau salvarea. Poate că nu era deloc întâmplătoare închiderea cabinetelor stomatologice și fenomenul chiar se petrecea, așa, în plină zi, pe nevăzute. Rămase pe
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
o grotă în spatele căreia se înalță masivul muntos cu pereții săi abrupți. De partea cealaltă, pe unde urcaseră, se deschid prăpăstiile adânci și amețitoare. Singura cale de acces este potecuța pe sub cascadă și acei pinteni din piatră pe care se cățăraseră. Un norișor coboară agale de pe culme și poposește în dreptul grotei. De acolo apare o formă umană cu pletele și barba complet albe, ochii ageri, dar afundați undeva în adâncul feței, trupul îmbrăcat în straie negre și un toiag în care
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
feciorelnică... Tu nu ai nevoie de trepte pentru a urca ori a coborî spre mine. Eu nu sunt mai înalt ori mai scund ca tine și nu strălucesc niciodată mai mult. Lasă-ți mâinile să mă cuprindă sălbatic, să se cațere lianele tale pe trunchiul încă verde, ce te primește și te-ncătușează protector cu ramurile-i pline de dragoste ascunsă-n frunzișul des și-n tăcutele cuvinte, care dau liber ochilor și buzelor să-și exprime bucuria de a te
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
să mor ... Jos la umbră de izvor, Dorule, măi, dorule, dor ... Însetat, sufletul meu, Și uitat de Dumnezeu, Be' apă din piatră seacă, Dorul din suflet să-mi treacă ... Că, de n-ar fi dorul pe lume, Tot m-aș cățăra pe culme, Pe cărări de doruri grele ... Să-mi văd mîndra printre stele, Apăi, dorule, dorule, dor, Mă culcai jos pe pridvor, Și privii spre cer la stele, Mîndra mea era-ntre ele ... Și eu însetam de dor, La apusul
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
care condiționează păstrarea centrului de greutate în suprafața de sprijin. Marea majoritate a oamenilor nici nu știu ce este, și în special unde se află, propriul centru de greutate. Și totuși toți, absolut toți oamenii valizi, merg, suie chiar scări sau se cațără pe stânci abrupte, variind astfel relația între centul propriu de greutate și varietatea condițiilor de sprijin. Omul a devenit conștient de dificultatea de menținere a echilibrului său abia când a încercat să învețe un robot să meargă. Robotul trebuie să
LOGICA UMANĂ CREEAZĂ PĂPICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360993_a_362322]
-
-se de mâini și de picioare, prin albia sălbatică a râpii. Sus de tot, printre ramurile încâlcite ale boscheților, se vedeau malurile galbene, luminate probabil de luna pe care el n-o mai vedea din viroagă. Oare cum să se cațere înapoi, până sus, printre pietre, mărăcini și crengi de salcâm? Simțea că nu mai e în stare să facă niciun efort, malul din fața lui era descurajant de înalt și de abrupt. Trebuia să încerce, nu avea altă soluție, să-și
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
Leon, Castilia și Aragon - a supraviețuit propriului ei pretext. Demult nu se mai practică ritualicele balls de bastons, dar, în schimb au luat un avânt miraculos întrecerile în arta de a construi turnuri de oameni cât mai înalte. Participanții se cațără pe umerii celorlalți, compunând un turn din ce în ce mai înalt, care străpunge, semeț, cerul. După unii avem de-a face cu o acțiune inspirată din creșterea plantelor, un ritual al fertilității, omagiu adus zeităților recoltei sau spiritului veșnic al pământului. Alții sunt
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
mi-am făurit o armură împotriva spaimei care mă privește uneori ca pe un dușman valuri de umbre valuri de năluciri aruncă marea în splendoarea argintului ei peste gândurile mele te iubesc lorelai când zbori într-un cer visceral obscur cățărată de cornul lunii despuiată pe calea lactee mare și stânci soare îmbătrânit ce arde pietrele pline de amărăciunea mării cine-mi sapă nisipurile cu chipul tău pictat pe dunele triste acolo găsesc numai inelul și umbra ta pierdută lorelai luni
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > CERUL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1334 din 26 august 2014 Toate Articolele Autorului Cerul cu alchimia lui, povață, cu luna ce se cațără pe steag, cu soarele ce crapă-o dimineață cu Dumnezeu ascuns în prag. Cu imensitatea sclipitoare ce mă transformă, farmec, zeu, în tresărirea mișcătoare pământ și mare până-n cer. Dacă apune cerul și a lui lume atunci... și a mea
CERUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368366_a_369695]
-
de ani, încă nu mai auzise așa povești de neîmplinire și o asemenea propunere. I se făcu milă și acceptă schimbul de locuință cu condiția ca ea să clocească ouăle din cuib. Vulpea acceptă, plătind și filodorma cerută. Când se cățără în cuibul corbului, află numai două ouă pe care le cloci, așa cum le-a fost înțelegerea. După un timp, minune, din cele două ouă ieșiră doi prunci, puțin diferiți, așa ca pe unul l-a numit Romulus și pe celălalt
POLEMOS: REMUS DIN CUIBUL VULPII de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759]
-
din vale, băiatul lui Lucreția, care, tot așa, vorbea de unul singur de când îi murise muierea. Cât năcaz în lumea asta! Trecu pe lângă câteva magazine, în pas hotărât, oprindu-se la un moment dat să-și tragă sufletul. O domnișoară, cățărată pe niște tocuri înalte-înalte, care pășea ca din pod în aceeași direcție cu ea, încercând să o ocolească, își agăță poșeta plină de zorzoane într-un coș de gunoi. - Fac! Strigătul indignat o făcu pe Doamna Fira să tresară. Oare
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
catacombe pe morțile lor înseși ei nechezând călări [18] Și se deschide poarta cea Mare a Cetății și toți minunea Lumii s-o pipăie ar vrea și-ncearcă în Cetate ca hoții s-o momească și pe scările-ntinse se cațără pe ea [19] Și li se-arată lumea de pe coamele albe ale straniei schele care nechează-n soare și-n loc să-nchidă Calul Cetatea se trezește printr-o pustie-a lumii dusă de Cal călare [20] Și totul se
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
afli într-o împărăție a lumii vegetale. Umblând pe alei poți privi arbori și arbuști specifici unor zone îndepărtate ale lumii: sălcii pletoase, specii de plopi, ulmi, pini, arbore de hârtie, ginko-biloba, chiparoși, tuia, smochini, magnolii, liliac. Pe ziduri se cațără viță-de-vie sălbatică, iederă și luleaua turcului. Un miros vegetal, umed și cărnos, cu esențe din cele mai diversificate, în care se simt uneori gustul și mirosul de sare aduse de briza mării, îți amintește de pădurile ecuatoriale. Totul este înviorat
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
dai de „Atelierul de croitorie” al reginei, o căsuță de piatră, care astăzi a devenit magazin de suveniruri. În stânga Marea Neagră, albastră și calmă, în dreapta aleii, flori viu colorate și arbuști cu rod bogat de flori roz, zidul pe care se cațără iederă și vie-de-vie, terase pe care cresc arbori și arbuști purtând în ei verdele vieții. Asemenea altor turiști români te oprești și arunci câteva monede într-o fântână săpată în nisipul plajei, deoarece conform unei vechi superstiții românești banii aruncați
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
părți a populației din zonă sau far călăuzitor pentru navigatori. La etajul I în partea de vest și la etajul al doilea în partea de est vila are câte o terasă de unde poate fi admirată priveliștea mării. Pe ziduri se cațără viță-de-vie sălbatică, luleaua turcului cu florile ei roșii în formă de trompetă, iar pe colțul din sud-est între frunzele verzi ale plantelor cățărătoare este fixată statuia de cucloare albă a Maicii Domnului care ține în mână o navă, simbol al
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
cu soarta noastră cum altfel În rest fiecare scrie cât îl ține punga talentului Divorțul de mare mai face valuri sus pe Vârful Supraomul Adio America dar rămân cu tine Fie ce-o fi numai poezie să nu fie Ne cățărăm unii pe alții ca iedera în duminica or bului De când visez întruna ochii mă dor și mâinile au obosit rugându-se Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: CĂUTÂND GĂURILE NEGRE CU LUMÂNAREA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN
CĂUTÂND GĂURILE NEGRE CU LUMÂNAREA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367947_a_369276]
-
până la el, te poți desprinde de pontoane pentru a mângâia sau prinde peștii care sar pentru a-i prinde, le poți da grăunțe sau fărâmituri de pâine, corn sau ce ai la îndemână, poți pescui în locuri special amenajate, te cațeri pe stânci care aici în America, în afara celor de la ocean care sunt țuguiate, cu forme ascuțite, necizelate, cele din zonele premontane sunt îndeobște șlefuite, rotunjite, cele de prundiș au forma lespezilor din grohotișurile și bolovănișurilor din regiunile noastre hidrografice și
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
răspunsesem, dimpotrivă, mie îmi place să privesc în liniște lumea asta care se tot vânzolește de colo până colo, să ascult frânturi de conversație, să privesc fie și numai la zborul păsărilor acelora, ori la liota de copii care pescuiește cățărată pe stabilopozi. Copiii aceia îmi aduc aminte de anii când eram eu însumi, la vârsta lor, un pescar împătimit, adăstând cu orele pe malurile Timișului. Ale cărui Timiș, dacă nu te superi? se arătase brusc interesat de acest amănunt Cucaras
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
unui aparat de radio cu lămpi, însă era ascultat cu venerație. I se cunoștea cruzimea, și aceasta una tradițională. - Oooo, dragul mieuuuu, băgă contele una unsuroasă, vino aici lângă mine... Nu te-am mai văzut de atâta vremeee... Mititelul se cățără în poala contelui și țiui în continuare: - Chial în telitoliile mele imense e gleu de tlăit. Ne-au nenolocit comuniștii cale i-au băgat în gloapă pe toți, cu foametea, ne întlec în acte sângeloase musulmanii care lisipesc hlana noastlă
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
piatră netedă i-au purtat pașii până în platoul muntos acoperit de iarbă și străjuit de conifere ce urcau până departe și, parcă mai repede decât în altă călătorie, unde s-a oprit pentru a-și verifica echipamentul de alpinist. Se cățără precaut, atent la fiecare pas, până la o stâncă mai mare, ieșită mult în relief față de peretele abrupt. Și-a asigurat stabilitatea, prinzând cordelele de pitonii pe care i-a înfipt cu mare grijă în peretele dur și a început să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
molar cu trei rădăcini, bine înfipt în maxilar, cu coroana total compromisă și tulpina la fel. O.K., i-am spus, măseaua trebuie scoasă, dar fără anestezie e practic imposibil. O să ai niște dureri, de o să-ți vină să te cațeri pe pereți și ai să-ți amintești de învățătoarea din clasa întâia și de caporalul de la instrucție... - Fă ce-ți spun eu, a insistat respectivul, ducă-se dracului toate învățătoarele și toți caporalii împreună. Dumneata fă-ți meseria și dacă
SCHIŢE UMORISTICE (66) – UN CAZ RARISIM de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367675_a_369004]
-
Dragă, nici să nu vă gândiți! Noi am mers deoarece excursia era plătită de firma de medicamente cu care avem relații. Este groaznic! Frig și vânt așa cum spunea și doamna profesor despre Insula Paștelui, ca să vezi ceva trebuie să te cațări pe tot felul de munți, dă-i dracului, cine are nevoie să vadă ruinele lor. Noi am stat la un hotel aflat pe la patru mii de metri înălțime și am suferit atât de rău din cauza aceasta încât nici în avion
PRIN LUMEA LARGĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367064_a_368393]
-
viitor, cu un trecut însă sigur și întâmplat aevea, pentru alții...Și poate, cu învățăminte pentru fiecare! Iar „orarul de mai jos, chiar în linii mari e de natură așa de diabolică și păcătoasă, rutinieră, că-ți vine să te cațeri pe pereți de plictiseală și lipsă de orizont - ce-ai fi vrut, dar ce să fi făcut altceva pentru că însuți ți-ai ales acești pași împleticiți ?! Dacă ți-ar fi plăcut și-ai fi prețuit diversitatea nu încurcai acest loc
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]